Poliţia în acţiune

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Poliţia este una dintre instituţiile statului cu care am căutat să nu am niciun contact. Şi, exceptând situaţiile când a trebuit să-mi schimb buletinul, am reuşit. Lipsa unei legături mai strânse a condus la o cunoaştere mai redusă, ca să nu zic nulă, a atribuţiilor şi activităţilor specifice poliţiilor şi poliţiştilor.
Am observat că există maşini pe care scrie Poliţia locală, la fel cum am observat altele pe care scrie Poliţia comunitară. Şi, din câte am auzit, ar mai fi şi alte diferite poliţii. Dar să nu mă întrebaţi diferenţele dintre ele, pentru că nu le ştiu absolut deloc.
E seară şi mă îndrept spre locul de întâlnire stabilit cu soţia. Politicos cum mă ştiţi, ajung mai devreme şi încep să mă învârt prin zonă în căutarea unor lucruri care merită văzute. Şi văd. Văd o dubă de poliţie oprită chiar pe colţul unei intersecţii. “Ei”, îmi zic eu în barbă (e o metaforă, pentru că mă rad zilnic), „se pare că oamenii stau la pândă să prindă contravenineţi”. Şi încep să le acord o atenţie sporită. Aşa cum stăm, adică eu şi duba cu cei doi poliţişti, văd un autoturism că se opreşte, se asigură, semnalizează şi virează la stânga, deşi un indicator cât roata carului l-ar fi obligat să vireze la dreapta. „Hopa”, îmi zic, „tipul a încurcat-o!” şi încep să mă gândesc la imaginea tristă a unui şofer sancţionat de poliţist. Aiurea! Maşina îşi continuă drumul, iar poliţiştii aşteptarea. „Ei”, îmi continui eu supoziţiile, „se pare că erau ocupaţi sau neatenţi”. Dar, imediat, apare un alt şofer cu un comportament identic cu al primului. Se asigură, semnalizează şi virează la stânga chiar sub ochii poliţiştilor, care nu dau semne că ar fi văzut ceva.
Comunicativ cum mă ştiţi, mă apropii de dubă şi îi fac semn poliţistului aflat la volan că doresc o comunicare în fonie. Omul coboară geamul, îl salut şi îl întreb, utilizând o ironie pe care o consider fină:
- Nu vă supăraţi, sunteţi de la Poliţie?
- Da, răspunde omul plin de sinceritate.
- Văd că scrie pe dubă „respectaţi ordinea publică”. Circulaţia pe drumurile publice nu se încadrază în ordinea publică? îmi continui eu exprimarea nedumeririlor de care eram cuprins.
- Ba da, răspunde bunul om cu aceeaşi sinceritate dezarmantă.
- Păi, continui eu după câteva secunde de perplexitate, nu aţi văzut că doi şoferi au virat la stânga, deşi ditamai indicatorul îi obliga să facă virajul la dreapta?
- Sigur că am văzut, răspunde omul cu o faţă senină şi lipsită de remuşcări.
- Şi nu ziceţi nimic? Nu faceţi nimic? îl întreb sprijinindu-mă de dubă ca să nu cad de uimire.
- Nu, nu e domeniul nostru. Să vă explic: noi suntem de la Poiliţia locală şi nu avem drepturi de intervenţie asupra şoferilor.
- Înseamnă, încerc eu o traducere liberă a spuselor lui după o scurtă pauză de cugetare, că dacă un poliţist de la circulaţie vede un hoţ nu poate interveni?
- Exact! Aţi înţeles perfect, nu are în atribuţii, nu îi permite legea, îmi explică doct omul legii.
- Păi, atunci de ce staţi aici?
- Păzim cortul publicitar al unui partid.
Aceata a fost dialogul. Acum, în lumina celor discutate, chiar că mă simt bucuros că nu ştiu nimic despre Poliţia română.
Să auzim de bine!

O întâmplare cotidiană

Imagine preluată de pe dan-blog.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Încărcat ca o furnică (deşi sunt de părere că albinele circulă mult mai încărcate decât furnicile...) mă îndrept spre domiciliul conjugal. Sunt personajul principal îmtr-o mică escapadă de aprovizionare desfăşurată la magazinul Billa din apropiere.

Deşi nu reuşesc întotdeauna, mă străduiesc să mă port ca un cetăţean model şi să circul pe trotuar, nu pe carosabil. Cu atât mai mult cu cât lăţimea excesivă a aleilor bucureştene este recunoscută pe plan european...

De vreo două luni, ca să nu zic trei, aleile din jurul blocului meu au suferit schimbări semnificative. Prima schimbare majoră se referă la faptul, neobişnuit pentru un român, că au fost asfaltate. Cea de a doua schimbare se referă la faptul că au fost introduse sensuri unice de circulaţie.

Aparent, situaţia pare dificilă pentru noi, aborigenii cu permis de conducere din zonă. Dar repetând experienţa pe parcursul câtorva zile este imposibil ca să nu îi observi latura pozitivă: nu se mai produc blocaje, iar circulaţia este mult fluidizată. E drept că acum, pentru a ajunge din locul meu de parcare în strada principală, trebuie să iau de la un capăt la altul vreo trei alei sau, altfel spus, în loc să parcurg 73 de metri, trebuie să parcurg 2,1 kilometri...

Dar, aşa cum vă spuneam, mă străduiesc să mă comport ca un cetăţean model şi îmi asum aceste ocoluri la fiecare plecare sau sosire, fără obiecţie.

Ca să ne întoarcem la oile noastre, (revenons à nos moutons, cum se spune prin Belarus...) vă spuneam că veneam spre casă cu sacoşele din dotare în mâini. Prilej de a vedea cum, din faţa unui bloc pleacă o maşină. Dar nu orice maşină, ci un taxi plin ochi cu nişte cetăţeni români, după vorbă, după port. Singurul lucru ciudat este culoarea lor uşor tuciurie... Dar în ce direcţie credeţi că se îndreaptă taxiul galben fără cai? Exact! Aţi ghicit! Spre sensul care îi era interzis, aleea fiind cu sens unic. E de notorietate faptul că taxiurile bucureştene trec intersecţiile doar pe culoarea roşie (şi la fel de notoriu este faptul că pasagerii NU zic nimic!), dar acum îmi este dat ca să asist la un nou experiment social. Iar ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. Pe sensul corect de mers a intrat pe alee o altă maşină. Dată fiind lăţimea proverbială a aleilor, maşinile nu pot trece una pe lângă alta. Iar noul intrat nu dă semne că ar vrea să execute vreo operaţie de evitare. Comportarea lui mi se pare perfect normală, nu numai pentru că nu are unde, dar, mai ales, pentru că aleea are sens unic şi dreptatea este de partea lui.

Ei, dragii mei, ce credeţi voi că se întâmplă în continuare? Păi, nimic altceva decât ceea ce era normal: ocupanţii taxiului deschid geamurile, scot capetele pe geamuri şi încep să îl înjure pe celălalt şofer într-un mod pe care nu-l pot descrie nici măcar aluziv. Normală comportare, normal popor!

Să auzim de bine!

Organismul fără sânge

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Orice veţi spune, rămân la părerea mea că într-o economie sănătoasă trebuie să întâlneşti o bancă la fiecare colţ de stradă. Nu este acum momentul să intrăm în diverse terorii economice privind circulaţia banilor dar, ca să folosesc o metaforă, aceşti sunt precum sângele într-un organism: circulând alimentează organele. Un sânge proaspăt şi bogat va condiţiona existenţa unui organism sănătos.
La început timid, mai apoi cu aplomb, au început să se îndesească şi în România filialele diverselor bănci. Dacă stau să mă gândesc, numai în cartierul meu de obârşie sunt peste douăzeci de filiale, sucursale sau agenţii.
Mă aflu în sediul central al unei mari bănci. Pentru cei cu deficienţe de atenţie voi repeta: sediul central, nu filiala din Ferentari. Aşa cum aştept un consilier, privirea îmi este atrasă de un panou aflat în spatele biroului său, panou care ilustrează rezultatele întrecerii socialiste pe ramură pentru săptămâna care tocmai se încheiase. Panoul este împărţit în diferite caroiaje reprezentând fiecare câte o ţintă de atins, precum şi termenele impuse (îmi permit să fac o paranteză pentru a vă sublinia că am reuşit să redau destul de bine o idee folosind cuvinte româneşti şi nu targhet sau dedlain). Curios din fire cum mă ştiţi, încep să-l citesc. Carduri de credit emise? Zero. Carduri de debit emise? Zero. Overdrafturi zero. Depozite la termen? Zero. Deschidere conturi curente? Zero. Credite în valută? Zero. Pe toată linia zero, nimic, nula, nada, nothing, niente, tipota (asta e pe greceşte), midhen (asta e tot pe greceşte şi înseamnă zero). Credite în lei? Unul. Câştigătoarea săptămânii este Pompilica Păpăpdie (evident, numele este fictiv) cu un contract de credit! Un contract de credit emis într-o săptămână în sediul central al unei mari bănci! Aţi prins ideea? Dacă nu, atunci haideţi să vă mai dau o mână de ajutor.
Stau la biroul din dotare, lucrez şi, în mod evident, ascult muzică grecească. Telefonul sună. Răspund nervos nu atât din cauză că mă întrerupe din muncă, ci şi pentru că tocmai ascult Magissa (Vrăjitoarea) interpretată de Haris Alexiou, o melodie şi o interpretare de excepţie. La telefon este o consilieră de la o bancă unde am avut câteva depozite până nu de mult. Zice:
- Bună ziua! Sunt Marinela Marinescu.
Zic:
- Bună ziua! Ştiu, vă apare numele pe ecranul telefonului (în mod surprinzător, femeia a înţeles despre ce vorbesc, deşi nu am spus displei).
Zice:
- Ce mai faceţi?
Zic:
-Mulţumesc, bine, muncim, capitalismul construim!
Zice:
- Ha, ha, spuneaţi ceva de un depozit nou, bla, bla.
Zic:
- Da, aşa este, nu am uitat, dar încă problema nu e rezolvată şi va mai dura ceva timp.
Zice:
- Am înţeles. Mulţumesc, vă rugăm să nu ne uitaţi. Am putea veni pe la sediul dumneavoastră ca să vă facem o prezentare?
Restul discuţiei nu mai contează. Acum aţi înţeles? Atunci haideţi să o spunem pe şleau: organismul economiei româneşti nu are sânge în el. Este în comă.
Să auzim de bine!

Poliţistul sinucigaş?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu ceva ani în urmă veneam spre casă cu autoturismul propriu. Am făcut stânga din Şoseaua Giurgiului şi urma să trec peste o cale ferată uzinală care intra în curtea Uzinelor Autobuzul. Era o noapte cruntă de noiembrie, fără lună, dar cu o burniţă care te înfiora la gândul câinilor fără adăpost. Ca şofer autentic ce mă aflu, opresc instinctiv înaintea trecerii de cale ferată ca să mă asigur. Mă uit prin geamurile aburite şi plouate din dreapta şi nu văd altceva decât un întuneric de nepătruns. Mă uit şi în stânga cu acelaşi rezultat. Pe când intenţionez să bag în viteză, mi se pare că zăresc ceva cu coada ochiului în partea stângă. Era un fenomen ciudat, de parcă în întuneric se deplasa un alt întuneric. Mă uit mai atent şi văd cum luminiţele blocurilor din depărtare dispăreau după o linie precisă. Atras de fenomenul misterios mă uit mai atent şi îmi dau seama că, ceea ce credeam eu că este un întuneric, era un vagon de marfă. Care se apropia vertiginos fără lumini de semnalizare sau manevrant, scăpat probabil din cârlig. Vagonul s-a îndepărtat undeva în partea dreaptă, iar eu mi-am continuat drumul spre casă, tremurând la gândul celor ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu opream ca să mă asigur. Şi nu exagerez dacă vă spun că, de atunci, am rămas cu o traumă care devine evidentă ori de câte ori trec o cale ferată.
Acum, ne deplasăm într-o coloană lungă de câteva zeci de kilometri spre litoralul însorit al Mării Negre. E un sfârşit de săptămână de iulie, dar aglomeraţia depăşeşte previziunile cele mai pesimiste. Abia mişcându-ne ajungem la capătul autostrăzii, fac rondul giratoriu, trec pe sub pod şi mă îndrept spre Cernavoda, având în stânga centrala nucleară. Reuşesc să trec şi peste canal şi, încet, încet, ajung la trecerea de cale ferată. Chiar pe şine, un agent de circulaţie îşi vântură semnificativ mâinile ca să ne facă să trecem mai repede. Mai mult, şinele sunt traversate de o panglică galbenă de interzicere. Trauma din dotare intră în funcţiune: opresc şi încep să mă asigur din toate părţile. Deconcertat, poliţistul zbiară la mine, dând disperat din braţe în acompaniamentul claxoanelor coloanei de maşini din spatele meu:
- Ce faci, domnule? De ce nu treci?
Liniştit, întorc capul spre el şi îi explic, arătându-i cu degetul prin fereastra deschisă:
- E o trecere de cale ferată!
- Eşti sănătos la cap? Nu vezi că sunt EU aici, pe şine? mă întreabă acesta holbându-se la mine cu ochii cât cepele.
- De unde ştiu eu că nu vrei să te sinucizi? îi răspund calm, după care îmi termin operaţiunea de asigurare şi bag în viteză.
Mă îndepărtez şi, în oglinda retrovizoare, îl văd pe om rămas mut, cu braţele pe lângă corp. În fond, nu poate fi nimeni amendat pentru exces de prudenţă, nu?
Să auzim de bine!

Noul chestionar pentru obţinerea permisului auto

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
1. Ce trebuie să facă conducătorul auto la întâlnirea indicatorului:
a) să behăie,
b) să mulgă vaca,
c) nu are nici o obligaţie, deoarece indicatorul este adresat vacilor.
2. Care vă sunt obligaţiile dacă, circulând pe drumul public, întâlniţi indicatorul alăturat:
a) să vă verificaţi de urgenţă e-mail-ul,
b) să trageţi pe dreapta la cel mai apropiat "Internet Cafe",
c) să nu circulaţi cu o viteză mai mare de 512kb/s.
3. Unde vă aflaţi dacă întâlniţi indicatorul de mai jos:
a) în apropierea unui bar sau bordel,
b) în apropierea unei maternităţi,
c) pe un drum alunecos.

4. Cum se pedepseşte depăşirea fără semnalizare:
a) cu pedeapsa cu moartea şi reţinerea permisului de conducere pentru 90 de zile,
b) cu pedeapsa cu moartea, dar fără reţinerea permisului de conducere,
c) cu pedeapsa cu moartea, amendă şi închisoare.
5. Care este ordinea de trecere în intersecţia alăturată:
a) primul va trece autoturismul roşu, pentru că se grăbeşte, al doilea autoturismul verde pentru că se grăbeşte mai puţin, al treilea autocamionul pentru că nu se grăbeşte deloc,
b) primul va trece camionul, al doilea autoturismul roşu, iar al treilea tot camionul,
c) toate cele trei autovehicule vor trece simultan în intersecţie.

6. Ce faceţi dacă întâlniţi simultan în aceeaşi intersecţie indicatoarele din imagine, situate unul sub altul ca şi în imaginea alăturată:
a) opriţi şi acordaţi prioritate, dar în acelaşi timp vă continuaţi drumul pentru că aveţi prioritate,
b) vă continuaţi drumul pentru că aveţi prioritate, după care vă întoarceţi în intersecţie şi vă opriţi ca să acordaţi prioritate,
c) nu aveţi nici o obligaţie deoarece sunt indicatoare de informare turistică.
7. Ce obligaţii aveţi la întâlnirea indicatorului alăturat:
a) să vă faceţi cruce,
b) să acordaţi prioritate preoţilor care circulă din dreapta
c) să claxonaţi în exces.

8. Circulaţi iarna pe un drum public acoperit cu zăpadă, ninge abundent şi este ceaţă; ce trebuie să faceţi:
a) vă opriţi şi aşteptaţi până vine vara, după care vă continuaţi drumul,
b) măriţi viteza şi închideţi ochii,
c) sunteţi obligat ca în această situaţie să vă echipaţi autovehiculul cu CD Player.
9. Întâlniţi într-o intersecţie un poliţist care are mâna dreaptă ridicată şi vă indică semnalul de mai jos; ce semnifică acest semnal pentru dumneavoastră?
a) nimic, deoarece este un semnal adresat conducătorilor de avioane,
b) trebuie să porniţi ştergătoarele, deoarece semnalul vă indică faptul că va începe ploaia,
c) sunteţi obligaţi să opriţi şi să acordaţi primul ajutor poliţistului, deoarece are degetul fracturat.

10. În urma unui accident auto, una din victime are hemoragii severe; aveţi dreptul să o transportaţi la spital?
a) nu, deoarece vă murdăreşte maşina cu sânge şi poate moare şi nu vă mai poate despăgubi,
b) da, dar numai în portbagajul maşinii,
c) da, dar sunteţi obligat să lăsaţi victima să conducă autovehiculul.

11. Circulaţi regulamentar pe un pod cu circulaţie pe un singur sens, iar din contrasens vine un tir circulând cu viteza de 160 km/h; ce trebuie să faceţi în această situaţie?
a) măriţi viteza ca să fiţi sigur că muriţi,
b) nu vă faceţi probleme, deoarece şoferul tir-ului procedează neregulamentar şi va suporta consecinţele legale,
c) aţi pus-o!

12. Cum se tratează rănile survenite în urma unui accident rutier?
a) se dezinfectează rana cu scuipat, după care se curăţă cu peria de sârmă,
b) se leagă rana cu sârmă ghimpată pentru a se opri hemoragia,
c) se pupă în dreptul rănii pentru a ameliora durerea.

13. Circulaţi regulamentar şi observaţi că, din spate, conducătorul unui autoturism se pregăteşte să vă depăşească; cum procedaţi?
a) măriţi viteza şi vă luaţi la întrecere cu respectivul conducător auto, până când renunţă să vă depăşească,
b) îl acroşaţi din lateral când este în dreptul dvs. astfel încât să îl scoateţi de pe partea carosabilă,
c) ieşiţi imediat de pe partea carosabilă, chiar în şanţ dacă este posibil, ca să îi daţi de înţeles că sunteţi de acord ca să fiţi depăşit.

14. Circulaţi regulamentar şi observaţi că un biciclist se prinde cu mâna de autoturismul dumneavoastră. Cum procedaţi?
a) măriţi viteza cât puteţi de mult, deoarece este posibil ca biciclistul să se grăbească,
b) măriţi viteza şi începeţi să circulaţi în zig zag, până când nu îl mai vedeţi pe biciclist,
c) scoateţi capul pe geam şi îl înjuraţi pe biciclist.

15. Sunteţi implicat într-un accident auto soldat cu victime omeneşti şi pagube materiale. Când aveţi voie să consumaţi băuturi alcoolice şi să vă drogaţi?
a) înaintea accidentului,
b) în timpul accidentului,
c) imediat după accident.

16. Aveţi voie să treceţi la culoarea roşie a semaforului?
a) probabil că nu,
b) în nici un caz nu,
c) sigur nu.
17. Ce vă avertizează indicatorul de mai jos?
a) că, în localitatea Suceava se circulă doar cu camionul,
b) că, dacă nu circulaţi cu camionul, nu o să ajungeţi la Suceava,
c) că, dacă mergeţi spre Suceava, o să fiţi lovit de un camion.
18. Cine procedează greşit în situaţia următoare?
a) conducătorul tramvaiului, pentru că nu se apropie de trotuar,
b) conducătorii motocicletelor, pentru că vor sa intre în tramvai cu tot cu motociclete,
c) pietonii pentru că nu au motociclete.
Să auzim bine!

Să auzim de bine!