"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

luni, 29 august 2011

Note şi impresii de călătorie din şi despre Thasos, insula verde (10)

Plaja de marmură-stânga
Ziua nouă - Plaja de Marmură şi atât
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Sunt atât de emoţionat acum, când scriu această postare, încât nici nu ştiu cu ce să încep. Dar ziua de azi este o zi memorabilă pentru noi. Este ziua în care am fost pe Plaja de Marmură!
Dar să încep cu începutul. Nu vă mai încarc cunoştinţele cu masa de dimineaţă şi plecarea şi trec direct la subiect. Plecăm pe linia de centură a oraşului Limenas şi ajungem repejor la intersecţia cu drumul spre Makryamos (atenţie, plaja de la Makryamos este privată şi este cu plată!). Şoseaua asfaltată mai continuă cale de un kilometru, apoi se face o bifurcaţie: în stânga se merge spre Makryamos, iar în continuare se merge spre Plaja de Marmură. De aici încolo, drumul se transformă radical. Este un drum de carieră, plin de hârtoape, gropi şi alte obstacole care distrug sistemul nervos al unui şofer. Dar şi bucşele şi pivoţii maşinii… Însă nu este nici de departe atât de dificil ca cel spre Paradise Beach.

Limpezimea apei
Drumul este cu adevărat unul de carieră pentru că pe el circulă şi camioanele care transportă marmura extrasă din cariera de marmură din apropiere.
Ne ajută Dumnezeu şi ajungem, parcăm sub nişte arbori specifici zonei şi coborâm pe plajă. Ochilor noştri nu le vine să creadă. În locul nisipului, plaja este formată, atât pe mal cât şi în apă, din granule minuscule din marmură! Alb. Totul este alb. Iar peste nisipul alb se suprapune culoarea inegalabilă şi de nedescris a apei. Nu există combinaţie mai potrivită. Cerul de un albastru inuman, marea turcoaz şi nisipul alb orbitor… Plaja nu este mare, aşa cum stă ascunsă într-un golf. Pe o latură se lăfăie un bar cât toată lungimea, de unde răsună cea mai bună muzică pe care am ascultat-o în vara aceasta. Nu există crimă perfectă, aşa cum nu există nici plajă perfectă: această plajă nu are grup sanitar! Ceea ce o împiedică să fie una din plajele cu steag albastru. La capetele plajei se găsesc amenajate umbrare cu canapele şi perne mari şi moi, aşa cum avem ocazia ca să vedem în cafenelele din Turcia.
Plaja de marmură-dreapta
Intrăm în apă timoraţi de frumuseţea culorilor, după ce ne-am lăsat lucrurile la umbrela şi şezlongurile pe care le-am primit contra unei consumaţii oricât de mici la bar. Apa nu se adânceşte brusc, aşa că ne putem bălăci precum copii… Dacă tot nu mă pot bucura de barca pe care am cărat-o de pomană până aici, hai măcar să fac puţin snorkelling, îmi zic eu în barbă (pentru că sunt neras în continuare). Îmi încalţ labele, îmi trag mănuşile, îmi pun masca şi tubul şi încep ca să bântui cu capul pe sub apă în căutarea unor peştişori. Simt nişte ciocănituri în umărul stâng şi mă ridic speriat. Lângă mine văd două doamne venerabile, dintre care una, mă întreabă în engleză:
- Vorbiţi englezeşte?
Vă rog să mă credeţi că este foarte dificil să îi răspunzi unei doamne vârstnice că vorbeşti englezeşte, atâta timp cât ai un tub de respirat între dinţi şi o mască pe figură. Mă zbat cumplit ca să-mi smulg echipamentul sub privirile mirate ale doamnei, dar reuşesc să îi răspund că da, vorbesc. Atunci doamna începe ca să îmi explice că şi-a piedut ochelarii de soare în apă şi mă întreabă dacă îi pot căuta. Îi promit că voi încerca, după care îmi văd în continuare de activitatea căreia mă dedicasem. Urmează câteva momente de jocuri subacvatice cu soţia şi alte câteva cu peştişorii zonei, pe care nu reuşesc să îi capturez, deşi mi-am cumpărat un mincioc (sper că aşa se spune corect). După vreo patruzeci de minute de bălăceală, ies din apă şi mă îndrept spre locul nostru. Mă aud strigat de venerabila doamnă şi mă opresc pentru a-i răspunde întrebării fireşti, dacă am găsit ceva. Îi răspund că îmi pare rău, dar nu am găsit nimic.
- Ştiţi, erau nişte ochelari din plastic, care pluteau, îmi precizează doamna.
Instantaneu îmi cade fisa şi îi răspund:
- Şi brusc, nu au mai plutit…
- Da, aşa e, brusc nu au mai plutit, îmi răspunde ea râzând.
Ne despărţim asigurând-o de regretele mele.
Este plaja de unde am plecat cel mai târziu spre hotel. Este plaja unde am văzut cele mai minunate culori. Este plaja unde am văzut cea mai minunată apă. Este plaja unde am văzut cel mai minunat cer albastru. Este plaja unde am văzut cel mai minunat nisip. Dar nu putem rămâne aici toată viaţa. Nici măcar toată ziua. Aşa că ne strângem lucrurile şi luăm în piept iarăşi cei şase kilometri de calvar. După un kilometru, un timişorean ne opreşte cu rugămintea de a-i spune cât mai este până la plajă… Drumul spre hotel decurge într-o tăcere mormântală. Am văzut multe plaje frumoase în viaţa noastră, dar Plaja de Marmură le întrece de departe. Culorile încă reverberează în sufletele noastre… şi lucrul acesta va mai dura mult timp.
Ajunşi la hotel, după operaţia cotidiană de curăţare de nisip cu ajutorul duşului ucigaş, luăm drumul codrului şi ne ducem în Limenas ca să mâncăm ceva. Abordăm străzile localităţii cu prudenţă, de frica uralelor chelnerilor diferitelor stabilimente şi ieşim undeva dincolo de centru, ca să ne oprim la un fel de fast food. Ne aşezăm la masă şi cerem două oferte speciale, o ofertă specială însemnând, pentru cinci euro, patru souvlaki, o sticlă de suc sau de bere, salată de roşii cu ceapă şi pâine. Nu trece mult şi ne este adusă comanda pe o coală de hârtie format A3, în care găsim opt frigărui, salată de roşii cu ceapă şi patru felii de pâine. Grosimea feliei de pâine este o altă trăsătură specifică grecilor: o taie groasă de nu poţi muşca din ea. Mâncăm, mai facem câteva cumpărături pentru cei de acasă şi ne întoarcem la somn cu gândurile la plaja de vis văzută şi simţită azi…
Să auzim de bine!

5 comentarii:

  1. întradevăr nişte culori superbe, noi am fost la WRC lângă Atena şi am fost cazaţi în Corinth, mare2 era 70% ca la "Neagră", iar canalizarea se scurgea la buza mării...mie Grecia mi-a lăsat un gurst amar

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Vaca a spus: Mai încearcă, man, mai încearcă...

    RăspundețiȘtergere
  3. neh, nu mai incerc nimic, raman la Croaţia

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Vaca a spus: Atunci te rog să-mi spui şi mie cum e pentru că de mult mă paşte gândul să trec puţin pe acolo...

    RăspundețiȘtergere
  5. Mă bucur că ţi-a plăcut în Grecia. Multă sănătate

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!