Libertatea de exprimare a lumii arabe

Imagine preluată de pe tictaca.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Există câteva cuvinte deosebite. Deosebite nu ca formă, ci ca implicare. Sunt cuvinte grele, foarte grele, atât de grele încât doar le simţim fără a le putea descrie sau explica. Mamă, iubire, ţară, credinţă. Astea ar fi câteva dintre ele.

La fel ca şi energia electrică, pe care nu o vedem, dar căreia îi simţim efectele, aceste cuvinte produc în noi vibraţii atât de profunde încât, nu de puţine ori, aceste vibraţii nu mai pot fi controlate. Care este bărbatul sau femeia care să accepte cu faţa senină să îi fie batjocorit numele mamei? Câţi nu înnebunesc de bucurie la auzul unei declaraţii de iubire?

Sunt cuvinte care ţin nu atât de forma lor scriptică sau verbală, ci de structura sufletească, de constituţia noastră ca oameni. Credinţa există în noi, indiferent că o recunoaştem sau nu, indiferent că o exprimăm sau nu.

Greutatea acestor cuvinte impune propria noastră greutate morală. Iar respectul faţă de ele ne statutează propria înălţime sufletească. Dar lipsa respectului nu trebuie confundată cu dezvoltarea democraţiei. Este o dovadă de democraţie ca un ins să îşi poată alege propria credinţă şi să şi-o susţină, dar nu este o dovadă de democraţie batjocorirea alteia, indiferent a cui este sau sub ce formă se manifestă.

Nu sunt bigot şi nici măcar un credincios practicant, dar nu pot ca să nu observ comentariile făcute pa marginea religiei musulmane pentru bigotismul şi inflexibilitatea ei. Este mai mult decât evident faptul că lumea arabă încearcă pe toate căile să îşi impună religia oriunde are acces. Lumea arabă solicită înfiinţarea de moschei sau respectarea tradiţiilor religioase chiar de către cei de alte credinţe. Lumea arabă consideră că, primul element pentru existenţa unui dialog cu lumea creştină, este respectarea credinţei musulmane. Lumea arabă îi pedepseşte pe cei care le batjocoresc sau terfelesc credinţa. Lumea arabă nu îi iartă pe cei care le batjocoresc Coranul.

Ce face lumea creştină? Cu ce răspunde lumea creştină? Lumea creştină, în numele unei democraţii tembele, difuzează filme în care Isus, viaţa sau numele lui, sunt batjocorite sau ironizate. Lumea creştină tipăreşte caricaturi cu Dumnezeu sau Isus. Lumea creştină scoate pe bandă rulantă bancuri despre Dumnezeu şi Fiul Lui. Lumea creştină consideră ca fiind o obligaţie de intelectual renunţarea la Dumnezeu sau la credinţă. Lumea creştină Îl alungă pe Dumnezeu din şcoli sau din suflete, pentru ca apoi să se întrebe de ce nu au fost ajutaţi. Lumea creştină nu cere nimănui respect şi nici înfiinţarea de biserici. Lumea creştină nu pedepseşte pe nimeni pentru o batjocură adusă Bibliei. Lumea creştină e roasă de întrebări ciudate de genul dacă a fost Isus căsătorit sau nu sau dacă a înviat cu adevărat (!) în timp ce, pentru lumea arabă, Mahomed a fost şi rămâne un Dumnezeu. Sub acoperământul libertăţii şi al democraţiei, lumea creştină huleşte şi îşi defăimează propria religie.

Nu aprob metodele islamiste, dar nici nu pot fi de acord cu batjocorirea religiei creştine chiar de către proprii ei membri.

În numele clamatei democraţii şi libertăţi, lumea creştină duce toleranţa dincolo de limitele bunului simţ, în numele respectivei democraţii lumea creştină se întoarce împotriva ei însăşi.

Să auzim de bine!