Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu mai este un secret pentru voi, cititorii blogului, că sunt un duşman declarat al prostiei mondiale numită Facebook. O falsă socializare şi o falsă înţelegere a noţiunii de prietenie au fost primele efecte. O socializare făcută în faţa ecranului, din casă, cu persoane aflate la zeci, sute sau mii de kilometri depărtare nu poate fi reală şi singurul sentiment produs este cel al accentuării sentimentului de singurătate. Un sentiment al prieteniei împărţit cu sute de alţi parteneri nu mai poate avea consistenţă, cu atât mai mult cu cât se bazează pe o realitate virtuală, falsă.
Dar asta a fost doar încălzirea. Pentru că greul începe abia cu un alt aspect al acestei plăgi, şi anume popularizarea prostiei. Parcă o pâclă s-a aşternut peste creierele oamenilor odată cu crearea unui cont pe Facebook. O adevărată competiţie a început în publicarea celor mai intime şi periculoase informaţii personale. O adevărată frenezie îi cuprinde pe participanţi în a se face de râs cât mai mult şi mai intens. Aberaţii de neimaginat se petrec sub ochii noştri, aberaţii care fac, se pare, şi mai atractiv acest Facebook. Aşa numitele vedete îşi fac publice cele mai intime poze (de cele mai multe ori cât mai dezbrăcate) pentru ca apoi să se supere că sunt făcute vagaboande de către cititori! O fostă vedetă prezentatoare la televizor îşi publică intimităţile legate de divorţul de soţul ei, pentru ca apoi, tot pe Facebook, normal, să solicite admiratorilor să-i respecte intimitatea! O intimitate accesibilă milioanelor de cititori se mai poate numi aşa?
Orice persoană care a reuşit să facă o tâmpenie o publică imediat, iar rapiditatea postării e direct proporţională cu mărimea prostiei. O cântăreaţă vetustă nu găseşte cu ce să-şi facă un buchet de flori decât cu o floare monument al naturii după care, ce credeţi? îşi publică prostia făcută pe Facebook, cu o bucurie masochistă care întrece riscul de a face puşcărie pentru fapta comisă. Dar a avut satisfacţia de a-şi face publică prostia făcută... Un post de televiziune se milogeşte prin diverse clip-uri să îi dăm like (chiar termenul de a da like este cât se poate de impropriu; cititorii nu pot da nimic, cel mult pot acorda) de parcă numărul acestora ar duce la scăderea preţului abonamentului sau creşterea calităţii emisiunilor... Un oarecare cetăţean, ajuns parlamentar cu nu ştiu ce ocazie, face o călătorie cu un paşaport expirat într-o ţară în care prezenţa lui poate provoca un scandal diplomatic. Că a ajuns acolo cu un paşaport la care nu mai avea dreptul nu e problema lui, ci a celor de la vamă care l-au lăsat să iasă. Şi ce credeţi că îl îndeamnă fudulia pe omul nostru a face cu cel mai mare zor? Exact, îşi pune poze pe Facebook, ca să ştie o lume întreagă că el e autorul posibilului conflict prostesc, nu altul! O mulţime de firme te somează să-ţi spui părerea pe contul lor de Facebook sau să te înscrii la concurs lor tot de pe un cont de Facebook. De ce? Nu se mai pot posta comentarii pe pagina de Internet a firmei, nu poţi intra într-un concurs de pe aceeaşi pagină de Internet? Ai şanse mai mari de câştig? Ca să nu mai vorbesc de faptul că, o pagină de internet îţi permite instalarea a tot felul de gadget-uri care îţi pot furniza cifre statistice cu adevărat utile, nu numai numărul de like-uri. De ce să îi dau like-uri? Îmi vor ieftini produsele proporţional? Eu cu ce mă aleg dacă îi dau de la mine un like? Care e sensul acestei nebunii colective?
Până de curând, atunci când doream să cunosc o colecţie de prostii consultam YouTube, dar acum observ că, faţă de Facebook este mult rămas în urmă. Nu există prostie sau neamprostie care să nu fie publicată şi chiar mai mult, care să nu fie motiv de fală. Faptul că există oameni care şi-au pierdut serviciul, că au fost arestaţi sau şi-au distrus familia se pare că este un stimulent şi nu un factor de temperare. Oamenii nu se mai roagă în faţa icoanelor sau în sufletele lor, nuuu! Rugăciunile sunt publicate pe Facebook, să ştie un mapamond cât de creştin/ă este, de parcă Dumnezeu le citeşte mesajele pe Facebook în fiecare dimineaţă, la cafea... S-a sculat de dimineaţă mahmur după o beţie? Imediat o poză pe Facebook, să nu scape nimeni ocazia de a vedea cum arată el după o beţie bună... S-a sculat şi are ochii cârpiţi de somn? Imediat o poză pe Facebook pentru ca fiecare locuitor al planetei să ştie cum arată ea nespălată pe ochi... Nu există nicio limită în publicarea celor mai intime şi penibile imagini sau texte cu o frenezie demnă de o cauză mai bună.
Nu ai cont de Facebook? Nasol. Cum va afla atunci populaţia planetei că ai un ciorap găurit?
Să auzim de bine!
