Tradiţiile populare

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

De la bun început trebuie să vă fac precizarea că avem o ţară încă suficient de mare şi încă suficient de populată pentru ca tradiţiile să nu apară doar în Mărginimea Sibiului (aici, pentru detalii, vedeţi http://bloguldindrumultaberei.blogspot.com/2011/03/marginimea-sibiului.html#axzz1gUVmxTIv)...

Pe când oamenii nu erau încă suficient de oameni şi se putea spune despre ei că erau nişte maimuţoi, unul din simţuri tot apucase să se dezvolte. Şi anume, cel al observaţiei.

Aşa că, în timp ce stăteau şi ronţăiau rădăcini sau alte leguminoase, au observat că, de exemplu, apele Nilului se revarsă cu o anumită ciclicitate. În anumite momente ale anului, cu sau fără voia lor, a oamenilor, apele începeau să se umfle şi să acopere câmpiile înconjurătoare. Ocupaţi cu căutarea hranei, chiuleau din greu la orele de geografie, astfel încât, nu le-a fost greu să pună acest fenomen pe seama unor forţe mai mari ca ale lor şi de aici până la formarea unei tradiţii nu a mai fost decât un pas. Oricum, trebuie să reţinem că ciclicitatea a fost unul din elementele de bază.

Dar maimuţoii nu bântuiau doar malurile Nilului, ci şi alte ţinuturi pământene, având acelaşi spirit de observaţie în dotare. Astfel, au putut observa că primăvara pomii înfloresc, iar toamna frunzele cad, că la un anumit moment al anului o zi este mai lungă decât celelalte de până atunci, iar la alt moment al anului o zi este mai scurtă decât oricare alta din an şi aşa mai departe.

Esenţial este faptul că toate aceste observaţii au pornit de la o ciclicitate în apariţia lor. De exemplu, tot anul nu se întâmpla nimic şi brusc, la un anumit moment, se făcea frig şi copacii îşi pierdeau frunzele. Ulterior, pornind în mare parte de la aceste fenomene ciclice şi de la tradiţiile formate în jurul lor, au apărut mugurii diferitelor religii.

Pe măsura dezvoltării acestor religii, o parte dintre tradiţii au fost preluate în cadrul vreunei religii sau elemente ale religiei s-au constituit în tradiţii. În fiecare an copacii înfloreau în aceeaşi perioadă, Nilul se revărsa şi el în perioada lui, iarna venea şi ea în perioada ei, tot ce se întâmpla în jurul respectivilor maimuţoi apărea şi dispărea la anumite momente, tot ce se întîmpla acum nu se mai întâmpla decât la anul, pe aceeaşi vreme, nimeni nu mai avea habar de fenomenul respectiv decât peste un an, pe aceeaşi vreme, la fel ca spectacolele de Crăciun ale lui Ştefan Bănică jr...

Să auzim de bine!