vineri, 30 decembrie 2011

Oda sarmalei

(de Păstorel Teodoreanu)
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
SARMAUA! Ce cuvânt minunat…, ce arome şi ce miresme imbietoare…, ce produs inconfundabil al bucătăriei neoaşe…
Ce s-ar putea compara cu forma ei bondoacă şi bine strânsă? Ce i-ar putea imita alunecarea pe gâtlejul avid după bunătăţi culinare? Ce proces ar fi mai sublim, decât cel al preparării ei? Ce activitate reuneşte mai bine familia, alta decât cea a preparării cratiţei cu sarmale? Saramaua! Un produs alimentar benign, blând şi inofensiv, dar care produce efecte de neuitat… Iar însoţită de la fel de tradiţionala mămăligă şi de un pahar de vin roşu… ei bine, devine de neegalat! Ce curcani umpluţi cu piure de castane? Ce stridii sau melci în sos de portocale? Ce brânzeturi cu mucegai sau limbă de prepeliţă? Sarmaua! Sarmaua este regina necontestată a oricărui moment gastronomic românesc. Şi aş îndrăzni să spun mondial, dacă ar fi mai mulţi cei care ar cunoaşte binefacerile existenţei sărmăluţei româneşti…
Nu este deci, de mirare, că acest produs nu a putut scăpa atenţiei marelui Ionel Teodoreanu, atunci când îi dedică o poemă. S-o urmărim!

“Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...

Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
şi se-nfăşoară în varză ca în valuri de cadână.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.

Oponenta din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatară principală ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini... sarmaua!”

Poftă bună şi să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!