joi, 22 decembrie 2011

Întâmplări cu Nelu ceasornicarul (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cum vă spuneam în postarea precedentă, Nelu nu numai că era un excelent ceasornicar, dar era şi un excelent povestitor. Dacă nu reuşeam ca să trec pe la el în decursul unei săptămâni, eram într-o stare de frustrare totală. Mi s-a întâmplat chiar că, fiind trimis ca să rezolv diverse probleme prin oraş, făceam aşa fel încât să trec pe la el în timpul zilei, ştiind că nu voi putea să o fac în cursul după-amiezii.
Nelu nu numai că mă lăsa să fur meserie, dar mă şi învăţa şi, chiar mai mult, îmi dădea gratuit piese pentru reparaţiile pe care mă încumetam ca să le fac acasă, la lumina unei veioze, pe masa din bucătărie. Şi aproape că nu a fost caz când, reparând vreun ceas acasă, să nu-mi aduc aminte de vreo întâmplare povestită de el. Cum este şi cea de azi.
Ziua se anunţa liniştită. Nelu venise la atelier punctual, ca de obicei, oamenii foloseau trotuarul în mod regulamentar, magazinele îşi ridicau obloanele în zornăit de fiare, primii clienţi se trezeau la viaţă.
Nelu începe să-şi pregătească sculele, îşi pune şorţul şi se aşează la măsuţa de lucru. Tocmai aprindea lampa de lucru, că primul client îşi face apariţia.
- Bună ziua, vă rog, poftiţi! i se adresează Nelu politicos.
- Bună ziua, îi răspunde la fel de politicos cetăţeanul, oprindu-se în faţa tejghelei.
- Vă rog, spuneţi cu ce vă pot ajuta? îl îmbie Nelu la destăinuiri.
- Ştiţi, am o problemă, îi răspunde omul co voce sfioasă.
- Dumneavoastră? Sau un ceas de-al dumneavoastră, continuă Nelu zâmbind.
- Erh, da, aveţi dreptate, răspunde omul zâmbind şi el. Ceasul meu are o problemă. Ticăie!
Nelu se opreşte din orice activitate şi îl priveşte atent. Din bogata lui experienţă ştia că toate ceasurile mecanice ticăie. Nu trebuia să vină acest client să îi spună. Dar omul, văzând mirarea lui Nelu, mirare care cu greu putea fi disimulată, bagă mâna în geantă şi pune pe tejghea un ceas de masă.
- Poftiţi, acesta e ceasul! E în garanţie, dar ticăie.
- Domnul meu, încearcă Nelu o aplanare a lucrurilor, toate ceasurile mecanice ticăie. Iar de ce este mai mare, de aia ticăie mai tare, încearcă el o rimă simplă.
- Da, aşa o fi, răspunde omul frecându-şi barba, dar ăsta ticăie prea tare!
Nelu ia ceasul, îl examinează, îl ascultă şi se gândeşte că, nefiind uns bine, poate că are un ticăit ceva mai pronunţat. Aşa că, îşi cere scuze pentru câteva momente şi se apucă de desfăcut şi de uns mecanismul ceasului. După un sfert de oră, omul pleacă cu asigurările lui Nelu că, acum, ceasul e uns şi va ticăi mai slab.
A doua zi, lucrurile se desfăşoară după tiparul obişnuit, până apare primul client. Care se dovedeşte a fi acelaşi prim client de ieri. Numai că ceva mai congestionat la faţă. Omul intră, pune ceasul pe masă cu un gest hotărât şi declară ritos:
- Îmi pare rău, nu l-aţi uns bine, ceasul ticăie la fel.
Nelu se opreşte din lucru, se ridică şi îl priveşte ameninţător pe clientul ciufut:
- Cum adică nu l-am uns BINE? Sunt cesornicar de patruzeci de ani! Îmi cunosc foarte bine meseria!
- Vă rog, nu mă înţelegeţi greşit, nu pun la îndoială, dar vă spun pe cuvânt de onoare că ceasul ăsta ticăie foarte tare.
Nelu rămâne câteva clipe pe gânduri. Cu ceasul la ureche nu aude nimic anormal. În fond, e posibil ca omul să aibă dreptate, să fie o problemă ceva mai gravă decât un simplu uns, se gândeşte el preocupat de o atare defecţiune. Aşa că, ia ceasul, îi completează certificatul de garanţie şi îi dă un ceas nou. Omul îi mulţumeşte şi plecă cu noul ceas.
Şi începe şi a treia zi. Care, ca şi precedentele două, este deschisă de prezenţa aceluiaşi client nemulţumit. De data asta, faţa îi este întunecată şi anunţă momente dificile pentru bietul Nelu. Fără o vorbă, omul scoate ceasul din geantă şi îl pune pe masă.
- Ce, şi ăsta ticăie? încearcă Nelu o şarjă amară.
- Da, domnule, TICĂIE! Ticăie îngrozitor, îi precizează insul privindu-l în ochi pe Nelu. Să vă explic, continuă el observând că Nelu a rămas fără suflare. Noi stăm la curte, într-o casă tip vagon. Avem trei camere, una în continuarea celeilalte. Ei bine, deşi ascund ceasul între rufe, în fundul dulapului din ultima cameră şi închid toate uşile, îl aud ticăind din prima cameră, de la intrare...
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!