miercuri, 21 decembrie 2011

Despre statistica unui leu

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Multe din butadele şi maximele care circulă la ora asta (13.47) prin lume sunt rodul minţii strălucitoare a marelui George Bernard Shaw. Toate sunt frumoase prin strălucirea geniului ascuns în ele, dar preferata mea este următoarea: Minciunile sunt de trei feluri. Minciuni, minciuni sfruntate şi statistici. Vă vine să râdeţi, nu? Ei bine, râzând, haideţi ca să vedem cum se ascund minciunile în statistici.
Pe vremea comunismului circula un banc. La comitetul central se primeşte un telex (pe vremea aia nu erau faxuri sau Internet) de la o fermă zootehnică în care erau anunţaţi că 50% din efectivul de taurine a murit. Imediat se constituie o celulă de criză care se deplasează în judeţul respectiv şi, împreună cu secretarul de partid, ajung la ferma cu pricina. În fermă găsesc un rândaş care curăţa o vacă. Preşedintele celulei de criză i se adresează spunându-i că au fost anunţaţi că aici e o mare nenorocire, din moment ce 50% din efectivul de taurine a murit. Rândaşul se uită abulic la membrii comisiei şi le spune: da, aşa este, aveam două vaci şi una a murit!
Noi avem un credit la o bancă. Plătim ratele regulat, la termenul din scadenţă şi în suma comunicată. Săptămâna trecută, deşi plătisem rata comunicată prin SMS, suntem sunaţi de un lucrător al băncii, care ne anunţă grav că avem o restanţă de 1 leu! Paranoia băncii mi se pare evidentă: în primul rând, nu nouă trebuia să ni se adreseze, ci funcţionarului care trimesese pe SMS o sumă greşită, în al doilea rând, o asemenea sumă putea fi uşor trecută pe extrasul lunii următoare, iar în al treilea rând, costul convorbirii telefonice şi al hârtiei consumată la ghişeu când am făcut plata acelui leu au depăşit cu mult, foarte mult cumplita valoare de un leu.
Dar asta nu are nicio legătură cu ce vă spuneam la început despre statistici. În schimb, are mare legătură anunţul funcţionarului cel grav, care ne anuţa că, dacă nu plătim, vom fi înregistraţi ca restanţieri la Biroul de credite. Ei, acuma v-aţi prins? Oare câţi români cu credite, din cei 25% anunţaţi de statistici ca fiind restanţieri, sunt înregistraţi cu asemenea sume ridicole?
Să auzim de bine!

4 comentarii:

  1. Bună Ziua !
    ~
    Temă interesantă, poate va avea continuări mai la obiect (nu doar generalităţi !).
    Despre "rău platnici" ... nu-i de şagă ! Chiar şi micile întârzieri de o zi, două crează mari probleme celui care le face ... constant ! La urma urmei este vorba despre "Cuvântul dat !" Dacă s-a stabilit clar o dată şi o sumă de rambursat, MUSAI de a fi respectate ! Altfel, scăzând credibilitatea, se anulează viitoarele posibile colaborări cu alte bănci ! Pentru că Băncile îşi comunică reciproc (avantajos !) astfel de informaţii !
    Deci NU sunt simple statistici !
    ~
    Cornelius, :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am revenit ... cu scuze !
    M-a impresionat citatul din George Bernard Shaw si am avut impresia ca aceea era Tema !

    Minciunile sunt de trei feluri. Minciuni, minciuni sfruntate şi statistici.

    (ups: am primit avertizare pentru copy/paste !!!)
    Tema era insa clar aratata de titlul postarii !
    ~
    Cornelius, :)
    (scuze: fara diacritice ! M-a speriat avertismentul !)
    21Dec2011~5:50AM
    ~,

    RăspundețiȘtergere
  3. @ DoarATAT: Erh, bun venit pe blog! Avertizarea o face editorul blogului pentru că mai există şi oameni cu obiceiuri rele...

    RăspundețiȘtergere
  4. @ DoarATAT: Ferească Dumnezeu să fac apologia lipsei de cuvânt! Fără discuţie că, un angajament rămâne un angajament. Doar că, atunci când auzi fraze grele despre românii datornici la bănci, te gândeşti la cine ştie ce sume când, de fapt, poate fi vorba de câţiva leişori în cazul multora dintre ei... Iar o statistică nu face două parale dacă nu o interpretezi într-un context. Părerea mea!

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!