Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Unul dintre elementele care au contrariat personalitatea oamenilor încă de la începuturile apariţiei acestei specii a fost lipsa predictibilităţii. Deşi, ca să fiu sincer, nu ştiu dacă nu şi un tigru suferă de aceeaşi carenţă, gândindu-se că nu ştie dacă va prinde mâine sau nu o gazelă…
Cu siguranţă, acesta a fost unul din motivele apariţiei oracolelor sau a prezicătorilor. Dicţionarul ne dă următoarea definiţie: ORÁCOL, oracole, s.n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credinţe, anumite divinităţi îl dădeau celor veniţi să le consulte pentru a cunoaşte viitorul; prevestire, prezicere, profeţie; lăcaşul unde se făceau aceste profeţii. Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentinţă cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentenţios, enigmatic. [Var.: orácul s.n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.
Sunt celebre răspunsurile de o ambiguitate desăvârşită, date de preotesele acestor oracole. Dacă vei trece acest râu, un mare imperiu va dispare, i-a spus preoteasa oracolului unui mare conducător, care a interpretat zisele după dorinţa lui, a trecut râul şi a fost bătut măr, imperiul dispărut fiind chiar al lui şi nu cel al rivalului.
Acesta este unul dintre elementele pe care dicţionarul nu le precizează: ambiguitatea răspunsurilor, abureala spuselor din care oamenii credeau ce le convenea lor.
Un al doilea element specific acestor oracole este modul obţinerii acestor preziceri. Preotesele răspundeau întrebărilor după ce inhalau cantităţi semnificative din tot felul de aburi sau substanţe halucinogene, transa în care intrau ulterior fiind, de cele mai multe ori, reală.
Celebru a rămas în istorie oracolul Pythiei din Delphi. Dar nu a fost singurul, iar urmările existenţei lor se materializează în zilele noastre sub diverse nume, cum ar fi cel al Mamei Omida. Sau Traian Băsescu.
Care Traian Băsescu, întors de la istorica întâlnire de la Bruxelles, pune de o mică declaraţie în care ţine să precizeze că nu se miră dacă va fi felicitat pentru că el a propus modificarea constituţiei româneşti cu mult timp înaintea acestei întâlniri!
Observăm cu uşurinţă existenţa celor două elemente specifice unui oracol: starea de euforie oferită de beţia puterii şi abureala din cuvinte.
Pentru că nu cred că există un singur român, chiar dintre simpatizanţii lui notorii, care să poată afirma cu mâna pe inimă că, atunci când a făcut-o, Băsescu a cerut modificarea constituţiei pentru a introduce în ea noile prevederi ale Uniunii Europene privind mărimea deficitului bugetar.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!