Snobismul şi mass media

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Am scris numeroase postări în care îmi manifestam dezacordul (ca să nu zic repulsia) faţă de anglicizarea fără noimă şi fără rost a limbii române, faţă de batjocura la care este supusă zilnic de către snobismul neamurilor proaste din viaţa noastră publică, care văd lucrurile from above, vorba doamnei Udrea...

Lucrul de care acestea nu sunt conştiente este faptul că milioane de oameni, cei mai mulţi având o pregătire sub media necesară unei bune înţelegeri a sensurilor cuvintelor, le urmăresc vorbele şi faptele pe care, apoi, le imită fără discernământ având drept scuză cunoscuta sintagmă „aşa au spus la televizor”.

Întâmplarea face să dau drumul la televizor tocmai când o crainică (atenţie, am scris crainică şi nu vedetă, aşa cum se obişnuieşte) de la PROTV ne anunţă că nişte chinezi cu bani şi iniţiativă vor ca să facă la ei în China o copie a localităţii HALLSTADT (pronunţat HALŞTAT) din Austria. Numele localităţii este legat de prima cultură a fierului şi sunt convins că există o mulţime de persoane care cunosc mai multe decât mine în această prvinţă. Totuşi, îmi voi permite câteva precizări legate de această localitate:

1. Hallstadt este o localitate situată în Austria,

2. Austria este o ţară în care marea majoritate a populaţiei vorbeşte limba germană. Vorbitori de limbă engleză sunt doar persoanele aflate ocazional pe teritoriul ţării (turişti, diplomaţi, persoane detaşate etc),

3. Limba oficială în Austria este limba germană,

4. În limba română există câteva reguli simple referitoare la numele localităţilor. Astfel, dacă numele localităţii nu are un echivalent românesc (cum este London-Londra), atunci numele se se pronunţă şi se scrie conform limbii şi ortografiei originale (scriem Seattle, nu Sietl, dar pronunţăm Sietl, scriem Washington, dar pronunţăm Uaşington).

Ei bine, crainica noastră cea snoabă, convinsă că orice cuvânt de pe mapamond, dacă nu este românesc, este englezesc, îi tot dădea zor cu HOLŞTAT în sus, HOLŞTAT în jos, cu cea mai evidentă pronunţie englzească de Dâmboviţa, pornită cu siguranţă de la faptul că începutul cuvântului era HALL. Recunosc faptul că este posibil ca respectiva să se fi aflat sub puternica influenţă a Andreei Esca, cea care s-a remarcat cu ceva ani în urmă pronunţând foarte graţios BI EM DABLIU acronimul cunoscutei mărci germane (în Germania, limba oficială este limba germană…) de autoturisme BMW-Bayerische Motoren Werke. Dar, poate acest exemplu nu vă este suficient, aşa că haideţi ca să mai vedem unul.

Nu sunt un cititor de presă scrisă, dar fiica mea, cunoscând afinităţile mele automobilistice îmi aduce un număr al revistei Auto Show. De la început nu mă miră nimic pentru că, fiind vorba de o revistă în limba română, numele ei nu poate fi decât în engleză. Nu trece mult şi îmi pot oferi un repaus de vreo zece minute ca să o pot frunzări. Iar surprizele nu întârzie ca să apară şi dau de un mic comentariu în limba română în care se făcea referire la, citez: “…targhet-urile…”. Nici că se putea un exemplu mai bun! Spun asta pentru că, în limba română, cratima se foloseşte, printre altele, atunci când vrem să articulăm un cuvânt care nu are corespondent românesc. De exemplu, cuvântul englezesc GRANT, care nu prea are echivalent românesc, se articulează GRANT-URILE sau GRANT-UL. Revenind la revista cu pricina, cuvântul TARGHET nu există nici în limba engleză şi nici în limba română. În engleză există TARGET, şi atunci articularea trebuia făcută sub forma TARGET-URILE sau, dacă autorul dorea românizarea absurdă şi cu orice preţ, cuvântul ar fi fost TARGHETURILE, fără nicio cratimă şi scris cu GH, aşa cum l-a dus puţina lui minte pe autor.

Credeţi că ce v-am spus până acum e ceva ridicol? Aşi, nici vorbă! Abia acum veţi citi ceva cu adevărat ridicol. În paginile revistei publicată de firma D-Mail pentru promovarea produselor ei, am găsit termenul stupefiant de TESTIMONIALE! Lăsând la o parte că este un cuvânt pe care nu îl vom găsi în niciun dicţionar terestru, cam cum simţiţi voi că vă sună la ureche acest cuvânt, TESTIMONIALE? Cam la ce vă duce gândul când îl auziţi, mm?

Nu pot încheia fără a vă reaminti sondajul efectuat de dl. Pieleanu, care are mult mai multă competenţă decât mine, cel puţin în acest domeniu, sondaj care certifică faptul că peste 85% dintre români nu înţeleg nicio boabă din toate aceste titulaturi şi logo-uri englezeşti sau anglicizate…

Să auzim de bine!