Bacalaureatul 2011

Imagine preluată de pe adevarul.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Mas media vuieşte, părinţii vuiesc, copiii vuiesc, ministerul vuieşte. De ce să nu vuiesc şi eu? Pentru ce să vuiesc? Păi, pentru ce altceva decât rezultatele examenului de bacalaureat de curând afişate...

Alvin Toffler, în cartea sa „Şocul viitorului”, ne explica cum şi de ce orice acţiune este generată de cel puţin şapte factori. Haideţi să îi luăm la bani mărunţi şi să vedem câţi descoperim.

Unu. Reformele din învăţământ. Nu sunt un apologet al vremurilor trecute, dar trebuie să recunoaştem că sistemul de învăţământ anterior Revoluţiei avea o trăsătură distinctă, şi anume consecvenţa. De atunci încoace, nu a fost an în care să nu se propună (şi aplice) o nouă reformă în învăţământ. Fiecare guvernare, fiecare ministru au venit cu propria viziune fără nicio corelare cu situaţia anterioară, fără nicio proiecţie în viitor. Care a fost rezultatul? Un haos inimaginabil pentru profesori, pentru elevi, pentru părinţi. Un sistem de reguli şi regulamente schimbate într-un ritm care nu a putut genera decât haos.

Doi. Liberalizarea nejustificată şi fără măsură a învăţământului. Faptul că, după cincizeci de ani de comunism, nu a venit nimeni ca să ne înveţe ce însemnă libertate sau democraţie s-a repercutat şi asupra învăţământului. Când ministrul Şora a venit în primele zile de după Revoluţie şi a decretat eliminarea uniformelor, a numerelor matricole şi, implicit, a oricărei forme de control şi disciplină în şcoli, nu a făcut altceva decât să deschidă o cutie a Pandorei în faţa unor tineri avizi de libertate, dar nepregătiţi pentru ea. La fel cum, după eliberarea din lagărele de concentrare, foştii deşinuţi murea pe capete din cauză că mâncau fără măsură, şi tinerii de azi s-au înfruptat fără măsură dintr-o liberatate pe care nu au înţeles-o şi pentru care nu au luptat.

Trei. Părinţii, sau mai bine zis, lipsa prezenţei părinţilor a avut şi ea un cuvânt greu de spus. Ahtiaţi după bani, cu dorinţa expresă de a “arde” etape şi cu ochii pe bunăstarea Vestului, românii au intrat fără noimă şi fără măsură într-o cursă pentru bani sacrificând orice: familie, sănătate, copii. Să mai comentăm aici câţi părinţi şi-au abandonat efectiv copiii în ţară pentru a lucra în Spania ca să-şi cumpere un televizor cu plasmă sau o rablă de maşină la mâna a treia? Iar cei care nu au procedat aşa, au înţeles să pună toată răspunderea în spatele şcolii, ei preferând varianta mai comodă a lui “nu am timp”. Datorită orgoliilor personale ale părinţilor, şcoala s-a transformat dintr-un loc de învăţătură, într-o paradă a modei sau a telefoanelor celulare. Vechiul adagiu „copilul meu trebuie să facă neapărat o facultate” a fost umbrit total de noul adagiu „copilul meu trebuie să fie cel mai elegant la şcoală”.

Patru. Capacitatea de adaptare a şcolii româneşti a fost un alt factor negativ. Nicicând în istoria sa, şcoala românească nu a fost mai rigidă. Iar faptul că, la istorie elevii învaţă despre Andreea Esca în loc să înveţe despre Mihai Viteazul nu înseamnă deloc o adaptare. La fel cum nu înseamnă adaptare faptul de a cere elevilor să copieze de pe Internet texte de referate. La ce altceva decât la copiere îi poate duce pe elevi un asemenea model pedagogic? Şcoala românească nu a ţinut sema de dezvoltarea exponenţială a informaticii şi a socializării cu ajutorul Internetului, de modificările de structură aduse de acestea oricărei forme de învăţare, de viteza şi modul de circulaţie pe care le-a căpătat informaţia în zilele noastre. Profesorii au rămas încremeniţi în programă, iar programa încremenită în proiect. Practic, ca să folosim un termen economic, învăţământul românesc nu a produs plusvaloare.

Cinci. Profesorii au avut şi ei partea lor de vină. Greve nenumărate, mai mult sau mai puţin justificate, au scăzut prestigiul şi autoritatea profesorilor şi au dat peste cap toate programele şcolare. Profesori necalificaţi şi nemotivaţi au transmis o conduită falsă, iar lipsa pregătirii pedagogice a fost catastrofală. Căci, cum poţi numi altfel actul unui profesor de a nota cu doi la o materie un elev care a întârziat la oră, uitând că nota este oglinda nivelului de învăţătură şi nu a conduitei? Genul acesta de atitudini au demotivat şi mai mult nişte elevi debusolaţi şi cu o scară a valorilor răsturnată. Iar măsurile de austeritate au făcut o selecţie negativă, în sensul că profesorii cei buni au plecat spre alte zări sau alte meserii.

Şase. Elevii au avut un cuvânt greu în toată acestă catastrofă. Beneficiind de o libertate neînţeleasă, de părinţi ocupaţi toată ziua, neglijenţi sau care au crezut că, având bani, orice problemă se rezolvă, elevii de azi s-au trezit la cruda realitate fără a avea măcar o scară a valorilor bine formată. Lipsiţi de maturitate, superficiali şi fragili, în special datorită adagiului „lasă, mamă, să nu tragă şi el aşa cum am tras noi”, au cedat tentaţiilor superficiale cu o uşurinţă de nedescris. Puşi în faţa unor profesori care nu le inspirau respect sau încredere, lipsiţi de supravegherea părinţilor, având la dispoziţie mijloace de informare nevisate, au ales fără a sta mult pe gânduri calea mai facilă a discotecilor, cârciumilor şi beţiilor. Imaturi, aceşti nu au mai beneficiat nici măcar de ajutorul a ceea ce se numeşte bunul simţ.

Şapte. Sistemul social, societatea în sine a avut un rol devastator. O ofertă liberă şi necontolată a celor mai ieftine şi penibile tentaţii şi-a găsit grabnic clienţii. Tonete de ziare unde tronează coperţile revistelor cu femei dezbrăcate, reclame care vizează pornografia, filme suburbane au invadat mass media. Intelectualii noştri, din dorinţa de a se afirma mai catolici decât papa, s-au întrecut în a demonetiza orice valoare a acestui popor dând apă la moară detractorilor şi analfabeţilor. A fost stimulată nonvaloarea, prost gustul, vulgaritatea şi bădărănia la toate nivelele sociale. Modelele fetelor au fost vagaboandele ajunse VIP cu ajutorul posturilor de televiziune, iar bătăuşii de cartier eliberaţi din arest a doua zi pentru că nu prezintă pericol social au fost modelele băieţilor. Intelectualii s-au închis în turnurile lor de fildeş şi au lăsat piaţa liberă să guverneze limba sau moravurile. A citi câteva rânduri pe un forum este o dificultate reală nu atât din cauza ortografiei aberante, cât din cauza lipsei oricărei gândiri coerente. Permisivitatea societăţii la tot ce este rău şi nociv a întrecut orice imaginaţie, dacă ne gândim doar la magazinele de etnobotanice.
Opt. Implicarea politicului în procesul educativ a avut un efect devastator. Directori excepţionali au fost schimbaţi pe criterii de apartenenţă politică, ceea ce a dus la nimicirea din faşă a oricărui proiect la nivel local, profesorii raliindu-se de frică sau de nevoie la principiul cel mai comod al acceptării tacite. Iar elevilor nu le-a trebuit mult ca să intuiască acest deficit de autoritate. Rezultatul s-a văzut în aceea că bătăile între elevi nu au fost întrecute decât de bătăile între profesori şi elevi.

Iată că am găsit cel puţin şapte elemente care au contribuit la rezultatul acestei sesiuni de bacalaureat. Dar, ceea ce am văzut după acest bacalaureat, nu reflectă rezultatele elevilor de liceu, ci reflectă starea generaţiei actuale.

Să auzim de bine!