O victimă inocentă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

E luni şi se anunţă o săptămână grea. Toţi colegii participaserăm începând de sâmbătă la nunta unei colege şi încă nu recuperasem niciunul mai mult de 27,3 %. Zăcem pe scaunele din dotare privindu-ne cu ochi tulburi. Deşi suntem veniţi în birou de 21 minute şi 43 secunde, niciunul nu suntem în stare de altă mişcare decât un clipit obosit.

Motivat de prezenţa femeilor printre noi, încerc să fiu primul care dau semne de oarece vitalitate şi încerc să mă apuc de lucru. Procedura este simplă: trebuie să deschid uşa din stânga a corpului de birou, să scot hârtiile şi le pun pe birou, să deschid uşa din dreapta şi să îmi scot obiectele de inventar şi consumabilele, apoi să trag sertarul dintre cele două corpuri, să scot laptop-ul şi să îl pun pe birou, după care puteam să adorm până către ora zece. Urmărit de privirile tulburi ale colegilor, reiterez şi azi procedura: deschid uşa corpului din stânga plin de vioiciune şi zbang! văd cu stupoare că îi arunc pe jos tot conţinutul. Hârtiile, dosarele, graficele, toată munculiţa mea era temeinic împrăştiată pe podea.

Faptul a stârnit o oarecare bună dispoziţie printre colegii buimaci până la acel moment. Cu mare greutate focalizez şi pot astfel să văd cum o parte din conţinutul biroului fusese temeinic legată cu aţe subţiri şi scurte de uşiţa biroului cu intenţia vădită ca, atunci când voi trage de uşă, să trag şi conţinutul afară. Glumă proastă făcută de colegi obosiţi după o nuntă de două zile... Îi scrutez încercând să înţeleg ce au urmărit, dar toţi se întorseseră la starea anterioară de comă. Se pare că scurtul amuzament îi solicitase peste puteri.

Dorind să le arăt că nu sunt afectat şi că Puterea e cu mine, pun mână şi deschid uşiţa din dreapta a biroului. Instantaneu îmi dau seama că fusesem impudent: ca o ploaie bogată de vară, şi conţinutul acestui corp se împrăştie prin toată camera. Ce să mai fac? Eram prea obosit, aşa că am decis să râd şi eu alături de ei.

Să auzim de bine!