"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

luni, 25 iulie 2011

Poziţia dată de limbă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
După cum vă spuneam în postările mele anterioare, evit cu mare atenţie ca să intru pe vreun forum. Exceptându-le pe cele de strictă specialitate, o vizită pe un forum oarecare mi se pare o acţiune deosebit de riscantă. Nu pentru cel care a postat, ci pentru mine.
Pur şi simplu pentru faptul că am o condiţie, am un respect faţă de mine şi faţă de cei din jurul meu, iar citirea majorităţii postărilor de pe un forum mi se pare ceva dergradant. Nicăieri şi nimic, niciun examen şi nicio titularizare nu ilustrează mai bine nivelul cultural deosebit de scăzut al autorilor postărilor, nicio statistică şi nicio cercetare nu arată mai bine nivelul degradant la care a ajuns cultura românească.
Iar aici nu mă refer doar la gramatică sau la anglicizare, ci la lipsa coerenţei în exprimare, lipsa unei gândiri minimale, confuzia din minţile agramaţilor postatori.
Dacă am fi fost beneficiarii unui sistem educaţional în care elevilor să li se explice importanţa limbii vorbite, rolul ei în educaţie şi cultură, ajutorul dat de limbă în formarea unei gândiri cursive şi coerente, atunci cu siguranţă nu am fi întâlnit aşa ceva.
Trebuie să recunoaştem faptul că limba vorbită este principalul mijloc de comunicare de care dispunem. Indiferent că discutăm faţă în faţă, pe Messeenger sau la telefon, limbajul folosit este cel care ne ajută ca să ne transmitem ideile şi să ne înţelegm interlocutorii.
În primul rând, limba vorbită este cea care ne asigură din start o poziţionare socială. Vă rog să faceţi un mic efort de gândire şi să vă imaginaţi că sunteţi invitaţi la o recepţie. Iar în faţa voastră vine un cetăţean, de altfel îmbrăcat cuviincios, care vă atenţionează plin de voie bună: e bune icrele astea de pe platou! Indiferent de furnizorul hainelor pe care le poartă, sunt convins că, instantaneu, l-aţi poziţionat pe o anumită treaptă socială. Cele spuse de mine reprezintă o gândire minimală, mai mult o reflexie a bunului simţ, aşa că nu înţeleg de ce dorinţa manifestată de generaţiile mai recente de a vorbi şi a scrie într-un mod care nu are nimic comun cu limba nativă. Oare generaţiile de azi îşi doresc să fie subevaluate, îşi doresc decăderea în propriii lor ochi sau ai altora dintr-o plăcere masochistă? Aveţi cunoştinţă de vreun profesor de limba română care să cultive asemenea idei de respect faţă de propria persoană elevilor săi?
În al doilea rând, limba vorbită este cea care mă stimulează şi mă susţine în procesul gândirii. Relaţionarea permanentă cu cei din jurul meu îmi impune un proces al gândirii la fel de permanent. Fie că este vorba de o discuţie cu membrii familiei, cu colegii de birou sau cu prietenii la o terasă, îmi este absolut necesar ca să vorbesc coerent din simplul motiv de a fi înţeles, din simplul motiv de a-mi exprima gândurile cât mai clar. Cred că este limpede că vorbirea fluentă este organic legată de gândirea fluentă, căci cum altfel aş putea exprima coerent nişte idei incoerente. În acest proces, gândirea şi vorbirea se condiţionează reciproc, cea mai simplistă reprezentare fiind: gândesc coerent<->mă experim coerent. Ce determină la generaţiile de azi lipsa acestei dorinţe minimale? Ce îi poate determina ca să-şi dorească să nu fie înţeleşi, să nu fie în stare să se exprime într-o propoziţie coerentă că afară plouă? A face recenzia unei lucrări, a povesti pe o pagină ce ai făcut azi sunt deja pretenţii de academician... Aveţi cunoştinţă de vreun profesor de limba română care să cultive asemenea idei de respect faţă de propria persoană elevilor săi?
Dar cred că sunt restrictiv. De ce doar profesorii de limba română să fie vinovaţi? De ce nu şi cei de matematică, de exemplu, sau cei de geografie, sau cei de botanică, sau orice alţi profesori doriţi pentru că nu îmi imaginez un profesor ca fiind o persoană care nu doreşte să îşi înţeleagă elevii sau să nu fie înţeles de către ei.
Dar iarăşi sunt restrictiv. De ce să nu fie vinovată intelectualitatea românească, societatea civilă în ansamblul ei, că nu ia nicio măsură împotriva acestei degradări mentale generale?
De unde vine apatia asta, de unde vine dorinţa asta de pauperizare intelectuală, această dorinţă de a te scălda în micime, de ce nimeni nu încearcă măcar să le inducă tinerilor dorinţa, nu neapărat de depăşire a condiţiei, dar măcar de comportament decent folosindu-se doar de acest instrument atât de simplu al limbii vorbite?
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!