Un articol care debutează în premieră (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

În dcursul celor cinci ani de existenţă ai blogului am scris numeroase articole în care criticam lipsa de respect faţă de limba română şi modul penibil prin care nişte agramaţi devin corespondenţii unor posturi de televiziune. Bunînţeles că fără niciun rezultat concret.

Iată că recidivez mânat de la spate de avalanşa de aberaţii lingvistice care ni se servesc zilnic sub numele de ştiri. Lipsa de pregătire şi de profesionalism îi fac pe aceştia să debiteze minute în şir enormităţi măsurabile cu carul, enormităţi care ţin nu numai de limba română, ci şi de modurile de întocmire şi difuzare ale reportajelor.

Iată, la un post de televiziune (şi regret că nu i-am notat numele) un corespondent din Braşov ne vorbeşte minute în şir şi fără nicio legătură, despre problemele unui spital din Botoşani!!! Rămâne un mister de ce nu au apelat la corespondentul din Taiwan...

Un alt post ne oferă o perlă rară despre spiritul de echipă cu ocazia unui reportaj în care se face vorbire despre un bloc din sectorul 4 al Bucureştilor, construit sub ferestrele altui bloc. Doar că pe toată durata reportajului nu vedem nicio imagine cu respectivul bloc, ci doar cea a corespondentului...

Ca să păstreze tonul, într-o emisiune Promotor despre un salon auto, un operator excitat ne oferă imagini doar cu femeile care făceau reclamă automobilelor, fără să acorde nici măcar o secundă vreunei maşini...

Asta a fost, ca să zicem aşa, încălzirea. Pentru că acum vin câteva exemple cu erori de exprimare atât de grave încât transformă mesajul într-un tembelism public. Primul exemplu este o ştire care va bucura mulţi români cu faţadele boţite pentru că ne spune că “S-au aprobat regulile după care statul va ajuta românii să-şi reabiliteze faţadele” deşi cred că românii ar fi fost mai interesţi de reabilitarea faţadelor caselor şi nu ale lor.

O altă ştire tembelă, la Antena 3, ne exemplifică cunoscutul aforism să alergi de unul singur şi să ieşi pe locul doi spunându-ne că “... cel mai folosit drog fiind întrecut doar de heroină” lăsând bujbe o mulţime de oameni care nu înţeleg de ce mai există locul unu dacă poate fi întrecut...

PROTV nu se lasă mai prejos şi vine puternic din urmă cu ştirea că “...nigerianul a învăţat fotbal pe străzi de foame” uitând până astăzi să ne explice ce sunt alea străzi de foame.

Însă bomboana de pe colivă o culegem pe cea pusă de Răzvan Zamfir/businesscover.ro: ...”pe drumul Asmita Gardens, alt mare faliment care nu a vrut să reducă preţurile pentru a se adapta”. Vă e clar, nu? Un faliment care nu a vrut să reducă preţurile, ce nu e clar?

Timid, dar tenace, vin şi traducătorii unor posturi de altfel, prodigioase, cum este Realty TV unde ne e dat să citim “...băiatul dispărut de 17 ani” ceea ce e o minciună, un fals şi un dol pentru că, de fapt, este vorba de un băiat în vârstă de 17 ani şi nu de unul dispărut de atâta timp.

Şi ca să terminăm acest capitol al articolului, haideţi să ne amuzăm puţin cu un titlu fabulos, furnizat de cei de la 0-100.ro: “Aşa arată Mercedes-Benz Clasa E restilizată. Unele tehnologii de pe viitorul Clasa S debutează în premieră”. Ceea ce nu e puţin lucru chiar pentru un Mercedes, să debuteze în premieră!

Dacă v-a plăcut acest articol, atunci vă răspund în două cuvinte, ca şi solista Andra: “...în două cuvinte, m-aţi emoţionat”! Ce dacă sunt trei?

Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (9)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.
- Vasile Blaga nu trăieşte în zilele noastre şi nu ştie cum e. Acum trebuie să ai maşină de calitate.
- E frumos să ai calităţi dar mai frumos e un iPhone.
- Lucian Blaga scrie poezii, Calitatile lui nu sunt porcării
- Nu este vorba despre Luceafărul Huilei cum ai crede la început ci despre o stea
- Poezia e despre dragostea dintre o fată şi o stea.
- Cătălina şi Cătălin erau muritori de rând.
- Luceafărul o lasă rece pe Cătălina cu versul "nemuritor şi rece"
- Cătălina era prinţesa, Cătălin era servitor iar Luceafărul era o stea.
- Ospătarul se combină cu prinţesa în cele din urmă.
- Cătălina era pe interes.
- Nici acum nu se ştie unde sunt primele două scrisori.
- Mircea cel Bătrân a venit să se închine.
- Scrisoarea a 3-a conţine de fapt o poezie.
- Mircea cel Bătrân nu era bătrân, era doar porecla.
- Din scrisoare lipseşte destinatarul şi expeditorul.
Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.
Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (8)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.
- Nam nici o ideie cum trebuiam să mai dezvolt ideia aceasta, că poiezia este compusă aşa că nam nici o emoţie pozitivă asupra ei.
 - Ladima, în opinia mea, este un personaj chiar şi imoral. Motivul spuselor mele este că Ladima era îndrăgostit de doamna T., da mereu stătea în pat cu prietena sa pe care o vedeai cu alţi bărbaţi.
 - Vitoria Lipan şi-a înmuiat bine picioarele în apa poporului român.
 - Poetul avea o fixaţia pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toţi pereţi. Şî ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde ştia că trece poetul.
 - Se uita cu jenă la poza capului iubitei lui din vitrină la fotograf că făceau mişto băieţii de la terasă de iel. Fotografia avea buzele surâzătoare. Ia lăsat-o iubita lui ca atunci când este plecat cu treabă, el să nu uite de faţa ei.
 - Ann avea nişte trăsături de gen epic. Era epică. Sebastian era mai puţin epic deşi avea potenţial întrucât îi plăceau pozele, dar e mai mult curentul liric.
 - Jurnalul e mai puţin bun când la 16 ani mama găseşte scrise lucruri personale, că am luat bătaie s-au de ce fete îmi place.
 - Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut şi la televizor că mergea şi prin locuri necurate şi că a murit de sifilis.
 - Cătălin Botezatu este un model în viaţă pentru orice fiinţă pentru că el ia fete din viaţa reală şi le duce şi le îmbracă la Bucureşti şi pe unele chiar mai adânc în Europa.
 - Pe lângă modelul meu în viaţă eu am şi modele în viaţă, care sunt animatoare, cu care mă înţeleg bine, cu unele merg chiar la ştrand, când nu sunt obosite noaptea după dans. Au o viaţă bună, deci aşa vreau să ajung şi eu.
 - Unii se nasc cu talent înăscut!
 - Bănel are cantitatea alergăturii dar îi lipseşte amarnic calitatea şutului.
 - Poţi să ai calităţi cât 10, dacă nai talent eşti rece. GHEAŢĂ
 - Lucian Blaga a ştiut să îşi folosească calităţile şi azi îl sărbătorim pe bancnota de 200 lei. Este una dintre cele mai mari bancnote româneşti, şi a fost răpus doar de 500 lei cu Eminescu care e artist.
 - Calificarea e piatra de fundătură a calităţii.
 - Lucian Blaga are mare talent şi rimă ca un poet.
 - Calităţile umane este bune.
Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.
Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (7)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.
- Ceahlăul este situat sus pe munte.
- Moş Dănilă sta pe vine să prindă vulturii de pene.
- Îl documentează bine pe gheorghiţă, îi face bagajul iar pe ultima sută de metri se gândeşte să meargă şi ea, pe Minodora dând-o la iernat. De aici Vitoria începe o nouă aventură în viaţa ei?
- Autorul descrie oraşele care s-au înălţat în moldova ele s-au construit în timpul nostru. Oraşele din Moldova sunt foarte numeroase la număr, cum este Iaşu şi alte oraşe mari şi frumoase care le plac străinilor foarte mult de frumuseţile din Moldova. Moldova în trecut era o ruină foarte imensă adică mare care în timpul lui Mircea cel Bătrân oamenii ziceau că apără această ruină şi s-au ţinut de cuvânt care şi azi mai există dar mai puţin dar tot mai sunt urme din care se vede că moldoveni au luptat cu atâta eroism pentru pamânt uni chiar şi-au jertfit viaţa pentru pământ din cauza aceasta populaţia nu era prea mare dacă în trecut nu ar fi murit atâtea vieţi omeneşti înseamnă că azi Moldova ar fi foarte mare atât de imensă că ar întrece şi oraşul Bucureşti. În Moldova este o veche populaţie că în trecut. au strigat (vrem pământ). Toate comitetele au început să se retragă atunci ca să treacă timpul?
- Românii se luptau cu arcuri, săbii, scuturi şi cu turcii.
- Din cauza că calistrat a sărit cu baltagu în aer, câinele simţitor l-a doborât dintr-o muşcătură de câine mortală.
- Ilie Cuţiu era botezat buză de iepure deoarece un iepure violent i-a luat buza şi a mestecat-o."
- Vitoria a chemat să vină procuratura să vadă în ce hal a ajuns soţul ei. Ea trăieşte într-un timp intim.
- Baltagul este un roman dureros că nu mai vine soţul acasă. Vitoria Lipan a jucat foarte bine în film şi a făcut un film bun.
- Vitoria l-a căutat şi până la urmă l-a găsit într-o stâncă cu capul rupt de baltag.
- Vitoria... "Era nelăsătoare, nelăsând moartea lui Nechifor să se termine aşa".
- Mie îmi place să scriu scrisori că atunci când scrii o scrisoare e ca atunci când stai de vorba cu un om şi îi spui ce ai pe sufletul tău şi el te ascultă când citeşte şi nu te poate contrazice vorbind ca atunci când îi spui ceva faţă în faţă.
- Îţi mulţumesc pentru sfaturile care mi le-ai dat înconcubinate cu învăţatul la matematică?
- Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris. După căderea Imperiului roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la bază latina bulgară, amestecată cu elemente de dacă şi o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită de popor era considerată vulgară şi n-o vorbea nimeni.
- Trubadurii arătau şi calităţile unei fete sau ale altui obiect.
- Alexandru Lăpuşneanu s-a ţinut de cuvânt atunci când a spus: De mă voi scula, prea mulţi am să popesc şi eu! Dovada că azi cel mai întâlnit nume este Popescu.
- Şcoala Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsă de fonduri austro-ungare.
- Deşi s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogaş vorbea latina la perfecţie.
- În această poezie, luna semnifică noaptea, şi asta înseamnă că a venit timpul acţiunilor care nu pot fi făcute ziua
- „Cu trup şi suflet“ înseamnă a avea încredere într-o persoană care te-a pătruns.
- O altă poezie la fel cu titlul Luna se referă deja la o lună mai capricioasă ce se plimbă pe cer întruna.
Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.
Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (6)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.
- Pe lângă această poezie Nichita Stănescu a mai scris şi un ou şi o sferă.
- Legile nescrise ale satului sânt respectate cu stricteţe de Vitoria, Gheorghiţă şi câinele lor.
- Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea.
- Versul "de la străbunii mei până la tine" explică distanţa în km, care există între poet şi rudele sale ce trăiau undeva la ţară.
- Dănilă Prepeleac era tovarăş de copilărie cu Ion Creangă şi cu el pleca iarna la săniuş.
- Eminescu a publicat frumoasa poezie "Pe lângă plopii Slăviteşti".
- La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.
- Şi eroul, ca să nu fie găsit, se ascunse într-o pititoare.
- Când eroul muri împuşcat de nemţi pe câmp, simţi miros de mărar şi de pătrunjel.
- El mergea pe bicicletă cu picioarele goale, băgate în portbagaj.
- Ioana îi zise eroului să-i bage aparatul în priză.
- Când veni fata, băiatul îi mângîie pisoiul.
- Soldaţii îi urmăreau pe nemţi şi, cum îi vedeau că se urcă în avioane, săreau călare pe tunuri şi îi urmăreau pe tot aeroportul.
- Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.
- Personajele principale din povestirea "O oră din august" sînt: ofiţerul Roşu şi avioanele nemţeşti.
- Pe aeroportul Otopeni se luptau nemţii cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în alţii.
- Gala Galaction se mai numea şi Grigore Pişulescu!!!
- Agripina nu avea decât doi copii, pentru că al treilea, Păunaş, nu mai contează, pentru că tot îl mânnca vulturii.
- Pe Tudor Şoimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl trăgea jos de pe cal, mai-mai să pice!
- Orheianu sta drept pe cal, de parcă avea un băţ înfipt undeva.
- Magda îl iubea pe Tudor Şoimaru fără să ştie că acesta nu ştia limbi străine.
- În "Amintiri" apare copilăria fericită a puiului de ţăran Crenguţă Ionel.
- Privind atent plugul vede că e de fier şi privind şi mai atent ţăranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede că e de bronz.
- Liviu Rebreanu are plăcerea de a ne aduce la cunoştinţă, în operele sale, iubirea de pamânt a ţăranului.
- Semnele de punctuaţie explică că limba română de aceea a apărut, ca să aiba virgule şi puncte.
- Tu nu ştii să înoţi, pentru că nu ai vrut să înveţi carte.
- Creangă a scris poveşti ca: "Cocoşul babei", "Găina leneşă", "Punguţa cu bani mărunţi", "Lupul şi capra".
- Vlaicu-Vodă era un funcţionar model care avea un randament deosebit ca domn.
- Sinonimul cuvîntului "pace" este "hai la război"!
- În drama "Apus de soare" Ştefan cel Mare era aşa de bătrân, încât picioarele nu-l mai ţineau, dar el mergea înainte cu inima.
Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.
Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (5)

Perle din gândirea pre-matură (5)
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.
- Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.
 - Unul numit Don Quijote, a inventat o instalaţie eoliană care producea vînt.
 - La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat că e ceva putred în Danemarca.
 - Sângele soldaţilor curgea dar el punea degetul pe gaura unde intrase glonţul şi sângele nu mai curgea.
 - Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane.
 - Încleştarea era mare. Aviaţia germană făcea des atacuri infanteristice.
 - La Otopeni erau numai gropi şi avioanele le ocoleau şi tunarii trăgeau după ele în zig-zag.
 - Şi tunarul ochi bine şi lovi avionul cu ţeava tunului.
 - După ce luptă mult timp, soldatului îi căzură creierii într-o gamelă.
 - Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia şi ca să-i caute nod în papură.
 - Din lumea satului ţâşnesc figuri memorabile ca: pupăza, cireşul şi altele care au completat acţiunea operei.
 - Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.
 - Şi bietul Eminescu, scârbit de bişniţa societăţii sale şi că Veronica Micle îi făcea fiţe, intră într-o etapă nouă pe care mi-e ruşine s-o spun.
 - Tudor Şoimarul era apt de luptă, cu vizita medicală făcută.
 - Dragu-mi era satul meu şi pomul unde legă mama porcul! - citat din "Amintirile" lui Creangă.
 - Caragiale a scris nuvela "În vreme de război" fără a depune un mare efort fizic.
 - Eminescu este un mare clasic, pentru că se studiază între pereţii claselor.
 - În versurile: "Ce-ţi pasă ţie chip de lut/Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafărul este în gagicăreală şi ea îi spune că nu ştie dacă va fi al ei sau va fi altul.
 - Romanul "Răscoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru că începe şi se termină cu imaginea burţii lui Rogojinaru, care seamană cu o sferă.
 - La Humuleşti Ozana curgea limpede fără prea mari framântări sociale şi politice.
 - Moş Dănilă îşi făcu rugăciunea către Dumnezeu după ce muri.
 - Ştefan cel Mare a avut o soţie cuminte care stă în palat şi îl aşteptă să vină de la lupte ca să pună masa.
 - În acest text se analizează trăsăturile vitelor de la plug, căci aceste obiecte - boul şi vaca - sânt cele mai valoroase ale ţăranului.
 - Ion plecă spre casa Anei Baciu cu gândul la figuri mari ce se fac numai noaptea.
 - Nichita Stănescu a ştiut el de ce a pus virgulele şi punctele acelea în poezie şi nu mă bag eu în ce a făcut el.
Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.
Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (4)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.

- Coşbuc ne spune liric că boierii să nu mai lovească în cei dezbrăcaţi şi goi, mai bine să le dea pământ arabil.

 - În multe poezii O. Goga a scos în evidenţă natura şi treieratul pe căldură.

 - Călinescu ne-a lăsat o carte foarte groasă, în care arată cum s-a înfiinţat literatura română şi ce scriitori au lucrat la origini.

 - Lucian Blaga povesteşte în versuri că pe vremea sa era atât de linişte ca dacă mergeai pe apă nu te scufundai iar în pomi se auzea cum creşteau sicrie.

 - Marin Preda a avut viaţă ca o pradă, de aceea a compus "Delirul".

 - Scriitorii care se consumă mult, mor.

 - Antarctica este un continent alb din cauza zăpezilor care nu se mai topesc odată.

 - Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

 - Răscoala de la Bobâlna a început pe un deal şi s-a terminat în 1438.

 - Războiul de 100 de ani a durat puţin mai mult.

 - Zaharia Stancu a scris un roman desculţ. A fost şi şef de birou la scriitori.

 - Ion Barbu a scris şi o poezie din încrengătura moluştelor: "După melci".

 - Ghiţă o omoară pe Ana cu propria lui mână, băgându-i ghiara până-n gât.

 - În capitolul romanului "Morţii poruncesc celor vii" ce spun morţii aia trebuie să faci, că de nu...

 - Şi Stroe Orheianu când îl văzu pe Tudor Şoimaru zise în gând: Pe unde o scot, vere?!

 - Când armata începu să tragă cu tunul în ţărani, aceştia se priviră unii pe alţii şi ziseră: E pericol, domnule! asta parcă e din Caragiale...

 - Răscoala începu spre seară şi ţăranii îşi aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi.

 - Cu cât ne apropiem de izbucnirea răscoalei, cu atât ţăranii stau mai mult în cârciumă, ca să facă în ciuda boierului.

 - Şi când Petre Petre o văzu pe Nadina dezbrăcată îl gâdilă în talpi.

 - Faptul că găina babei Ioana îşi găsi obştescul sfârşit sub roţile maşinii boierului, declanşă răscoala.

 - Ţăranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...

 - Lui Ion, Florica nu-i aparţinea în întregime, fiindcă ceva din ea era şi a lui George Buluc.

- Sublocotenentul Roşu avea un singur ficat şi ăla găurit în trei părţi de un singur glonte.

 - Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloanţele prin ele!

 - Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenţie a pazei de coastă.

Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.

- Trebuie să facem o temeinică analiză, nu numai analitică, dar şi sintetică.

- Cristofel Columb a plecat în America unde s-a însurat cu o băştinoasă.

- Estuarul este o pâlnie care se bagă pe gura unui râu ca să se lărgească.

- Călin ţine de mână mireasa care are părul lung de fericire.

- Ea luptă să pună mâna pe dragostea flăcăului.

- Poetul îşi aşteaptă iubita ca împreună să cutremure o barcă.

- Ion Creangă s-a născut între anii 1887-1889.

- Este vorba de peripeţiile lui Robinson Crusoe după ce pleacă din Troia.

- Arhimede a fost grec de neam şi a murit aşa de barbari de fascişti hitlerişti. Asta când el studia în palatul său din Grecia. Şi cum el studia a intrat un soldat şi a zis dămio". Şi a zîs Arhimede că nu es. Aşa a zâs hitleristu nu eşi şi a băgat baioneta în el. Dar multe principi de fizică a rămas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

- Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă fiind jefuit de nişte oameni invidioşi.

- În romanul "Răscoala" personajul principal este poporul şi marea masă a ţăranilor.

- Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viaţa sa.

- Ion suferă că nu are pământ dar o lipsa e că măcar în carte Rebreanu îl putea împroprietări.

- Capitala SUA este Casa Albă.

- În China trăieşte foarte multă lume care mănâncă o abundenţă de orez, se încheie la gât şi-a inventat guma de la capătul creionului.

- Sahara se află aşezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezenţă statornică.

- În pădurile Amazoniei trăieşte o junglă fioroasă.

- Capitala Olandei este jumătate la Haga, jumătate la Amsterdam.

- Toate răscoalele au cerut pamânt care era ţinut sub talpă de boieri.

- Optica se ocupă cu studiul ochelarilor.

- Romanii i-au bătut crunt pe cartilaginezii din Cartagina.

- Lebăda moare de câte ori cântă.

- Animalele sălbatice trăiesc în pădurea zoologică.

- În dogmatism, gândirea devine rigidă, casantă.

- Punctul este o linie redusă la minimum.

- În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei fiindcă victima, dacă nu e lovita fatal, poate reţine numărul maşinii.

- Al. Vlahuţă a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meseriaş.

Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.

Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.

- În "Pastel" vedem o bătrână care aleargă agale prin liniştea nopţii cu tăciuni aprinşi în mână.

- Ca orice poezie simbolistă, această poezie a lui Bacovia ca lungime este scurtă.

- Aşa cum arată Ion Creangă, în familiile de ţărani bărbaţii erau numai nişte termeni ajutători asupriţi de femei.

- Mircea cel Bătrân sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeşte cu obrăznicie şi-l face în tot felul ca pe o albie de porci.

- Şi aşa, dând de bucluc, ţăranul din "Arendaşul român" pleacă mulţumit acasă.

- Poema "Mioriţa" circula pe bază orală, adică nu a fost scrisă din motive tehnice.

- În codru, acolo unde românul şi-a aflat totdeauna un sprijin, îşi va găsi şi tânăra fată fragii şi căpşunile ei.

- Fata de ţăran descrisă de George Coşbuc este o realitate palpabilă.

- Ciobanul "Mioriţei" a spus că la cap să-i puie diferite fluiere.

- Eminescu arată că fonfii, flecarii şi guşaţii se adunau în sfatul ţării să-şi satisfacă nevoile.

- Sinteza este o comparaţie. La teză nu scriem că la Eminescu găsim... la Labiş găsim nu ştiu ce. Sau ca la Eminescu găsim vara şi la ăla altceva. Nu aşa se face o sinteză. Principalul e să nu fie greşeli de ortografie.

- Pastelul nu este în fond decât sufletul poetului îmbălsămat în natură.

- Cei care comit greşeli sunt penibili de pedeapsă.

- Primăvara e cald şi păsărelele se întorc din ţările călătoare.

- Datorită geniului său, Ion Creangă a ajuns să fie tradus în toate colţurile ţării şi chiar peste hotare.

- Spre deosebire de tragedie, într-o comedie deznodământul se termină de obicei vesel.

- Căci, în definitiv, ce reprezintă un milion? Ia, şapte-opt sute de mii, colo!

- Atunci când un Aprod Purice îi dă calul său, acesta se face movilă pentru ca mai târziu să ajungă boier.

- Bătrânul Dan trăieşte într-o peşteră care-i dă un aspect grotesc.

- Tipătescu se purta cu nevasta lui Trahanache aşa ca şi cum ea n-ar avea soţ. Îi trimite scrisori de amor, vorbesc amândoi ca nişte îndrăgostiţi şi aşa mai departe.

- La începutul piesei, Caţavencu este agresiv pentru a admira scrisoarea, iar în finalul piesei când pierde scrisoarea este servil, lipsit de orice gest umil.

- Toate personagele din "O scrisoare pierdută" sunt lipsite de incultură.

- Deseori Caragiale demască moravurile moşierilor de a da nas copiilor lor.

- Poliţistul Prispanda vorbeşte numai cu perle.

- Ora exactă a plecării trenurilor e de obicei mai devreme sau mai târziu, cum e norocul.

- Acolo, la izvor, Labiş aude detunătura puştii care constituie moartea gingaşei fiare.

- La nunta lui Călin, popa este un bondar leneş şi gras care nu-i mai tace gura cântând cântece lăutăreşti.

Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.

Să auzim de bine!

Perle din gândirea pre-matură (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.

 - Poporul român s-a format prin căsătorirea bărbaţilor români cu fetele dacilor şi invers.

 - Ţăranii lui Creangă vorbesc o limbă fără greşeli de ortografie.

 - Văzând-o singură pe drum pe Vitoria, ţăranul a avut impresia că e nemăritată şi s-a comportat în consecinţă.

 - Caragiale este autorul schiţelor şi nuvelelor sale, ca să nu mai vorbim de teatru.

 - Anotimpurile care apar mai des în opera acestui mare poet al naturii sunt: primăvara, vara, toamna şi iarna.

 - Cea de-a doua fază a creaţiei lui Eminescu s-a deosebit de prima şi a urmat după aceasta.

 - După moartea părinţilor săi, Creangă şi-a trăit viaţa în continuare până în ultimii ani ai vieţii lui.

 - Pesonajele din "Neamul Şoimăreştilor" sunt reprezentative pentru secolul XVII pentru că au trăit epoca aceea.

 - Romanul "Răscoala" culminează la sfârşit cu un deznodământ tragic.

 - Din cauza condiţiilor grele, Eminescu a murit de foame toată viaţa.

 - În poezia lui Topârceanu gâzele, gândacii şi insectele, cum e coţofana, stau de vorbă: "Ce ne facem fetelor?"

 - Poetul cântă satul de care nu te mai poti despărţi odată ce l-ai părăsit.

 - Cruciadele sunt nişte războaie organizate de papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de teritorii.

 - Datorită faptului că Lăpuşneanu chinuia pe boieri tăindu-le nasul, urechile, mâinile etc., el le-a devenit antipatic acestora.

 - Ludovic al XVI-lea era regele ţării. El ţinea cu Franţa deoarece era bun prieten cu Danton.

 - Ţărănimea era împotriva Franţei deoarece Franţa voia să ocupe ţara lor. Insurecţii din Paris auzind că Ludovic al XVI-lea ţine cu Franţa, la 1 august 1792 au propus să fie spânzurat. Franţa devine republică!

 - Coşbuc cânta fetele care vin la râu cu fusta ridicată până la brâu.

 - Paşa Hassan este rugat de Mihai să lupte ei amândoi, dar el fuge mişeleşte şi se luptă prin intermediul oştilor.

 - Viaţa albinelor e primejduită mereu de insecte ca: ţânţarul, viespea, şoarecele şi urşii care se urcă în fagi unde sunt albinele strânse în colonii şi depun miere.

 - Mie îmi plac poveştile-scrie un elev de 10 ani-fiindcă au în ele un melancolism care mă face să dorm.

 - Îmi plac poveştile-scrie colega lui de bancă-fiindcă sunt cu zâne care câteodată visez că sunt chiar eu.

- Întâmplările povestite s-au petrecut vara trecută, mai exact într-un sătuleţ oarecare.

Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.

Să auzim de bine!

Structura vieţii

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Am primit de curând un e-mail cu teoria pe care o veţi putea citi în rândurile de mai jos. Personal, mi se par nişte raţionamente de sorginte asiatică, după modul de formulare şi de gândire. Dar asta nu le face mai puţin amuzante, fără ca umorul să fie unul grotesc. Acum, vi le prezint şi vouă.

În prima zi, Dumnezeu a creat câinele şi i-a zis:

"În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei. Pentru asta, îţi dau 20 de ani de viaţă." Câinele a răspuns:"E prea mult timp pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalţi zece?" Şi Dumnezeu a fost de acord.

A doua zi, Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis: "Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta, îţi dau o viaţă de 20 de ani." Maimuţa a zis:"Să mă maimuţăresc 20 de ani? Asta-i destul de mult! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi, aşa cum a făcut şi câinele ?" Şi Dumnezeu a fost de acord.

A treia zi, Dumnezeu a creat vita şi i-a zis:

"Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte ca să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta, îţi dau 60 de ani de viaţă." Vita a răspuns:" Asta e o viaţă destul de grea şi tu vrei ca eu să trăiesc 60 de ani? Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?" Şi Dumnezeu a acceptat şi de această dată.

În ziua a patra, Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a zis:

"Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta, îţi dau 20 de ani." Dar omul a zis:" Numai 20 de ani? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care Ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani?" "Sigur!" a zis Dumnezeu,"tu ai cerut-o!"

Acesta este deci, motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca să ne întreţinem familiile. După care, ne maimuţărim timp 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii. Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei, lătrând la toată lumea...

Acum, că viaţa ne-a fost explicată, să vedem ce facem cu ea...

Să auzim de bine!

Poziţia dată de limbă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

După cum vă spuneam în postările mele anterioare, evit cu mare atenţie ca să intru pe vreun forum. Exceptându-le pe cele de strictă specialitate, o vizită pe un forum oarecare mi se pare o acţiune deosebit de riscantă. Nu pentru cel care a postat, ci pentru mine.

Pur şi simplu pentru faptul că am o condiţie, am un respect faţă de mine şi faţă de cei din jurul meu, iar citirea majorităţii postărilor de pe un forum mi se pare ceva dergradant. Nicăieri şi nimic, niciun examen şi nicio titularizare nu ilustrează mai bine nivelul cultural deosebit de scăzut al autorilor postărilor, nicio statistică şi nicio cercetare nu arată mai bine nivelul degradant la care a ajuns cultura românească.

Iar aici nu mă refer doar la gramatică sau la anglicizare, ci la lipsa coerenţei în exprimare, lipsa unei gândiri minimale, confuzia din minţile agramaţilor postatori.

Dacă am fi fost beneficiarii unui sistem educaţional în care elevilor să li se explice importanţa limbii vorbite, rolul ei în educaţie şi cultură, ajutorul dat de limbă în formarea unei gândiri cursive şi coerente, atunci cu siguranţă nu am fi întâlnit aşa ceva.

Trebuie să recunoaştem faptul că limba vorbită este principalul mijloc de comunicare de care dispunem. Indiferent că discutăm faţă în faţă, pe Messeenger sau la telefon, limbajul folosit este cel care ne ajută ca să ne transmitem ideile şi să ne înţelegm interlocutorii.

În primul rând, limba vorbită este cea care ne asigură din start o poziţionare socială. Vă rog să faceţi un mic efort de gândire şi să vă imaginaţi că sunteţi invitaţi la o recepţie. Iar în faţa voastră vine un cetăţean, de altfel îmbrăcat cuviincios, care vă atenţionează plin de voie bună: e bune icrele astea de pe platou! Indiferent de furnizorul hainelor pe care le poartă, sunt convins că, instantaneu, l-aţi poziţionat pe o anumită treaptă socială. Cele spuse de mine reprezintă o gândire minimală, mai mult o reflexie a bunului simţ, aşa că nu înţeleg de ce dorinţa manifestată de generaţiile mai recente de a vorbi şi a scrie într-un mod care nu are nimic comun cu limba nativă. Oare generaţiile de azi îşi doresc să fie subevaluate, îşi doresc decăderea în propriii lor ochi sau ai altora dintr-o plăcere masochistă? Aveţi cunoştinţă de vreun profesor de limba română care să cultive asemenea idei de respect faţă de propria persoană elevilor săi?

În al doilea rând, limba vorbită este cea care mă stimulează şi mă susţine în procesul gândirii. Relaţionarea permanentă cu cei din jurul meu îmi impune un proces al gândirii la fel de permanent. Fie că este vorba de o discuţie cu membrii familiei, cu colegii de birou sau cu prietenii la o terasă, îmi este absolut necesar ca să vorbesc coerent din simplul motiv de a fi înţeles, din simplul motiv de a-mi exprima gândurile cât mai clar. Cred că este limpede că vorbirea fluentă este organic legată de gândirea fluentă, căci cum altfel aş putea exprima coerent nişte idei incoerente. În acest proces, gândirea şi vorbirea se condiţionează reciproc, cea mai simplistă reprezentare fiind: gândesc coerent<->mă experim coerent. Ce determină la generaţiile de azi lipsa acestei dorinţe minimale? Ce îi poate determina ca să-şi dorească să nu fie înţeleşi, să nu fie în stare să se exprime într-o propoziţie coerentă că afară plouă? A face recenzia unei lucrări, a povesti pe o pagină ce ai făcut azi sunt deja pretenţii de academician... Aveţi cunoştinţă de vreun profesor de limba română care să cultive asemenea idei de respect faţă de propria persoană elevilor săi?

Dar cred că sunt restrictiv. De ce doar profesorii de limba română să fie vinovaţi? De ce nu şi cei de matematică, de exemplu, sau cei de geografie, sau cei de botanică, sau orice alţi profesori doriţi pentru că nu îmi imaginez un profesor ca fiind o persoană care nu doreşte să îşi înţeleagă elevii sau să nu fie înţeles de către ei.

Dar iarăşi sunt restrictiv. De ce să nu fie vinovată intelectualitatea românească, societatea civilă în ansamblul ei, că nu ia nicio măsură împotriva acestei degradări mentale generale?

De unde vine apatia asta, de unde vine dorinţa asta de pauperizare intelectuală, această dorinţă de a te scălda în micime, de ce nimeni nu încearcă măcar să le inducă tinerilor dorinţa, nu neapărat de depăşire a condiţiei, dar măcar de comportament decent folosindu-se doar de acest instrument atât de simplu al limbii vorbite?

Să auzim de bine!

Perle din armată

Imagine preluată de pe laghiseu.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Fără discuţie că stagiul militar a fost şi rămâne sursa unor numeroase şi variate întâmplări. Nici eu nu am fost scutit şi, pe cele vesele vi le-am povestit în paginile acestui blog. Dar iată că şi limbajul este o sursă la fel de bogată de amuzamente. Haideţi ca să vedem câteva...

1. Fruntaşul Popescu va fi pedepsit cu 5 zile de arest pe motiv că a fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unităţii, în loc să fie în pat...

2. Sergentul Popescu va fi pedepsit cu 5 zile de arest pe motiv că, imitând vocea locotenentului Ionescu a urlat ca un bou...

3. Instrucţia domnului medic militar Ionescu, cu tema "Cum ramân sănătos" se amână pe motiv de boală...

4. Băgaţi la tărtăcuţă, regulamentul nu poate fi încalcăt absolut niciodată, cu excepţia situaţiilor prevăzute de regulament!

5. Să nu mai prind picior de soldat nebărbierit prin unitate!

6. Măi rahat, nu mai mişca în formaţie că te mănânc!

7. O mână criminală a dat cu piciorul şi a spart chiuveta!

8. Am auzit un zâmbet în formaţie!

9. Bateţi trei paşi şi începeţi să cântaţi cu stângul!

10. Să nu mai prind televizorul mergând noaptea prin cameră!

11. Dacă sunteţi proşti şi nu tineţi minte, cumpăraţi-vă un carneţel şi un pix şi ţineţi-le la buzunarul de la piept şi vă puteţi nota. Uite, aşa ca mine...

12. Dacă sunteţi prea proşti să vă aduceţi aminte scrieţi-vă pe ceva. Şi eu îmi scriu totul.

13. Aveţi grijă la pragul ăla de sus. Dacă vă daţi cu capul de el, rămâneţi proşti pe toată viaţa. Şi eu mi-am dat de trei ori, de aia ştiu...

14. Aveţi în faţă un măgar şi un porc... (urmeaza muştruluiala şi la sfârşit)... treci la loc în formaţie, măgarule!...

15. Pluton, alinierea în front câte unul! Pentru verificarea bocancilor, ridicaţi piciorul drept! Unul dintre soldaţi ridică, din greşeală, piciorul stâng, la care dom' plutonier, văzând şi un bocanc stâng ridicat, strigă imediat: Bă, care ai ridicat amândouă picioarele?

16. Trebuie să ţineţi duşmanul tot timpul în ochi... Ce te holbezi aşa la mine, soldat!?...

17. Căpitanul către companie, după duşul săptămânal... V-aţi parfumat ca nişte curve! Numai nevastă-mea şi fiică-mea se mai parfumează aşa!

Să auzim de bine!

Iată cum pune Andrei Pleşu [Punctul pe "i"]

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat.
Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună.
Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, improbabilă cum este! Să dăm câteva exemple:
Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar, fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce.
O altă reuşită paradoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil.. Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, "sistemul" te omoară.
Alt miracol: avem o mare concentrare de "atracţii turistice" şi n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că "străinul" trebuie jumulit.
Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici.
Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea.
Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.
Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei. Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm.
Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare.
Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.
Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit.
În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără...
Să auzim de bine!

Afaceri în Los Angeles

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Aşa după cum NU v-am spus, am fost trimis să particip toată săptămâna trecută la un curs privind instituţiile Uniunii Europene şi mecanismele lor de funcţionare. A fost unul din cele mai interesante cursuri la care am participat în ultimul timp. Voi încerca cât de curând să vă prezint câteva lucruri deosebit de interesante, mai ales în ceea ce priveşte România. Dar, acum, vreau să vă prezint un aspect legat de cu totul altă ţară, aspect aflat cu ocazia acestui curs.
Acţiunea se petrece într-un localitate de provincie de pe coasta de vest a Statelor Unite, localitate cunoscută îndeobşte sub numele de Los Angeles. Cu zona metropolitană, localitatea nu depăşeşte 13 milioane de locuitori.
Ei bine, în această localitate funcţionează un fel de oficiu pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Să-l numim
OIMM. Cum arată acest OIMM? Cam slăbuţ faţă de normele noastre: o sală de vreo 80 m2 cu două mese, două birouri şi un perete întreg acoperit cu nişte mici sertare. Pe fiecare sertar este o etichetă cu numele unei activităţi. Astfel, există etichete pentru cizmărie, construcţii civile, soluţii IT, electrotehnică sau prelucrarea materialelor textile, transporturi etc. Câţi oameni lucrează în acest OIMM? Doar doi oameni. Pentru cei care nu au fost atenţi, voi repeta: DOI (2) oameni.
Hai să vedem ce face un întreprinzător care vrea să-şi deschidă o afacere. Să presupunem că omul nostru, să-l numim pentru uşurinţa exprimării Ashleigh, vrea să-şi deschidă un atelier de cizmărie. Ce trebuie să facă Ashleigh? Intră în OIMM, spune “bună ziua” şi se duce glonţ la peretele cu sertare. Acolo, trage sertarul pe care scrie “Cizmărie” şi scoate un formular. Cu formularul în mâna dreaptă (presupunem că Ashleigh este dreptaci), acesta se aşează la una din mese şi începe să-l completeze cu datele de identificare, ce sumă are el disponibilă, ce sumă ar avea nevoie, dacă a mai prestat asemenea activitate, în ce locaţie vrea să o deschidă, câţi salariaţi intenţionează să aibă etc. Cu formularul completat se duce la unul din salariaţii OIMM şi îi prezintă formularul. Salariatul îl citeşte, îi mai pune câteva întrebări lămuritoare, după care scoate din sertar o listă cu firme de consultanţă pe care i-o arată lui Ashleigh. Omul nostru (adică Ashleigh) îşi alege una din firme, iar salariatul OIMM îi dă atunci un „voucher” pentru firma respectivă.
Gata! Ce mai aşteptaţi? Asta a fost tot! Din acel moment, guvernul SUA presupune că Ashleigh vrea să facă bani şi îl lasă să facă bani. Pentru nevoile personale şi pentru plata taxelor (interesant mod pentru stat de a face bani fără să trimită oameni în şomaj, nu?). De întocmirea proiectului, de obţinerea avizelor de urmărirea implementării, de elaborarea rapoartelor se va ocupa firma de consultanţă plătită cu respectivul “voucher”, că de aia e firmă de consultanţă. Prietenul nostru Ashleigh nu are nevoie să ştie cum se face acel proiect, ce documente trebuie întocmite sau ce avize trebuie obţinute. El e un cizmar onest şi muncitor care vrea să scoată bani din practicarea meseriei şi exact asta e lăsat să facă.
Vi se pare normal? Mie nu. Unde sunt clădirile de zeci de milioane de euro construite pe terenuri pentru care s-au plătit sume fabuloase pentru un metru pătrat? Unde sunt holurile pline de salariaţi care fâlfâie hărtiile dintr-un birou în altul? Unde sunt sălile de aşteptare pline ochi cu oameni nervoşi? Unde sunt directorii şi directoraşii care trebuie să dea nenumărate avize? Unde sunt posturile în care partidele îşi pot angaja clientela lor politică? Oare chiar nu au învăţat nimic de la numeroasele delegaţii româneşti care s-au plimbat pe acolo în vizite de schimb de experienţă?
Să auzim de bine!