O întâmplare cotidiană

Imagine preluată de pe dan-blog.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Încărcat ca o furnică (deşi sunt de părere că albinele circulă mult mai încărcate decât furnicile...) mă îndrept spre domiciliul conjugal. Sunt personajul principal îmtr-o mică escapadă de aprovizionare desfăşurată la magazinul Billa din apropiere.

Deşi nu reuşesc întotdeauna, mă străduiesc să mă port ca un cetăţean model şi să circul pe trotuar, nu pe carosabil. Cu atât mai mult cu cât lăţimea excesivă a aleilor bucureştene este recunoscută pe plan european...

De vreo două luni, ca să nu zic trei, aleile din jurul blocului meu au suferit schimbări semnificative. Prima schimbare majoră se referă la faptul, neobişnuit pentru un român, că au fost asfaltate. Cea de a doua schimbare se referă la faptul că au fost introduse sensuri unice de circulaţie.

Aparent, situaţia pare dificilă pentru noi, aborigenii cu permis de conducere din zonă. Dar repetând experienţa pe parcursul câtorva zile este imposibil ca să nu îi observi latura pozitivă: nu se mai produc blocaje, iar circulaţia este mult fluidizată. E drept că acum, pentru a ajunge din locul meu de parcare în strada principală, trebuie să iau de la un capăt la altul vreo trei alei sau, altfel spus, în loc să parcurg 73 de metri, trebuie să parcurg 2,1 kilometri...

Dar, aşa cum vă spuneam, mă străduiesc să mă comport ca un cetăţean model şi îmi asum aceste ocoluri la fiecare plecare sau sosire, fără obiecţie.

Ca să ne întoarcem la oile noastre, (revenons à nos moutons, cum se spune prin Belarus...) vă spuneam că veneam spre casă cu sacoşele din dotare în mâini. Prilej de a vedea cum, din faţa unui bloc pleacă o maşină. Dar nu orice maşină, ci un taxi plin ochi cu nişte cetăţeni români, după vorbă, după port. Singurul lucru ciudat este culoarea lor uşor tuciurie... Dar în ce direcţie credeţi că se îndreaptă taxiul galben fără cai? Exact! Aţi ghicit! Spre sensul care îi era interzis, aleea fiind cu sens unic. E de notorietate faptul că taxiurile bucureştene trec intersecţiile doar pe culoarea roşie (şi la fel de notoriu este faptul că pasagerii NU zic nimic!), dar acum îmi este dat ca să asist la un nou experiment social. Iar ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. Pe sensul corect de mers a intrat pe alee o altă maşină. Dată fiind lăţimea proverbială a aleilor, maşinile nu pot trece una pe lângă alta. Iar noul intrat nu dă semne că ar vrea să execute vreo operaţie de evitare. Comportarea lui mi se pare perfect normală, nu numai pentru că nu are unde, dar, mai ales, pentru că aleea are sens unic şi dreptatea este de partea lui.

Ei, dragii mei, ce credeţi voi că se întâmplă în continuare? Păi, nimic altceva decât ceea ce era normal: ocupanţii taxiului deschid geamurile, scot capetele pe geamuri şi încep să îl înjure pe celălalt şofer într-un mod pe care nu-l pot descrie nici măcar aluziv. Normală comportare, normal popor!

Să auzim de bine!