Substituirea

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Ştefan e un colonel bucureştean. Bogdan e băiatul lui, deci băiat de colonel. Asta îl ajută să afle multe din secretele vieţii de militar. Secrete pe care încearcă să le valorifice cât mai bine. De pildă, a aflat că tatăl lui îşi dă cu formol pe picioare pentru a preîntâmpina efectele transpiraţiei provocate de purtatul cizmelor timp îndelungat. Ce altceva mai bun ar putea face el, într-o seară liniştită de vară decât să verse soluţia după ras a tatălui şi să o înlocuiască cu formol? Aici, îmi permit o mică paranteză ca să recunosc faptul că e o glumă la care nu s-ar fi gândit mulţi. După efectuarea operaţiunii, lucrurile intră pe făgaşul programului de seară. Dar cine sună la uşă? Ştefan se duce să deschidă. Nu este altcineva decât fratele lui care a venit de la Vaslui pentru rezolvarea unor treburi în Capitală. Bucuroşi de revedere se îmbrăţişează, este poftit în casă şi se aşează la un pahar de vorbă. Pe la ora unu din noapte au decis că e timpul să meargă la culcare. Trebuiau să se scoale devreme pentru rezolvarea problemelor. Sună ceasul de deşteptare. Fratele lui Ştefan e poftit primul la baie pentru a-şi face toaleta. Cu stupoare, acesta observă (după ce s-a bărbierit cu un perdaf zdravăn) că şi-a uitat soluţia de după ras acasă, aşa că îl întrebă pe Ştefan prin uşa întredeschisă a băii:

- Ştefane, pot folosi soluţia ta de după ras?

- Sigur, te rog, răspunde acesta plin de solicitudine.

Ulterior, s-au consemnat persoane adulte din Titu care au declarat sub jurământ că i-au auzit strigătele.

Să auzim de bine!