Sarea din sânge!

Imagine preluată de pe feminis.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Astăzi vin să vă prezint un nou articol pe teme nutriţionale. Fiind vorba de lucruri foarte serioase, care nu pot fi tratate superficial, mă simt obligat să fac câteva precizări.
Articolul l-am primit pe e-mail fără indicarea autorului (sau, după cum se pare, autoarei), drept pentru care nu-mi pot asuma nicio răspundere privind corectitudinea sau valabilitatea spuselor. Dar pentru o boală cum este cancerul, orice ajutor, sub orice formă, chiar aceea de sugestie, este binevenit. Pe de altă parte, nu putem suspecta toţi medicii ca având nişte mici Mengele ascunşi prin buzunare, doar cu dorinţa de a face experienţe pe noi sau de a ne distruge sănătatea lăsată de Dumnezeu şi nici nu putem nega existenţa unui număr nesfârşit de bolnavi vindecaţi datorită tratamentelor recomandate şi urmărite de medici.
Dar să vedem articolul (cu corecturile de rigoare).
SAREA. Vă dezvăluim azi o taină ţinută cu mari eforturi şi mulţi bani departe de urechile şi ochii "prostimii". Lipsa sării din sânge în directă legătură cu tensiunea arterială: înainte vreme, valoarea de 130/80 era tensiune de aviator, acum este limita superioară a "normalului". Să aibă aceeaşi justificare? Vă dezvăluim azi o taină ţinută cu mari eforturi şi mulţi bani departe de urechile şi ochii "prostimii". Excesul de sare, zahăr şi grăsimi, dăunează grav sănătăţii! Ăsta da avertisment medical! Ce înseamnă exces nu ne explică însă nimeni! La prima citire, exces înseamnă prea mult, dar raportat la greutatea fiecăruia! Între copilul de 20 de kilograme şi adultul de 80 sau 120 de kilograme... e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între omul de la munte... care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cel de la şes sau de la oraş, care primesc apa cea mai infectă, cel de la munte va "dizolva" şi elimina mult mai repede chimicalele! Nu uitaţi că nu suntem la fel, că nu avem aceeaşi grupă sanguină, că diferă şi RH-ul-purtătorul de oxigen din sânge! Unii au în sânge predominant cuprul (RH negativ) alţii, cei mai mulţi, au fierul (RH pozitiv)! Nu uitaţi ceea ce mulţi vor să ascundă: orice reacţie a apei cu sarea produce... căldură! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de... 11.000 de ori viteza transferului informaţional către creier! Mai simplu spus, lipsa sării din sânge... prosteşte! Intuiţia îmi spune că ăsta este scopul lor real: să devenim legume! La muncă şi înapoi acasă, la televizor unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare, zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătăţii! Dar excesul de alcool, tutun şi medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect? De ce nu se fac campanii contra drogurilor? Nu este vorba de boală şi moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da! Dar este vorba şi de bani, de mulţi bani, atât de mulţi încât viaţa copiilor şi a tinerilor... nu mai contează! Este vorba de profituri imense, accize şi taxe! Şi în fond este bine să ai multe "legume" în sistem! Pentru că legumele îşi plătesc taxele la zi! Amintiţi-vă! Ce face medicul prima dată când ajungi în spital? Îţi schimbă regimul alimentar: fără sare! Adică, taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poata trimite medicamentele peste tot în corp. Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta ar reacţiona imediat la chimicalele administrate! Ar declanşa alergii! Dar zahărul? Zahărul e purtător de un cu totul alt tip de informaţii! Nu vorbim de "clasicul" zahăr alb, tos, chimizat la maxim! Vorbim de zahărul natural din fructe sintetizat de natură cu ajutorul apei! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturală! Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adică are implicaţie în evoluţie. Vitalitatea dumneavoastră şi a copiilor dumneavoastră, atenţia, concentrarea, vin din zaharurile naturale! Şi evoluţia dumneavoastră genetică! Grăsimile?! Să vedem ce spun studiile! Colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului, induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, creşterea riscului de infarct miocardic şi, mai ales, la o slabă funcţionare a sistemului imunitar. În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta pâna când, cei de la O.M.S., au hotărât să schimbe normele! Să le coboare la 200! Imediat, au apărut 36 de milioane de "bolnavi" şi 4,3 de miliarde de dolari pe an câştig dintr-un foc! Între vrăjeala ştiinţifică a unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales intuiţia!... Tot cu slănină, pită, ceapă şi palincă trăieşte! Nu face exces şi trăieşte mult şi bine... cum aţi vrea să-şi crească altfel oile, să lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Şi toate astea până pe la 60-70 de ani... cu un cojoc miţos de 40 de kilograme pe umeri şi bâta în mână? Acum, trageţi dumneavoastră concluziile.
APA. Ce face apa dacă e băută înainte de a mânca şi imediat după masă! Chinezii şi japonezii beau ceai fierbinte în timpul mesei, nu apă rece. Poate e timpul să adoptăm obiceiul lor la masă. Pentru cei cărora le place să bea apă rece, acest articol li seadresează direct. Este frumos să bei un pahar cu apă rece după masă, dar apa rece solidifică hrana uleioasă pe care tocmai ai înghiţit-o. Va încetini digestia. Când aceasta reacţionează cu acidul, se va rupe şi va fi absorbită de intestine mai repede decât mâncarea solidă. Trece în intestine şi foarte rapid se transformă în grăsime şi duce la cancer. Este cel mai bine să se bea supă fierbinte sau apă caldă după mâncare.
Licoarea ce ne-ar scăpa de coşmarul chimioterapiei
Zilnic, în jurul nostru mor striviţi de necruţătoarea boală canceroasă prieteni, rude sau colegi. Cu toţii îşi leagă speranţele de chimioterapie, metodă terapeutică folosită în lumea întreagă, crezând că această metodă îi va ajuta să scape de cumplitul flagel. Este cutremurătoare suferinţa bolnavilor de cancer întâlniţi în secţiile de oncologie! Am cunoscut atâţia bolnavi de cancer care înfruntă efectele secundare ale acestei terapii, adulată şi dispreţuită în egală măsură... Uneori, după multă suferinţă, rezultatele chimioterapiei au prelungit viaţa unor bolnavi. Alteori, celula canceroasă hrăpăreaţă n-a mai dat nici o şansă bolnavilor. O alternativă... După ce ani de zile au spus pacienţilor că această terapie (chimioterapia) este singura cale pentru a încerca să se elimine cancerul, medicii de la Clinica John Hopkins din Statele Unite s-au hotărât să prezinte şi calea alternativă de tratament a cancerului. Într-un studiu, aceşti temerari specialişti, au prezentat efectele negative ale chimioterapiei. Printre altele, cercetătorii menţioneazăcă tratamentul prin chimioterapie care presupune "otrăvirea" celulelor canceroase cu rată mare de creştere sunt distruse şi alte celule cu creştere rapidă din măduva spinării, tractul gastro-intestinal etc., iar organe importante cum ar fi ficatul, inima, rinichii sau plămânii sunt iremediabil afectate.
Specialiştii renumitei clinici au demostrat că o metodă modernă în lupta cu această cumplită boală poate fi aceea a înfometării celulei canceroase. De aceea medicii au prezentat alimentele care trebuie evitate, tocmai pentru a împiedica celula canceroasă să se multiplice.
Dar există un miracol anticancer, păstrat în mare secret. O sursă de mare încredere, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, ne-a transmis o informaţie care ne-a tăiat respiraţia! Două ingrediente la îndemâna oricărui bolnav de cancer reprezintă o alternativă sănătoasă la chimioterapie. Timp de trei ani, în America, s-a experimentat un produs natural, foarte simplu şi foarte eficient, pe un lot de 70.000 de subiecţi. Rezultate remarcabile! O limonadă a fost administrată bolnavilor de cancer: celor care au făcut chimioterapie, dar şi unui număr semnificativ din lotul martor, care n-a început acest tratament. Rezultatele au fost uluitoare: starea de sănătate a bolnavilor din fiecare grupă s-a îmbunătăţit în mod remarcabil şi boala n-a mai recidivat. În cazul bolnavilor care se temeau că zilele lor sunt numărate, boala n-a avansat şi nu s-au observat metastaze. Tratamentul este benefic şi ca metodă de prevenţie. Preparatul poate să ucidă celulele canceroase şi este de10.000 de ori mai eficient decât chimioterapia. Lămâia are numeroase proprietăţi terapeutice şi studiile au dovedit că modestul fruct este un remediu împotriva cancerului, remediu verificat în diferite forme de cancer. După mai bine de 20 de probe delaborator, realizate începând din anii 1970, frotiurile au arătat că extractul de lămâie distruge celulele maligne în 12 tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de plămâni, de sân, de prostată şi de pancreas. În comparaţie cu produsul Adryamicin, un drog chimioterapeutic, folosit în mod uzual, extrasul din lămâie cu bicarbonat acţionează de10.000 de ori mai bine, încetinind creşterea celulelor canceroase, ne spun specialiştii. Şi mai uimitor este faptul că limonada aceasta distruge doar celulele maligne, dar nu le afectează pe cele sănătoase. În privinţa bicarbonatului de sodiu, acesta schimbă PH-ul corpului şi se afirmă că este de mare folos în toate formele de cancer.
Mod de preparare Extrasul de lămâie cu bicarbonat, alternativa naturală la chimioterapie se prepară astfel:
- într-un litru de apă, se fierbe timp de un minut, coaja unei lămâi, apoi se lasă la macerat, de seara până dimineaţa.
- în dimineaţa zilei următoare, lichidul se filtrează.
În acest macerat se stoarce sucul lămâii, se adaugă miere (după gust) şi o linguriţă de bicarbonat.
Bolnavii trebuie să consume zilnic un litru de limonadă preparată în acest mod. De asemenea, leacul miraculos se poate administra preventiv, fiind un tonic pentru întregul organism.
O persoană puternică ştie cum să îşi ordoneze viaţa. Chiar şi cu lacrimi în ochi, tot are puterea să spună zâmbind "e în ordine".
Acum, că articolul a luat sfârşit, câteva remarci se impun. E dureros că autorul (sau autoarea) descoperă abia acum că mari oligarhi şi conducători din umbră ai lumii au nevoie de cât mai multe legume şi nu de oameni lucizi... Personal, nu cred nici că sarea ne face rău şi nici zahărul. Dar excesele da! Şi nu numai la zahăr sau la sare... Pe de altă parte, pot să afirm cu toată răspunderea că am cunoştinţă de persoane care consumă la o masă sarea pe care eu o consum într-o săptămână, dar fără să aibă nicio dereglare constatată de medici. Şi tot ca o observaţie personală vă pot preciza că bicarbonantul balonează îngrozitor. Dar la fel de sigur pot afirma că, în această iarnă nici măcar nu mi-a curs nasul mulţumită unei băuturi preparată cu zeamă de lămâie, băutură căreia eu îi spun Bloody Mary fără Mary (pentru că este o Bloody Mary fără alcool) şi pe care mi-o prepar cum intru pe uşă. Într-o cană pun un praf de piper, adaug aproximativ două linguriţe de zeamă de lămâie şi completez cu suc de roşii rece, de la frigider. Amestec bine şi... ah, nici nu ştiţi ce bună este... Vitamina C din lămâie şi licopina din roşii îşi dau mâna şi colaborează de minune.
Să auzim de bine!

Cancerul este o ciupercă şi poate fi vindecat

Imagine preluată de pe karena.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Primesc spre publicare articolul de mai jos aparţinând, din câte înţeleg, unui medic englez. Fără să am studii medicale, nu pot să nu recunosc adevărul multora din spuse, mai ales cel privind câştigurile şi interesele companiilor farmaceutice. Şi mai interesant este că orice medic cât de cât serios, îi va recomanda nu numai unui bolnav de cancer consumarea exact a aceloraşi produse vegetale menţionate în articolul de mai jos... Vă sugerez ca să cititţi „Studiul China” al doctorului Colin Campbell şi după aceea să mai vorbim.

“Cifrele sunt de neînchipuit. Pe plan global, în jur de 8 milioane de oameni mor de cancer în fiecare an, numai în Statele Unite cifra este de peste jumătate de million de victime anual. Se preconizează că până în anul 2030, această cifră va ajunge la 12 milioane de decese pe plan global, anual din cauza cancerului.

Cancerul este prima cauză de deces a persoanelor sub 85 de ani, iar înStatele Unite o persoană din patru moare de cancer–una din patru!

Zilnic se introduc noi legi care reduc libertăţile cetăţeanului sub justificarea “protejării publicului împotriva terorismului” în timp ce aceşti oameni suferă şi mor în fiecare an din cauza unei boli pe care familiile de elită şi cartelele lor farmaceutice, în mod sistematic, refuză să o vindece.

Împreună putem, DA, dar nu putem atunci când companiile farmaceutice sunt implicate.

Anual se colectează sume imense de la diverse acte de caritate pentru a susţine studii de găsire a curei pentru cancer pe care organizaţiile elitiste de fapt, nu au nici o intenţie să o găsească.

Am arătat într-un articol publicat pe 9 august 2009, faptul că un anumit om, dr. Richard Day, care era şeful organizaţiei Planificarea Familiei (organizaţie eugenică susţinută de familia Rockefeller) a ţinut o întâlnire restrânsă pentru medici în 1969 în Pittsburg, unde a relatat despre transformările societăţii globale care urmează pe viitor.

Înainte de a expune o listă lungă de schimbări care vor avea loc în societatea globală, el le-a cerut celor prezenţi să nu înregistreze şi să nu ia notiţe. Însă un medic a luat notiţe şi mai apoi a făcut public parte din cele spuse la acea întalnire.

Acum, după 40 de ani, putem vedea câtă acurateţe există în spusele dr. Day pe care le puteţi citi în articolul din 9 august (în engleză pe site-ul www.davidicke.com). Motivul pentru care îl amintesc pe dr. Day şi în acest articol este pentru ceea ce a spus referitor la cancer în cadrul acelei întâlniri din 1969:

“Acum putem trata aproape orice formă de cancer. Informaţiile se găsesc în dosar la Institutul Rockefeller, dacă se va decide vreodată ca să fie dat publicităţii”.

Richard Day spunea că lăsând oamenii să moară de cancer se va încetini creşterea numărului populaţiei. “E ok. oricum trebuie să mori de ceva... aşa că de ce să nu fie cancer până la urma urmei?” Cam aşa gândesc aceşti oameni care nu au suflet şi de aceea fac ceea ce fac.

Cartelurile farmaceutice (Big Pharma) nu au nici cea mai mică dorinţă să trateze cancerul când ei câştigă sume imense din vânzările de medicamente, citostatice care tratează doar nişte simptome în acelaşi timp omorând şi celulele sănătoase şi chiar şi oamenii cu această otravă–chimioterapia. Dar nici măcar nu este vorba de bani în primul rând. Familiile elitiste care conduc lumea, de fapt vor ca oamenii să sufere şi să moară mai devreme decât le este vremea aceasta fiind o metodă de reducere a populaţiei.

De aceea când cineva din afară găsţii că descoperă o metodă eficientă de tratare a cancerului, acesta imediat devine o ţintă a organizaţiilor medicale dar şi a agenţiilor guvernamentale.

Un astfel de caz este doctoral italian Tullio Simoncini, un om deosebit dar şi curajos, care a refuzat să cedeze presiunilor imense care s-au făcut asupra lui şi care încă se mai fac din momentul în care el a realizat ce este cancerul şi cum putem scăpa de el.

Aşa zisă “crimă” comisă de Simoncini a fost aceea că a descoperit faptul că boala de cancer este o ciupercă cauzată de Candida, care este un organism micotic şi care oricum trăieşte în organismul uman în cantităţi mici, chiar şi în oamenii sănătoşi. În mod normal, sistemul imunitar ţine această ciupercă sub control, dar când Candida din corp metamorfozează într-un fung mai puternic, atunci pot apare probleme mai grave şi chiar cancerul.

Prietenul meu, Mike Lambert, de la clinica Shen situată aproape de casa mea din Insula lui Wight (sudul Marii Britanii) spune următoarele despre Candida:

“Fungi, şi în special Candida, se dezvoltă mâncând din corpul gazdei (corpul uman) astfel dizolvându-l încet dar sigur. De asemenea, Candida are nevoie de corpul uman ca să se înmulţească pentru că nu o poate face fără acest mediu. Nu este de mirare că în cazurile de oboseală cronică, care în majoritate se atribuie coloniilor de Candida, cel infestat se simte foarte rău fizic dar şi mental.”

Tullio Simoncini spune clar că boala cancer este în final această infecţie fungală şi că explicaţiile convenţionale medicale cum că boala cancer se datorează unei funcţionări defectuase a celulelor este pur şi simplu greşită.

Candida

Simoncini este specialist oncolog (tratarea tumorilor), specialist în diabet şi boli de metabolism, dar este chiar mai mult de atât. El este un adevărat medic care urmăreşte să dezvăluie adevărul pentru beneficiul pacienţilor şi refuză să repete precum un papagal, versiunea oficială a ceea ce trebuie doctorii să gândească şi să spună.

El provoacă dogma “conformismului intelectual” şi toate asumările nefondate, minciunile, manipularea şi falsurile acesteia, fiind foarte critic la adresa organizaţiilor medicale care continuă să caute “tratamente” false şi ineficiente pentru tratarea epidemiei globale de cancer.

Încă de când a intrat la medicină, el şi-a dat seama că ceva nu este în regulă cu cancerul şi cu modul în care acesta este tratat. Simoncini spune:

“Vedeam suferinţe teribile. Eram în secţia de oncologie pediatrică şi toţi copii au murit. Sufeream şi eu văzând cum săracii, săracii copii mureau de la chimioterapie şi radiaţii”.

Frustrările şi tristeţea lui din cauza a ceea ce vedea l-au determinat să caute alte căi de a înţelege şi a trata această boală devastatoare.

Şi-a început explorările cu o minte deschisă şi cu o pagină albă de hârtie în faţă, nepătată de nicio teorie rigidă împinsă în faţă sau îndoctrinată de curentul principal, convenţional al medicinei şi ştiinţei.

Câţi oare mai trebuie să sufere până când oamenii vor înceta să se mai uite la medici ca la zei a tot ştiutori, realizând scara imensă a ignoranţei care are loc?

Simoncini a realizat că toate cancerele se comportă la fel, indiferent de localizarea în corp. Toate cancerele au un numitor comun. El, de asemenea a realizat că toate tumorile canceroase sunt întodeauna albe.

Ce altceva mai este alb? Candida.

Simoncini a realizat că ceea ce crede medicina convenţională că este o creştere de celule canceroase ieşită de sub control, de fapt este reacţia sistemului imunitar de a proteja corpul împotriva atacurilor de Candida, astfel mărind producţia de celule.

Simoncini spune că lucrurile decurg în felul următor:

• Candida este în mod normal ţinută sub control de sistemul imunitar, dar când acesta devine slăbit şi/sau compromis, Candida se extinde şi poate dezvolta o “colonie”.

• Candida, în cele din urmă, poate penetra un organ, iar sistemul imunitar trebuie să răspundă acestui atac în alt “mod”.

• Acest “mod” este de a construi o barieră defensivă de celule, şi această barieră, acest cumul de celule este ceea este denumit cancer.

Se spune că răspândirea cancerului la alte părţi ale corpului este provocată de migrarea unor celule “maligne” de la sursa originală. Simoncini spune că lucrurile nu stau aşa deloc. Răspândirea cancerului este declanşată de cauza reală a cancerului, adică de fungi Candida care migrează de la sursa originală. Această migrare poate fi declanşată chiar la biopsie sau în timpul operaţiei.

Ce anume îi permite cancerului să se manifeste, după cum am spus şi în multe dintre cărţile mele? Sistemul imunitar slăbit. Când sistemul imunitar funcţionează eficient, va redresa orice problemă înainte de a scăpa de sub control. În acest caz, ţinând Candida sub control.

Echilibrul sistemului imunitar

Dar iată că numărul bolnavilor de cancer creşte pe plan global şi continuă să crească. Există un război bine calculat împotriva sistemului imunitar uman şi care a devenit din ce în ce mai prezent.

Sistemul imunitar este slăbit şi atacat de mâncăruri şi băuturi cu aditivi, chimicale agricole, vaccinuri, tehnologie cu frecvenţe electromagnetice şi de microunde, medicamente farmaceutice, stresul vieţii moderne şi altele.

Vă imaginaţi ce deficienţe pot avea vcopiii din ziua de azi, când ei primesc 25 de vaccinuri sau combinaţii de vaccinuri până la vârsta de 2 ani (aceasta este situaţia în America, în România copii primesc 10 vaccinuri până la vârsta de 1 an şi încă 5 până la vârsta de 14 ani) şi toate aceste vaccinuri se fac în timp ce sistemul imunitar încă este în formare.

Ce distruge sistemul imunitar mai repede decât orice?

Chimioterapia

Iradierea, de asemenea. Chimioterapia este o otravă care este menită să distrugă celule. Hmmm… atâta tot.

Tratamentul convenţional al cancerului se face prin otrăvirea victimei, sperând că celulele canceroase vor fi în mai mare măsură şi mai repede omorâte decât cele sănătoase şi nu se va ajunge la pierderea vieţii pacientului...

Această chimioterapie otrăveşte şi omoară şi celulele sistemului imunitar pe care îl face “varză”. Iar Candida este încă prin împrejurimi.

Acest sistem imunitar făcut “varză” nu mai poate răspunde în mod eficient la atacurile de Candida şi aceasta va câştiga teren astfel încât cancerul se transferă în alte părţi ale corpului, ajungându-se la răspândirea acestuia în corp. Chiar şi cei care şi-au revenit după operaţie şi chimioterapie şi sunt declaraţi vindecaţi, rămân o bombă care e pe cale să explodeze în orice moment.

Sistemul lor imunitar este acum mult slăbit şi este doar o chestiune de timp până când Candida va declanşa o recidivă.

Chimioterapia de fapt, omoară oamenii pe care ar fi trebuit să-i trateze.

Când Simoncini a realizat că boala de cancer este de fapt o infecţie sau infestare fungală, el a început să caute ceva, o substanţă care poate să omoare această ciupercă, astfel înlăturând cancerul. El şi-a dat seama că medicamentele antifungale nu dau rezultate, pentru că fungii se pot muta foarte repede pentru a se apăra şi chiar încep să se hrănească cu medicametele prescrise, care aveau scopul de a-i omorî.

Astfel, Simoncini a găsit ceva mult, mult mai simplu–bicarbonatul de sodiu. DA, ingredientul principal din praful de copt. Atenţie! Nu este exact acelaşi lucru ca şi praful de copt care are şi alţi aditivi.

El a folosit această substanţă pentru că este un distrugător puternic al fungiilor şi, spre deosebire de medicamentele antifungale, Candida nu se poate adapta la bicarbonatul de sodiu. Pacientului i se dă bicarbonat de sodiu pe cale orală, dar şi intern cu ajutorul unui endoscop de exemplu, un tub lung şi subţire, care în general se foloseşte la vizionarea corpului pe interior fără a folosi bisturiul. Aceasta ajută la plasarea bicarbonatului de sodiu direct pe cancer, adică direct pe fungi.

Egiptenii din antichitate ştiau despre proprietăţile vindecătoare ale substanţelor anti-fungale, iar cărţi indiene de acum 1.000 de ani recomandă pentru tratarea cancerului substanţe puternic alcaline.

În 1983, Simoncini a tratat un bărbat italian, Gennaro Sangermano, căruia i s-au mai dat doar 6 sau 7 luni de viaţă din cauza unui cancer de plămâni. După câteva luni de tratament cu bicarbonat de sodiu, el s-a reîntors la o stare de sănătate bună, iar cancerul a dispărut. Acum, după 26 de ani, el încă este în viaţă şi cu o sănătate bună.

Simoncini începuse ca să aibe mai multe reuşite cu această metodă şi şi-a prezentat cercetările şi rezultatele la Departamentul Italian de Sănătate, sperând că acesta va aproba trecerea la teste ştiinţifice pentru demonstrarea eficienţei acestei metode de tratament. Dar, din păcate, el a început ca să descopere adevărata scară la care se ridică manipularea şi decepţia din domeniul medical.

Autorităţile, nu numai că au ignorat documetaţia prezentată de Simoncini, ba mai mult, el a fost exclus din registrul medicilor din Italia din cauză că a recomandat metode de tratament care nu au fost aprobate. DA, aşa am spus–metode de tratament care nu au fost aprobate.

El a fost supus unor campanii feroce de ridiculizare şi condamnare duse de mijloacele media, iar apoi a fost închis pentru 3 ani pe motiv că a fost găsit vinovat de cauzarea morţii unor pacienţi pe care i-a tratat. Din toate unghiurile s-a declanşat campania: pune mâna pe Simoncini şi nu-l lăsa să mai facă valuri.

Organizaţiile medicale spun că declaraţiile lui cu privire la bicarbonatul de sodiu sunt nebuneşti şi periculoase. Un medic italian “de referinţă”, în mod exagerat a inclus bicarbonatul de sodiu în clasa drogurilor periculoase, care pot cauza moartea şi afecţiuni grave în corp.

În tot acest timp, milioane de pacienţi mureau de cancer şi ar fi putut fi trataţi în mod eficient. Dar acestor oameni de la putere, nu le păsa.

Tullio Simioncini, din fericire, nu este o persoană care să se dea aşa uşor bătută şi a continuat să răspândească informaţii despre lucrările şi descoperirile sale pe internet şi în prezentări publice. Am auzit de el de la Mike Lambert de la clinica Shen, unde Simoncini a vorbit în timp ce eram în deplasare în Statele Unite.

Ştiu că el are succese remarcabile la reducerea drastică sau chiar înlăturarea unor forme avansate de cancer prin folosirea bicarbonatului de sodiu. Aceasta durează câteva luni în unele cazuri, dar în altele, ca de exemplu cancerul de sân, având în vedere accesul uşor la tumoare, aceasta dispare în câteva zile.

Oamenii, de asemenea se tratează singuri sub îndrumarile dr. Simoncini şi la sfârşitul acestui articol sunt nişte link-uri către nişte video-uri cu oameni care vorbesc despre experienţa lor cu cancerul şi tratarea acestuia prin metoda Simoncini.

Conform unui articol despre cercetările a doi oameni de ştiinţă englezi, profesorul Gerry Potter de la Grupul de Descoperire a Curei pentru Cancer şi profesorul Dan Burke, am scris în articolul din luna aprilie faptul că boala cancer este de fapt o ciupercă. Descoperirile celor doi profesori sunt următoarele:

Celulele canceroase au un biomarker unic pe care celulele normale nu îl au. Acest biomarker este o enzimă care se numeşte CYP1B1. Enzimele sunt proteine care au rol de a cataliza sau mări rata unei reacţii chimice.

Enzima CYP1B1 alterează structura chimică a unui compus care se numeşte Salvestrol şi care, în mod normal, se găseşte în natură în multe fructe şi vegetale. Aceste schimbări chimice transformă Salvestrolul într-un agent care omoară celulele canceroase, dar nu le atacă pe cele normale.

Sincronicitatea este perfectă. Enzimele CYP1B1 apar numai în celulele canceroase şi reacţionează cu Salvestrolul din fructe şi vegetale pentru a crea reacţii chimice care omoară numai celulele canceroase.

Şi aici este dovada că tumorile sunt fungi. Salvestrolul reprezintă sistemul natural de protecţie al fructelor şi vegetalelor împotriva atacurilor de fungi şi, de aceea, Salvestrolul se găseşte numai în speciile care sunt supuse distrugerilor fungale precum: căpşunile, afinele, fragii, strugurii, coacăzele negre şi roşii, murele, merele, perele, vegetalele verzi (în special broccoli şi varza), anghinarea, ardeii graşi roşii şi galbeni, avocado, măcrişul, sparanghelul şi vinetele.

Ce este aproape diabolic, este că Big Pharma şi marile companii Bio Tech ştiu acest lucru şi ei au făcut următoarele 2 lucruri de majoră importanţă pentru a slăbi acest sistem de protejare naturală împotriva atacului fungal care este cancerul.

Fungicidele chimice folosite în agricultura modernă care omoară fungi în mod artificial, ceea ce înseamnă că plantele nu mai trebuie să-şi activeze propriul sistem de protejare şi anume Salvestrolul. În ziua de azi, Salvestrolul se mai găseşte doar în legumele şi fructele crescute organic.

2. Cele mai utilizate fungicide au actiune puternica de blocare a enzimelor CYP1B1, asa ca oricate produse care au fost crescute cu chimicale vei consuma, nu prea conteaza intrucat salverstrolul nu se va activa si nu va actiona ca un agent de distrugere al cancerului asa cum ar fi fost normal.

Acesta nu este un accident, ci este un lucru bine plănuit, aşa cum era bine plănuită şi distrugerea lui Tullio Simoncini. Familiile elită vor ca oamenii să fie distruşi de cancer şi nu vindecaţi. Ei sunt nişte oameni bolnavi, atât mental, cât şi emoţional şi consideră oamenii drept oi sau vite sau animale în orice caz. Lor nu le pasă cât stres, câtă suferinţă şi moarte cauzează aceste manipulări şi secretizări şi, din punctul lor de vedere, cu cât mai multă suferinţă, cu atât mai bine. Şi asta dovedeşte că aceşti oameni nu sunt în toate minţile.

Dar Simoncini refuză ca să încline steagul şi continuă ca să promoveze ceea ce el vede că este un tratament sigur al cancerului, pe când “în lumea reală” cifra de decese din cauza cancerului creşte şi continuă să crească în mod incontrolabil pentru că tratamentele sunt bazate pe teorii intenţionat eronate şi care nu dau rezultate.

Este într-adevăr o societate nebună, nebună, dar din perspectiva familiilor de elită, aşa şi trebuie să fie. Mulţumim Domnului pentru oameni curajoşi şi hotărâţi precum Tullio Simoncini. Avem nevoie de mai mulţi oameni ca el şi cât de repede.

Ce contrast imens este între el şi cei care servesc organizaţiile medicale. Când Simoncini a ţinut prezentare la clinica Shen, chiar cu câteva săptămâni înainte de acest eveniment, mulţi medici locali l-au ridiculizat şi i-au contestat teoriile.

Au fost şi ei invitaţi la prezentarea lui Simoncini, ceea se probabil că ar fi adus importante benficii pacienţilor acestora. Li s-au rezervat locurile pentru a participa la prezentare şi a pune întrebări direct lui Simoncini.

Ghici ce s-a întâmplat? Ei nu au venit.

Site-ul lui Tullio Simoncini: http://ro.netlog.com/go/out/url=http%3A%2F%2F

www. curenaturalicancro.com

Test simplu pentru a verifica nivelul de Candida în corpul tău

Pune seara un pahar cu apă pe noptiera unde dormi. Dimineaţă, când te trezeşti, scuipă în pahar. Dar nu te forţa ca să aduni scuipat, ci elimină doar ce ai, chiar dacă este foarte puţin. Lasă ca să stea 2 minute, după care analizează conţinutul la lumină. Daca scuipatul rămâne la suprafaţă sau se dizolvă eşti OK. Dacă apa se tulbură, ai indicator de prezenţa Candidei. Dacă apar prelungiri ale scuipatului în jos, ca nişte picioare, este un indicator pozitiv că ai Candida (http://www.ganodermalucidum.webs.com/)

În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mă trezesc deasupra Pământului, restul îl iau ca pe un bonus!

http://www.youtube.com/watch?v=zucZ5LEuTcI&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=tGcwG-2owow

http://www.youtube.com/watch?v=Uu67pzugkMQ&NR=1

"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg ca să fiu bine dispus sau pot ca să aleg ca să fiu prost dispus. Şi aleg ca să fiu bine dispus. Când mi se întâmplă ceva rău, pot ca să aleg între a fi o victimă sau pot ca să aleg ca să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg ca să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine ca să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege ca să-l ajut ca să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii."

Câteva completări:

Dacă te interesează tema, găseşti pe net info şi despre alţi oameni deosebiţi, unii medici, alţii nu, care au avut rezultate spectaculoase în tratarea cancerului şi au fost ridiculizaţi de societate sau chiar excluşi din rândul medicilor, au fost puşi la zid. Iată câteva nume:

Dr. Max Gerson, Dr. Christine Nolfi, Ann Wigmore, Dr. Bircher Benner, Rudolf Breuss, Valeriu Popa, Petre Anca, Elena Nita Ibrian, etc.

Max Gerson are o carte despre tratarea cu succes a 50 de cazuri de cancer cu metastaze, prin sucuri, regim alimentar şi clisme. Clismele au doar rol de impulsionare a sistemului imunitar. Gerson a reuşit ca să vindece în medie 55-65% din bolnavii pe care i-a tratat de cancer. Procentele medicinei alopate sunt dezastruoase în acest sens (sub 5%), bazându-se pe operaţii de extirpare, mutilare, otrăvire prin chimioterapie, radiaţii.

Există de mult teorii emise şi de alţi oameni relativ la legătura dintre Candida şi cancer. În USA am găsit chiar cărţi care tratează exclusiv acest domeniu. Pentru reducerea drastică a fungilor de tip Candida (sunt mai multe feluri), organismul trebuie "bazicizat", căci fungii nu trăiesc decât în mediu acid. Deci, ideea cu bicarbonatul de sodiu, care este o bază, pare logică. Cura de sucuri de legume fructe care sunt bazice are acelaşi efect. Tratamentele cu antibiotice duc la proliferarea Candida din două motive: slăbesc sistemul imunitar şi acidifică organismul. Nu ştiu multe despre tratamentele cu bicarbonat de sodiu, se aude că ar avea şi niscai efecte secundare, pe când cura cu sucuri e 100% eficientă şi nu are nici un efect nedorit, decât că eventual mergi mai des la toaletă.

Sucul de varză este excelent în domeniu întrucât are un caracter hiperbazic şi de asemenea distruge masiv fungii datorită conţinutului său specific de anumite substanţe chimice care au acest efect.

Cura cu suc de varză: 1 lună se beau pe stomacul gol 200 ml suc proaspăt stors, dimineaţa şi seara. Luna următoare se creşte cantitatea la 300/300, luna a treia la 400/400, luna a patra 500/500. Se rămâne la această cantitate. Ţinută 1 an, cura elimină complet candida din sistem. Ceaiul de coada calului este de asemenea bazic şi întăreşte organismul datorită conţinutului său bogat în siliciu. De asemenea, are calitatea de a dizolva în timp tumorile.

Un alt suc hiperbazic, foarte eficient, e cel de sfeclă roşie.

Cura cu suc de sfeclă roşie: Se bea timp de 1 lună 100 ml suc proaspăt stors dimineaţa pe stomacul gol. Luna a doua se creşte doza la 200 ml, luna a treia 300 ml, a patra 400ml şi a cincea 500 ml. Se rămâne la această cantitate 1 an. Sucul de sfeclă roşie remineralizează, înnoieşte sângele şi dizolvă în timp tumorile, curăţă foarte eficient ficatul. Dacă pentru unii e prea greţos, se poate subţia cu apă şi i se pot adăuga 1-2 linguriţe de lămâie. O altă variantă pentru cei prea sensibili la sucul crud de sfeclă: Se rade mărunt seara 1 kg de sfeclă roşie. Se pune într-un borcan mare şi se toarnă deasupra 4 litri de apă fiartă. Se acoperă şi se lasă până dimineaţa. Dimineaţa se trage în sticle şi se bea sucul pe parcursul zilei în loc de apă. Se beau minim 2 litri pe zi. Se poate păstra în frigider maxim 3 zile, de aceea cantitatea se reînnoieşte periodic funcţie de necesităţi.

În timpul curelor cu sucuri pot să apară diverse reacţii de eliminare a toxinelor (ameţeli, dureri de cap, diaree, vărsături, erupţii cutanate. Acestea sunt perfect normale şi vor dispărea gradat în timp. Toxinele ies întotdeauna "cu cântec". Un regim anticandida va fi unul sărac în carbohidraţi (sub 70 g/zi), fără dulciuri, lactate. Candida se hrăneşte cu carbohidraţi, glucide (dulce) şi lipide de origine animală (lactate). De asemenea se evită vinul (fermentează) şi casa trebuie să fie uscată fără condiţii de proliferare a mucegaiurilor. Se evită mediile umede şi neaerisite.”

Să auzim de bine!

Lămâile, o minune a naturii

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Rândurile de mai jos conţin câteva afirmaţii deosebit de grave, ceea ce mă face să vă atrag atenţia că nu îmi asum nicio răspundere în privinţa celor scrise în articol, întreaga răspundere revenind celor de la Institutul de Ştiinţe în Sănătate, L.L.C. 819 N. Str. Charles Baltimore, MD 1201, USA.

“Lămâia este un produs miraculos pentru uciderea celulelor canceroase. Ea este de 10.000 de ori mai puternică decât chimioterapia! De ce nu suntem noi la curent cu asta? Pentru că există laboratoare interesate în fabricarea unei versiuni sintetice, care le aduc imense beneficii.

Voi puteţi, de asemeni, să vă ajutaţi un prieten care are nevoie, anunţându-l că sucul de lămâie ii este benefic pentru a preveni boala. Gustul ei este agreabil şi el nu produce efectele oribile ale chimioterapiei. Dacă aveţi posibilitatea, plantaţi un lămâi în spaţiul de lângă casă sau în grădina voastră.

Câte persoane mor în timp ce acest secret este păstrat cu invidie, pentru a nu fi afectate beneficiile multimilionare ale marilor corporaţii?

Cum ştiţi, lămâiul nu ocupă mult loc şi este cunoscut pentru varietăţile sale de lămâi şi lime.

Puteţi să consumaţi fructul în diverse moduri: puteţi să mâncaţi pulpa, să faceţi suc, să faceţi băuturi, şerbet etc.

I se atribuie multe virtuţi, dar cea mai interesantă este efectul produs asupra chisturilor şi tumorilor. Această plantă este un remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Unii afirmă că este de mare utilitate în toate tipurile de cancer. Se consideră, de asemeni, că este un agent antimicrobian cu spectru larg, care controlează infecţiile bacteriene şi cu ciuperci, eficace contra paraziţilor interni şi a viermilor, regularizează tensiunea arterială crescută şi este antidepresiv, combate stress-ul şi bolile nervoase.

Sursa acestei informaţii este fascinantă; ea provine de la unul din cei mai mari fabricanţi de medicamente din lume, care afirmă că, după mai mult de 20 de experimente efectuate în laborator după 1970, rezultatele au relevat că sucul de lămâie distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, înţelegând aici cel de colon, de sân, de prostată, de plămân, de pancreas...

Componentele acestui arbore au demonstrat că acţionează de 10.000 de ori mai bine decât produsul Adriamycin, un produs chimioterapeutic utilizat uzual în lume pentru încetinirea creşterii celulelor canceroase. Şi ce este încă foarte uimitor este că acest tip de terapie cu extract de lămâie distruge numai celulele maligne canceroase şi nu afectează celulele sănătoase!”

Tot ce pot să îmi asum eu este dorinţa mea de sănătate şi fericire pentru voi toţi.

Să auzim de bine!

Mâncarea ucigaşă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Într-un articol publicat de Bianca Marcovici în România Liberă în 2006 (!) şi reluat pe Naturist-Life şi 9am găsim un studiu foarte interesant despre despre securitatea alimentară, studiu pe care îl preiau cu completările prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, deoarece îl consider la fel de actual.
Studiul, dat publicităţii în Franţa, spune că jumătate din produsele alimentare din România sunt infectate cu substanţe cancerigene de tip "aflatoxină". Aceasta nu poate fi distrusă prin fierbere sau prin metabolism. Fenomenul infectării alimentelor cu aflatoxine în ţările din sud-estul Europei este cunoscut de specialiştii occidentali de peste 15 ani şi este denumit "sindromul balcanic". Aportul de E-uri poate face ca un salam să conţină doar 5% carne. A apărut şi siropul mutant. În anul 2004, în România exploda un scandal legat de importarea unui lot de boia de ardei (paprika) din Ungaria, infectat cu aflatoxină. Produsul a fost retras imediat de pe piaţă, dar nimeni nu a fost sancţionat. Aflatoxina este o substanţă cancerigenă produsă de ciuperci microscopice care infectează alimentele depozitate în condiţii precare. Cel mai des este întâlnită în cafea, arahide, porumb, alune şi condimente. Microorganismele mai sus menţionate produc mai multe tipuri de toxine, din care cele mai periculoase sunt aflatoxinele, acestea fiind la rândul lor de mai multe tipuri. Scandalul părea să se fi ivit din neant, până la acea data în România nu se auzise nimic despre ciupercile cu pricina. Despre ce e vorba? Povestea a început în 1960, când în Anglia au murit în câteva luni 2.000 de curcani. Fermierii au intrat în panică şi au cerut biologilor să afle care e cauza dezastrului. Din aproape în aproape s-a ajuns la concluzia că toate păsările fuseseră hrănite cu turte de arahide provenite de la un singur depozit şi că toate muriseră din cauza că li s-au blocat rinichii. După un timp, a fost găsit vinovatul: o ciupercă microscopică. Aceasta se dezvolta în mediile umede şi închise şi secreta o substanţă toxică pentru organism. Mai mult, toxina nu poate fi distrusă prin fierbere sau prin metabolism. Astfel, un animal care a mâncat porumb infectat transmite toxina mai departe la omul care consumă carnea animalului sacrificat. Occidentalii au luat imediat măsuri, în sensul că au dezvoltat o adevărată industrie a depozitării, diferită pentru fiecare produs în parte. Un astfel de sistem de protecţie în alimentaţia publică, numit HCCP - de exemplu - a fost preluat de la specialiştii NASA, care îl inventaseră pentru securitatea cosmonauţilor. Concomitent, au adoptat o serie de măsuri legislative care să protejeze piaţa alimentară de produsele infectate cu toxina ucigaşă. Fenomenul este în continuare studiat de specialiştii occidentali, majoritatea ţărilor lumii fiind monitorizate din acest punct de vedere, acest lucru producând efecte economice pentru cei ce încalcă legislaţia securităţii alimentare. Jumătate din hrana zilnică e contaminată. Un studiu numit "Siguranţa alimentară", publicat în anul 2002 în colecţia franceză "Ştiinţe şi tehnici alimentare", arată că România se află printre ţările infectate cu microtoxine. Din produsele autohtone analizate de francezi, jumătate musteau de asemenea substanţe ucigaşe. Capitolul "România" din acest document e intitulat "Studiile Dutton - 1996" (adică studiile au fost făcute încă de la acea vreme), iar oamenii de ştiinţă occidentali situează ţara noastră în zona afectată de ceea ce ei au numit, cu 15 ani în urmă, "sindromul balcanic". Încă de atunci se ştia că populaţiile României, Bulgariei şi ţările fostului spaţiu iugoslav consumă cereale puternic infectate cu ciuperci producătoare de micotoxine, de tip "aflatoxină", în special cele care atacă rinichii. De ce? În timp ce ţările dezvoltate şi-au creat tehnologii avansate pentru depozitarea alimentelor, tocmai pentru a preveni îmbolnăvirea populaţiei cu micotoxine, ţările sărace, printre care şi România, nu au investit nimic în acest domeniu. Dacă într-un siloz pentru cereale din Olanda, de exemplu, chiar şi aerul este filtrat pentru a evita orice infectare a produsului alimentar, în ţările mai înapoiate, cum ar fi cele din America Latină şi Europa de Est, principala problemă a depozitării sunt şoarecii şi şobolanii - restul fiind considerat nesemnificativ - pentru că nu omul era scopul în sine, ci producţia. Revenind pe plaiuri mioritice, la noi nu s-au făcut asemenea studii şi nu s-a scos un cuvinţel despre legătura dintre alimentele de pe piaţa românească şi aflatoxine. Singurele date despre noi înşine ne pot da occidentalii, care spun că cel puţin jumătate din hrana pe care o punem zilnic pe masă conţine substanţe cancerigene de tip aflatoxină. Cei mai afectaţi sunt bătrânii, copiii şi gravidele. Limitele de la care micotoxinele devin periculoase sunt de ordinul microgramelor sau nanogramelor pe kilogram corp pe zi (miime de gram sau milionime de gram - n.r.), în funcţie de tipul toxinei. Dacă organismul uman primeşte mai mult decât atât, ceea ce la noi se întâmplă zilnic, micotoxinele atacă materialul genetic, făcând posibilă apariţia cancerului, în special la ficat. De asemenea poate determină apariţia malformaţiilor la nou-născuţi. Cei mai afectaţi sunt bătrânii, copiii, femeile însărcinate şi persoanele bolnave. Comisia Naţională pentru Securitate Biologică ştie foarte bine despre acest fenomen, dar deocamdată nu a putut face altceva decât să pună în acord legislaţia românească cu cea europeană. Restul va depinde de banii investiţi în infrastructura agricolă. Şi, din păcate problemele legate de calitatea alimentelor nu se opresc aici.. Morţii nu mai putrezesc. În urmă cu trei ani angajaţii Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane au adus la cunoştinţa conducerii instituţiei că se confruntă din ce în ce mai des cu nişte cazuri ciudate de mumificare a cadavrelor. Din lipsă de spaţiu, în cimitirele bucureştene se practică deshumarea la şapte ani a osemintelor pentru a fi reînhumate la picioarele mormântului, pentru a face astfel loc unui alt decedat al familiei. Surprinzător, cadavrele, sau părţi ale acestora, nu mai putrezesc. Ce să fie, ce sa fie? Răspunsul l-a dat Gheorghe Mencinicopschi, directorul general al Institutului de Cercetări Alimentare: "Povestea are o cuprindere mai largă. Specialiştii europeni în alimentaţie au fost sesizaţi în anii '90 de faptul că morţii nu mai putrezesc şi, în urma unor studii, s-a demonstrat că acest lucru se datorează consumului de conservanţi sintetici, adică E-uri. Aceasta este explicaţia şi la noi." Altfel spus, românii mănâncă în fiecare zi alimente care conţin aditivi şi conservanţi alimentari. În ciuda faptului că specialiştii avertizează asupra consumului de E-uri, nimeni nu se poate feri de alimente "îmbogăţite" cu aditivi. Un salam poate avea şi 5% carne. "Este bine să ne ferim de toate E-urile, dar mai ales de conservanţii sintetici, de coloranţii sintetici şi de aditivii care accentuează gustul. Din păcate însă, nu prea mai există alimente care să nu conţină asemenea substanţe. Este o necesitate a industriei alimentare moderne. Fără conservanţi nu putem avea mâncare în magazine dar, pe de altă parte, aceste E-uri sunt dăunătoare sănătăţii. Este un cerc vicios. Produsele mai ieftine au întotdeauna mai multe E-uri, aşa că aceia care ţin la sănătatea lor ar trebui să mănânce mai puţin, dar mai bun. Ceea ce în România este puţin posibil. Mai mult, din punct de vedere legal controlul aditivilor este problematic. Dacă o firmă de mezeluri decide că reţeta produsului trebuie să conţină mulţi aditivi, noi nu putem interveni. Astfel că nu trebuie să mire pe nimeni dacă într-un salam nu există decât cinci la sută carne, este dreptul producătorului să scoată pe piaţă reţeta pe care o doreşte, adică mai ieftină şi mai proastă, cu singura obligaţie să specifice conţinutul pe etichetă. În ceea ce priveşte sindromul balcanic, noi ştiam de aceste lucruri doar din cercetările făcute în Occident. Aflatoxina atacă în special ficatul şi rinichii", ne-a declarat Gheorghe Mencinicopschi. De cele mai multe ori nici măcar această cerinţă de etichetare nu este respectată la noi. În România se utilizează peste 200 de aditivi alimentari. În paranteză spus, în România, este permisă utilizarea a peste 200 de aditivi alimentari. Printre cele mai periculoase E-uri sunt cele care dau gust, mai ales o puternică aromă de carne (E 621, E 634, E 635), cele folosite în produsele proaspete, chiar şi în pâine, pentru a le conserva (E 210), coloranţi folosiţi mai ales la băuturile nealcoolice şi la sosuri (E 102 - galben, E 129 - roşu). În Europa, doi aditivi coloranţi au fost interzişi (E 231 şi E 232), fiind catalogaţi ca pesticide, dar în ţara noastră continuă să fie utilizaţi. Riscurile consumului de aditivi alimentari sunt multiple pentru sănătate, dar efectele nu apar imediat. Atunci când o persoană prezintă stări de oboseală, lipsă de concentrare, ameţeli, dureri de cap sau balonări se poate gândi, fără să greşească, că este urmarea consumului de aditivi.
Atenţie la B.T.
În anul 2003 Comisia Naţională pentru Securitate Biologică a descoperit într-un magazin din Bucureşti un sirop obţinut din porumb modificat genetic, pentru îndulcirea produselor de patiserie, produs importat în mod ilegal. Este primul caz de acest gen constatat în ţara noastră. Sigur, avertizarea că siropul conţine porumb "mutant" era trecută doar pe eticheta distribuitorului francez. Importatorul român lipise peste ea o etichetă în limba autohtonă, unde evita să treacă acest amănunt foarte important, deşi legea îl obliga explicit la acest lucru. Mai mult, nimeni nu are voie să importe asemenea produse decât cu acordul Comisiei Naţionale pentru Securitate Biologică (CNSB), lucru pe care importatorii nu l-au făcut. Concret, produsul alimentar avea culoarea maronie şi era îmbuteliat în recipiente din plastic de 700 de mililitri. Pe eticheta principală scria că este un sirop pentru clătite, produs în Statele Unite şi adus în Europa de un distribuitor francez. Pe spate, o hârtie albă anunţa cumpărătorul, în limba română, ca lichidul maroniu conţine sirop de porumb, apă, arome, conservant, colorant, caramel şi acid citric. Dacă se desprindea această hârtie, apărea eticheta originală de pe spatele recipientului, pe care scrie, în limba franceză, cam acelaşi lucru, cu o deosebire: după "sirop de porumb", francezii au deschis o paranteză în care au adăugat o frază: siropul este obţinut din "porumb modificat genetic". Amănuntul este foarte important în comerţul cu produse alimentare. Siropul a fost retras de pe piaţă după constatarea făcută de CNSB, dar, în mod straniu, nimeni nu a fost sancţionat. Porumbul modificat genetic, pe numele său prescurtat "B.T.", face parte din categoria "organismelor transgenice de generaţia I", adică nu mai este porumb, ci o specie obţinută din combinarea genelor plantei cu un microorganism, Bacillus Thuringiensis. E un fel de bacterie mare, cu frunze, care face popcorn. Pentru respectarea termenilor ştiinţifici, trebuie spus că organismele transgenice sunt mai mult decât mutanţii. Aceştia din urmă sunt specii naturale asupra cărora s-a intervenit genetic pentru sporirea, întărirea anumitor calităţi naturale. Adică nu se iese din cadrul natural al speciei. Organismele transgenice, în schimb, sunt "mutanţi la pătrat", adică nişte combinaţii genetice între diferite specii în urma cărora apar specii absolut noi, pe cale artificială. Cum s-a ajuns aici? Încă din anii '70, specialiştii în domeniul alimentaţiei au ajuns la concluzia că terenurile agricole existente nu vor putea face faţă ritmului de creştere demografică şi că omenirea se află în faţa unei catastrofe prin înfometare. S-au căutat imediat soluţii care mai de care mai ciudate. Una dintre ele s-a arătat a fi rentabilă: alimentele obţinute prin combinaţii între genele mai multor specii aflate pe niveluri diferite ale evoluţiei. Cele mai mari investiţii în cercetarea acestui domeniu au fost făcute în Statele Unite ale Americii. Aceste firme au studiat posibilitatea obţinerii unor culturi modificate genetic care să scadă costurile de producţie. Aşa a apărut prima generaţie de organisme modificate genetic. Orezul cu gene de porc şi roşia pe jumătate peşte. S-a studiat, de exemplu, o combinaţie de cartof cu gena de bacterie. Acest produs are formă şi gust de cartof şi, în plus, este rezistent la boli şi la dăunători, adică nu mai are nevoie de ierbicide şi insecticide, eliminând multe cheltuieli de producţie. Tot prin combinare genetică a fost obţinut un tip de soia care rezistă la ierbicidul universal anticlorofila. Acest ierbicid ucide orice plantă, mai puţin soia transgenică. Porumbul "B.T.", alt transgenic, este rezistent la viermele de porumb. Culturile acestei specii artificiale nu mai au nevoie de tratamente speciale împotriva dăunătorului. Cel mai recent şi spectaculos produs al acestei generaţii OMG sunt roşiile transgenice pentru zonele foarte reci, care au fost combinate cu gene ale unui peşte. Această roşie nu are nici un fel de probleme cu frigul, creşte în câmp deschis, în condiţiile unei veri de scurtă durată şi dă o recoltă foarte bogată. Există însă şi OMG din generaţia a II-a, deocamdată în faza de studii teoretice, care vor intra pe piaţă peste câţiva ani. Un exemplu: orezul modificat genetic din generaţia a II-a va avea componentele nutritive de cereală, dar şi pe cele de carne. Produsul e gândit pentru ţările slab dezvoltate, unde populaţia se hrăneşte aproape exclusiv cu orez, lucru care duce la subnutriţie. Aceste populaţii vor continua să mănânce numai orez, dar nu unul oarecare, ci super-orezul care are şi proteine de carne. Spus plastic, pilaful va fi recoltat de pe câmp cu carne cu tot. Mai există o ramură a ingineriei genetice care se ocupă de animalele transgenice. Aceste organisme modificate genetic nu vor apărea pe piaţă prea curând. Aici lucrurile sunt mai complicate, în sensul că s-au obţinut porci transgenici care să nu aibă grăsime, sau lapte de vacă cu insulină pentru bolnavii diabetici, dar genetica animală e mult mai complexă decât cea vegetală, iar specialiştii se tem încă să lanseze pe piaţă asemenea produse. Sunt periculoase alimentele modificate genetic? Unii specialişti spun că da. Primul produs obţinut prin această tehnică şi destinat vânzării, de exemplu, a fost o versiune modificată genetic a unui hormon - BST somatotropina - care stimulează producţia de lapte la vaci. Conform Raportului Uniunii Europene, administrarea de BST stimulează producerea unui hormon care, atunci când este secretat în cantităţi mari în lapte stimulează dezvoltarea malignă a celulelor canceroase. Folosirea acestui hormon a fost asociată şi cu o creştere relativă a apariţiei cancerului la sân şi prostată la consumatorii umani.
Catastrofa agriculturii româneşti după 2007.
Una peste alta, anomaliile de pe piaţa alimentară românească riscă să devină o catastrofă a agriculturii româneşti, după 2007. "În următorii ani vom asista la un adevărat război între produsele noastre şi cele occidentale şi suntem total nepregătiţi pentru această luptă. România a greşit încă din 1990, când s-a împărţit bugetul de subvenţie la 4 milioane de agricultori, indiferent cine au fost. Sumele s-au risipit pe mici parcele care nu au produs decât pentru autoconsum. Dacă banii ar fi fost canalizaţi către retehnologizare am fi avut acum 1,5 milioane de agricultori pregătiţi tehnologic să se bată cu cei din Uniunea Europeană. Am pierdut bani şi timp preţios şi nu ştiu cum vom recupera decalajul. Teoretic, în 2007 putem exporta în Europa jumătate din producţia agricolă, dacă aceasta se va ridica la standardele de calitate. Dar nu se ridică... Pe de altă parte, neseriozitatea actualilor producători ne va costa foarte scump de la 1 ianuarie 2007. Occidentali abia aşteaptă să găsească produse alimentare sub standardele uniunii pentru a interzice produsele autohtone. Să dau un exemplu. Dacă într-un sat din Teleorman se va găsi lapte infectat cu aflatoxine, producţia de lapte va fi sistată în tot judeţul cu pricina. Puteţi ghici care produse îi vor lua locul..." ne-a spus Adrian Dobrescu, director al Oficiului de Consultanţă Agricolă Bucureşti.
Ce bem, ce mâncăm?
Pe etichetă scrie: Orangina: "băutură răcoritoare carbogazoasă cu suc de portocale" şi "pulpă de portocală (2%)". Tentant. Dar să citim eticheta printre rânduri împreună cu specialistul nostru, profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, pentru a afla exact ce bem. "Fibre zero. Asta înseamnă că nu are valoarea unui suc de portocale, deoarece este foarte prelucrat, reducându-se la zaharuri rafinate şi ceva colorant din citrice. Că aşa este o dovedeşte chiar eticheta, pe care este precizat că această băutură este foarte dulce: conţine 10,2 grame de zaharuri. Sunt zaharuri rapide, cu indice glicemic ridicat, care reprezintă un element de stres puternic asupra pancreasului. În exces, această băutură favorizează supraponderabilitatea, obezitatea şi diabetul zaharat tip II. Comparativ cu cantitatea de zaharuri, cea de pulpă de portocală (2%) este foarte mică. «Pulpa de portocală» este descoperită în depunerile unor sedimente când agităm sticla. Este o băutură fără valoare biologică, deoarece nu se specifică nimic despre conţinutul de vitamine, minerale, antioxidanţi. În schimb s-a folosit un conservant, benzoat de sodiu - adică E 211, care provoacă alergii, eczeme şi crize de astm. În realitate, bem un sifon cu puţin suc de citrice. Şi pentru a nu ne afecta starea de sănătate, producătorul ar fi trebuit să specifice: a se evita consumul în exces şi frecvent. Interzis persoanelor suferinde de astm, eczeme, alergie, femeilor gravide şi copiilor".
Să auzim de bine!