"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

joi, 7 iulie 2011

Consolare tardivă...

Imagine preluată de pe clopotel.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că veştile bune nu întârzie ca să apară. În Romania oamenii nu sunt singuri. Nici măcar cei care au picat examenul la bacalaureat...
Cu puţin efort şi cu bunăvoinţă, iată cum ies la iveală adevăratele modele în ceea ce priveşte obţinerea mult râvnitei diplome:

Silviu Prigoană, "Regele Gunoaielor", a susţinut examenul de bacalaureat la vârsta de 27 de ani. După alţi zece ani s-a înscris la facultatea de drept, iar după alţi 20 de ani şi-a luat şi licenţa.

Cristian Popescu Victor - Piedone, edilul sectorului 4, a absolvit liceul în 1995, la vârsta crudă de 32 de ani. Mulţumită diplomei obţinute, la numai un an de la absolvire ocupa funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local Sector 5 şi de preşedinte al Comisiei de Comerţ şi Relaţii cu Sindicatele (1996 – 2000).

Marian Vanghelie, cunoscutul primar al sectorului 5, a reuşit să câştige primul său mandat de primar în anul 2000, cu toate că nu avea liceul terminat. El a obţinut diploma de Bacalaureat abia în 2001, la frumoasa vârstă de 33 de ani, după ce cu un an înainte fusese eliminat (ejaculat, după spusele lui...) din examen.

Traian Igaş, actualul ministru de Interne, a absolvit liceul în 1992, la vârsta mai crudă de 24 de ani, când a dat şi examenul de bacalaureat. Înainte de 1989, Igaş a picat treapta a doua, a făcut o şcoală profesională şi armata. A recuperat decalajul, absolvind ulterior trei facultăţi. Şi lista nu se opreste aici...
Să auzim de bine!

4 comentarii:

  1. @ mihaeladr: Da, chiar aşa, of, Doamne! Acum vreo doi ani a vuit presa despre un prefect (din Moldova, dacă nu mă înşel) care era analfabet! Un prefect!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca sa vad numai partea roz a lucrurilor, oamenii astia sint modele de optimism existential. Ar trebui ca tinerii care la 24 de ani vor sa se sinucida sa ia aminte la aceste persoane, pentru care niciodata nu e prea tarziu sa ia de la viata o felie buna de comfort.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Raluca: Da, este necesar de văzut şi partea roz, fără discuţie. Problema este că sunt fosrte fragili, foarte speriaţi de viaţă. Poate şi datorită părinţilor care i-au crescut după modelul "lasă, mamă, să nu se mai chinuie că ne-am chinuit noi destul"...

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!