Efectele Şcolii de Balet şi Bune Maniere

Imagine preluată de pe antena3.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Conform coordonatelor indicate de GPS-ul din dotare, mă aflu în apropierea cabinetului medicului meu de familie. Aparatul se pare că are indicaţii corecte din moment ce, dacă vreau, pot vedea cabinetul de pe fereastra apartamentului. Dar am mers după GPS aşa, de şmecher, ca să vadă lumea că am. Adică, unii care stau în nişte garsoniere mizerabile se pot lăuda cu un gipan mai scump decât două garsoniere parcat în faţa blocului, iar eu să nu pot ca să mă laud cu un GPS?

Stau şi o aştept pe asistentă. Fată drăguţă, amabilă, trebuie să se supună calvarului unei întâlniri cu mine pentru a merge la mama mea în vederea recoltării unor probe pentru analize. Am zis calvar pentru că eu, fiind obsedat de punctualitate, obişnuiesc ca să vin la punctul de întâlnire cu un sfert de oră în avans.

Ce să fac în acest sfert de oră? mă gândesc cu încordare. Păi, ce altceva decât să mă uit în jur... Prilej de a vedea o mămică venind cu puişorul ei spre grădiniţă. Nu trece mult şi coboară şi un cocalar. Nu arată a cocalar, dar nu îl pot încadra în altă categorie din moment ce se suie într-un BMW şi pleacă spre alte zări. Odată plecat BMW-istul, lucrurile se limpezesc pentru că dispare şi fumul, prilej de a vedea o a doua mămică cu puişorul ei de mână, îndreptându-se spre aceeaşi locaţie ca prima mămică.

Iată că imaginea se înviorează prin apariţia cunoscutei echipe de culegători de sticle din plastic. El merge mai în faţă cu mâinile în buzunare indicând tomberoanele, iar ea ceva mai în urmă, cărând sacul cu sticle din plastic şi oprindu-se din loc în loc pentru o nouă recoltare, încă o dovadă a comportamentului civic exemplar care îi caracterizează pe bărbaţii români.

Soarele îşi face simţită prezenţa tot mai puternic, păsărelele îşi dau drumul la glasuri, întreaga natură se trezeşte, simt tot mai puternic cum viaţa curge prin seva copacilor, iar căldura stimulează eluviile pestilenţiale emise de tomberoanele de gunoi. Acestui peisaj plin de culoare i se adaugă un nou element: prin aburii dimineţii şi ai gunoaielor putrezite de cu seară zăresc apropiindu-se cunoscutul cerşetor scotocitor. Oprindu-se la fiecare tomberon, omul nostru începe ca să scotocească după cine ştie ce produse. Mă concentrez asupra lui încercând ca să descifrez pe cale optică ce anume caută. Fără ca să mă observe sau ca să îmi dea cea mai mică atenţie, cerşetorul ajunge tot mai aproape. Acum îi pot vedea hainele zdrenţăroase, pantofii rupţi şi găuriţi, mâinile cumplit de murdare, părul năclăit. Este la cinci metri de mine şi se apropie curios de un nou tomberon plin ochi. Îl văd cum se opreşte pentru câteva clipe căutând ceva prin buzunare. Şi minunea se produce. Se pare că sunt martorul unei scene unice: cerşetorul meu scoate o batistă din buzunar şi ÎŞI SUFLĂ NASUL ÎN BATISTĂ!

Să auzim de bine!