Cine „face legea” (4)

Imagine preluată de pe campina.romportal.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Vorbeam în articolul anterior despre cadrul de normalitate în care presupunem că trăim, despre faptul că legile sunt emise de nişte minţi coerente, în concordanţă cu gândirea noastră coerentă. Şi vedeam că, de fapt, ceea ce credem că este viaţa într-o lume de progres, într-o lume trasă înainte de deştepţi, este de fapt o lume trasă înapoi de proşti. Haideţi să vedem şi alte aspecte, pentru că viaţa e ceva mai complexă, ca să folosesc o platitudine.

Condiţiile au fost de natură că am putut vedea şi modul în care îşi duc traiul oamenii din alte ţări. Nu toate şi nu multe, dar destule. Şi m-am simţit solidar cu ei în senzaţia de viaţă liberă, decentă. Am văzut oameni ieşind din maşina trasă la bordură şi lăsând cheile în bord, la fel cum am văzut locuinţe în care oamenii stăteau cât e ziua de lungă cu uşa de la intrare deschisă.

Am şi voi avea griji destule, dar nu mi se pare firesc să mă gândesc că, deşi stau la etajul şase, voi putea fi călcat de hoţii care intră în rapel pe fereastră. Nu mi se pare normal să închid uşa apartamentului cu cheia dacă mă duc cu găleata de gunoi la ghenă, la fel cum nu mi se pare normal ca să pun lanţul la uşă când merg la culcare. Mi se pare normal să trăiesc într-o lume normală.

Sentimentele acestea de viaţă liberă cred că sunt specifice majorităţii oamenilor, majoritate care, prin reprezentanţii ei, şi-a făurit nişte legi care să o apere şi care să îi permită să trăiască conform acestor sentimente.

Având în vedere toate aceste aspecte, eşti tentat să crezi că majoritatea oamenilor fiind constituită din oameni cinstiţi, aceştia îşi vor trăi viaţa aşa cum vor ei, după coordonatele stabilite de ei, la urma urmelor ei fiind majoritatea. Dar aşa este în realitate?

Merg pe străzile cartierului meu şi privesc blocurile. Nu văd nici măcar un apartament situat la parter care să nu aibă zăbrele la ferestre. Sunt convins că locatarii nu au nicio plăcere ca să-şi admire gratiile de puşcărie ori de câte ori deschid ferestrele (personal, nu cred că aş putea suporta situaţia nici măcar o zi). Dar, vor-nu vor, trebuie să-şi asigure astfel protecţia bunurilor, deşi nu asta este dorinţa lor de a trăi, nu astfel simt ei libertatea şi nu pentru asta sunt membrii unei societăţi democratice. Şi totuşi, au gratii la ferestre... Aşa că revin cu întrebarea mea: cine “face legea”, oamenii cinstiţi sau hoţii? După standardele cui trăim? Ale hoţilor sau ale oamenilor cinstiţi?

Să auzim de bine!