Amy Winehouse

Imagine preluată de pe enational.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Văd că agenţiile de presă anunţă moartea cântăreţei. Dumnezeu să-i odihnească sufletul chinuit! Nu am fost un admirator al ei, aşa că nu despre cariera ei muzicală voi scrie acum şi nici despre talentul ei. Ci despre ceva scris printre rânduri, ceva ce nimeni nu a observat sau, dacă a observat, nu a comentat.

În lungul şir de pomelnice care au împânzit mass-media, un rând ne informează cum că, pe vremea când era elevă, a fost exmatriculată din şcoală din cauză că şi-a pus o perlă în nas.

Cuum? Haideţi să mai citim odată. Deci, acţiunea se petrece în Anglia, patria democraţiei moderne, patria revoluţiei industriale etc. Reţinem Anglia. Fata, adică Amy, şi-a făcut o gaură într-o nară ca să-şi prindă o perlă. Până acum avem Anglia, unu la mână, eleva Amy, doi la mână şi gaura în nară.

Mergem mai departe. Directoarea sau directorul şcolii a văzut-o, consiliul profesorilor s-a reunit şi a decis scurt, fără milă, exmatricularea ei. Eleva Amy a părăsit şcoala, ziarele nu au vuit, părinţii nu au dat şcoala în judecată.

Haideţi ca să recapitulăm, acum că avem toate elementele în mână, locul desfăşurării acţiunii fiind, vă reamintesc, Anglia.

Într-o şcoală oarecare din respectiva ţară şi nu la Cambridge sau mai ştiu eu ce şcoală cu ştaif, o elevă pe numele ei Amy, îşi face o gaură în nară, directorul o vede, o exmatriculează şi fata părăseşte şcoala, fără ca societatea civilă, sindicatele, mass-media sau mai ştiu eu cine să zică măcar un cuvinţel.

Ei, acum aţi prins ideea? Dacă nu, vă rog ca să-mi permiteţi să vă dau eu o mână de ajutor. Câte fete din România, eleve fiind, aţi văzut cu perle prinse în nări? Multe, nu-i aşa? Nu toate, dar multe. Şi câte aţi auzit că au fost exmatriculate pentru aşa ceva în România, ţara în care noi, mass-media, sindicatele zbierăm că luptăm pentru ceva ce ne lipseşte, adică libertate şi democraţie? Nici măcar una!

Ca să pătrundeţi mai bine tâlcul vorbelor mele, haideţi ca să completăm această imagine cu cea a uniformelor din colegiile din Statele Unite, din Japonia sau din Anglia. Uniforme introduse nu din motive de a traumatiza sufletele bieţilor copii, aşa cum se accentuează la noi, ci pur şi simplu din motive de prestigiu, de ceea ce numim „marca fabricii”.

Acum, acestea fiind zise, sper că veţi înţelege mai bine problemele învăţământului românesc atât de bine reliefate de rezultatele ultimului examen de bacalaureat, atât în ceea ce îi priveşte pe profesori, cât şi în ceea ce îi priveşte pe elevi sau părinţi.

Să auzim de bine!