1 Decembrie 2011

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Deşi prilej de sărbătoare, ziua se anunţa anostă. Am foarte mult de lucru pentru serviciu, aşa că mi-am luat şi acasă, aveam de făcut curăţenia tradiţională etc, deci toate motivele pentru a fi într-o dispoziţie nu tocmai plăcută pentru o zi liberă. După un mic dejun frugal, mă aşez la masa din bucătărie şi încerc să lucrez câte ceva. Ca să fie o atmosferă mai antrenantă, pornesc televizorul.

Şi rău am făcut, pentru că îmi este dat să văd o transmisiune oribilă de la parada militară, transmisie oferită de postul Antena 1. Oribilă pentru că între spusele comentatorului trimis la faţa locului şi imagini, nu există nicio legătură. Comentatorul vorbeşte de tancuri, iar imaginile sunt cu trupele de pompieri. Mai mult, un operator făcut la „apelul de seară” îşi şi ne pierde timpul arătând nişte cetăţeni cocoţaţi în copaci, în loc să arate imagini de la paradă. Ca să pună bomboana pe colivă, în studioul postului este invitat un cetăţean care, în loc să comenteze festivităţile şi imaginile transmise, îi tot dădea cu lipsa lui de apetenţă pentru ceea ce înseamnă armată, păreri care nu interesau pe nimeni. Aşa că, am închis aparatul şi mi-am văzut de treabă până seara.

Când s-a petrecut minunea. Mai bine zis, minunile. Prima mi-a fost oferită de postul TVR 1. Care post, ne-a oferit un spectacol minunat prilejuit de aniversarea a 55 de ani de carieră pentru maestrul Benone Sinulescu. Mi-a fost dat ca să văd un Benone Sinulescu plin de viaţă, activ, vesel şi energic ca un tânăr de douăzeci de ani. Un artist care, la vârsta lui, poate ridica o sală în picioare cu un singur sunet. Iar maestrul a fost acompaniat de o orchestră (Lăutarii, din Chişinău) de mare clasă. O formaţie extraordinar de armonioasă şi foarte bine condusă, o formaţie care, la rândul ei, poate ridica în picioare publicul oricărei săli de pe mapamond. Alături de maestru, au fost invitaţii săi, solişti cu voci minunate, puternice şi armonioase, o adevărată plăcere pentru ascultător. Iar noi am putut asculta muzică populară adevărată, de cea mai bună calitate. O sonorizare şi un aranjament de excepţie au completat tabloul.

A doua minune mi-a fost oferită de postul Antena 3, unde Mihai Gâdea a avut-o invitată pe Nana Mouskouri. Cea mai bine vândută artistă a lumii, cu peste 300 de milioane de discuri vândute, a rămas la fel de tânără la minte şi la suflet. Un interviu de zile mari, cu o mare artistă. Un Mihai Gâdea atent şi competent care, deşi sunt convins că stăpâneşte engleza foarte bine, a purtat dialogul în română, prin intermediul unei transalatoare. Dar cel mai emoţionant moment mi-a fost oferit nu de interviul în sine, ci doar de o mică secvenţă a interviului. Momentul când Nana Mouskouri, emoţionată de aplauzele şi ovaţiile asistenţei, care nu mai conteneau, le-a mulţumit. Aici sunt nevoit să vă reamintesc faptul că artista locuieşte de ani buni în Elveţia (ţară unde sunt trei limbi oficiale) şi că vorbeşte fluent franceza, germana, italiana, spaniola, portugheza şi se descurcă bine în maori, turcă, mandarină şi velşă. Cu toate acestea, în acele momente de mare emoţie, ea a spus ευχαριστώ/efharisto! Adică mulţumesc, în greceşte, în limba ei maternă, în limba în care gândeşte şi în care simte, indiferent de câte alte limbi cunoaşte. Şi aş fi fost extraordinar de bucuros dacă acest mulţumesc în greacă, ar fi fost auzit de preşedintele Băsescu, înainte de a se ruşina de limba română şi de a se grozăvi cu engleza lui, care este un the eşec (după cum chiar el spunea) sau de premierul Boc, înainte de a se ruşina de limba lui română şi de a întreba delegaţia FMI despre the aviara gripa.

Să auzim de bine!