Bal demascat

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Scriam în postarea anterioară despre capitalul nesperat de imagine căpătat de PNL mulţumită domnului Johannis (pentru că acesta este numele dânsului, Johannis şi nu Iohannis cum ortografiază mass-media românească). Confundarea dânsului cu PNL-ul este exact arma dorită şi aşteptată de PDL-ul cel cu blana schimbată.
Mizând pe această confuzie şi ştiind că ea nu va ţine mult, PDL-ul apasă puternic pe acceleraţie, punând la înaintare PNL-ul, partid care, o spunem cu regret, nu mai are nimic comun cu doctrina liberală, eroarea sistematică pe care o fac fiind asemănătoare cu cea a ţăranului care, având mulţi iepuri pe ogor, aduce multe vulpi ca să-i stârpească, vulpi care, mai apoi, îi mănâncă puii, ceea ce îl determină să caute alţi prădători ca să-l scape de vulpi şi aşa mai departe...
Nicicând, de douăzeci şi cinci de ani încoace, reprezentanţii PNL nu au manifestat o atitudine atât de viscerală, atâta ură nejustificată, fapt care ne întăreşte convingerea că au căpătat deja chipul PDL.
Această schimbare forţată de atitudine asociată cu graba (justificată pentru ei prin prisma ultimelor evenimente penale) de a accede la guvernare îi determină pe reprezentanţii PNL (e uşor de observat că PDL rămâne consecvent în umbră) să comită erori grave de gândire şi să lanseze silogisme pa bandă rulantă.
O primă enormitate frecvent lansată în spaţul public este aceea că, după alegerile prezidenţiale s-a schimbat majoritatea parlamentară. Nimic mai fals din simplul motiv că alegerile prezidenţiale nu au nimic în comun cu cele parlamentare. Faptul că este ales un preşedinte sau altul nu poate schimba nimic în parlament, care îşi are alegeri specifice, conform unor legi specifice, cu nimic asemănătoare cu cele care reglementează alegerile prezidenţiale, nici ca formă şi nici ca date de desfăşurare.
Dar aceasta este doar o glumă de copil pe lângă aceea debitată de domnul Nicolaescu (pe care, cu sinceritate, l-am admirat în calitate de ministru al sănătăţii) care ne anunţă cu emfază că în 2015 sau 2016 (!) actualul guvern va fi debarcat, că este un guvern “pe făraş” şi că nu are niciun drept să mai emită vreun Cod fiscal valabil până în anul 2019!. Guvernul actual are aceleaşi drepturi ca oricare alt guvern de a emite un Cod fiscal pentru oricâţi ani vrea, are aceleaşi drepturi pe care le-a avut guvernul Boc când a contractat împrumuturi uriaşe pentru termene mult mai lungi decât un an, are dreptul să guverneze pentru că de aia este guvern.
În niciun caz, chiar fiind “pe făraş”, nu are dreptul să se ducă acasă şi să nu facă nimic, aşteptând anul 2016 ca să fie debarcat, doar pentru că aşa vrea onorabilul domn. Iar exemplul viu este acelaşi guvern Boc care a guvernat până în ultima clipă înaintea debarcării şi ai cărui membrii nu s-au dus acasă să aştepte debarcarea pentru că erau “pe făraş”. Deşi, poate că era mai bine pentru ţară...
Ca un punct de vedere personal, am fi preferat o altfel de manifestare a liberalilor. De exemplu, a domnului Rareş Mănescu, ales primar de sector şase, pe care nu l-a mai văzut niciun alegător de la alegeri încoace. Nici pe dânsul şi nici roadele muncii dânsului, cum ar fi alei asfaltate, gropi astupate, parcuri finisate sau locuri de joacă, ceea ce îi poate oferi certitudinea că, şi dacă guvernul actual va pleca “pe făraş”, la alegerile locale viitoare numărul alegătorilor dânsului va fi mult mai redus.
Desigur că, din poză nu putea lipsi domnul Băsescu, nelipsitul preşedinte de televizor, care nu mai conteneşte cu declaraţiile privind necesitatea ca un preşedinte să schimbe guvernul pentru a-şi instala o echipă proprie, uitând (pentru a câta oară?) că România nu e ţara lui ca să facă ce vrea în şi cu ea, deasupra dorinţelor sale (şi alor noastre) fiind Constituţia care nu pomeneşte nimic de o republică prezidenţială sau de amestecul preşedintelui în treburile guvernului sau ale parlamentului.
Să auzim de bine!
P.S. Într-o postare anterioară ne-am aventurat în a opina că, aşa cum avem o Beyonce de România, doamna Elena Udrea se doreşte o nouă Ioana d”Arc, una de România. Iată că viaţa bate blogul şi dânsa ne confirmă supoziţia („Mai bine mă ardeaţi pe rug”).

Noi şi Eminescu

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

În pofida părerii mult mai culte decât a mea, exprimată de cunoscutul om de cultură Horia Roman Patapievici, rămân la părerea că Eminescu nu reprezintă doar un simbol al românilor şi al literaturii noastre, dar chiar a fost un om de geniu. Iar părerea mea este susţinută chiar de declaraţiile multor dintre tinerii de azi care, cu toată debusolarea provocată de sistemul de învăţământ haotic şi lipsa oricărei educaţii, îşi exprimă de bună voie şi nesiliţi de nimeni admiraţia faţă de marele poet.

O bună şi veche prietenă îmi trimite pe e-mail o prezentare cu versurile ce le veţi citi mai jos, versuri care se constituie un manifest acuzator la adresa vremurilor de azi folosind vesificaţia poemului Luceafărul.

A fost odată ca-n poveşti,

A fost, de-ar mai fi iară,

Din neamuri tracice, regeşti,

O prea frumoasă ţară.

Şi era una pe pământ

Şi mândră-n toate cele

Cum e icoana unui sfânt

Şi Luna între stele.

Mă doare-n suflet când privesc

La tot ce se întâmplă,

Şi în mormânt mă răsucesc

Şi cuie-mi intră-n tâmplă.

Eu nu mai simt miros de tei

În viaţa mea postumă,

Nu văd nici vajnici pui de lei,

Doar mucegai şi humă.

Luceferi nu mai strălucesc

Când ţara e o rană,

Copiii mamele-şi bocesc,

Ca n-au în blide hrană.

Cântat-am graiul românesc,

Această dulce limbă.

Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc

Prin alte ţări o schimbă.

Degeaba le-am lăsat cu dor

O "Doină", să tresară!

Trecutul nu e viitor

Şi viaţa li-i amară.

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,

Din Nistru până-n Tisa.

Moldova-i astăzi jumătăţi.

Cât rău făcutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori

Din vremuri de urgie,

Şi m-am rugat de-atâtea ori

Mai bine să vă fie.

Avut-am piatră la hotar

Şi-n ţara noastră singuri

Cules-am holde din brăzdar.

Acum n-aveţi nici linguri...

O, biet popor român sărac

Cu-o ţară prea bogată!

Tu vino-i răului de hac

Să nu ţi-o vândă toată!

Şi dă-i afară pe străini

Cu toţi îmburgheziţii,

Să nu-ţi mai fie-n alte mâini

Guverne şi poliţii!

Cu trupe de comedianţi

Numindu-le partide,

Sunteţi românii emigranţi

Din Rai în ţări aride.

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt

Şi-i goală visteria.

Mai daţi şi ape şi pământ

Şi vindeţi România.

Mihai Viteazu v-a lăsat

O ţară mai rotundă.

Voi azi aţi scos-o la mezat,

Străinii vă inundă.

Aveţi întinsul Bărăgan,

Şi nu aveţi o pâine.

Aveţi şi turme şi ciobani,

Dar duceţi vieţi de câine.

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi

Şi dulcea Mioriţă,

Păduri de brazi ce vă sunt fraţi,

Şi flori în poieniţă.

Aveţi o deltă ca-n poveşti,

Vedeţi să nu v-o fure,

Atâtea ape, atâţia peşti

Şi nu mâncaţi nici mure...

Nici vii pe deal nu mai zăreşti,

Livezile se-uscară,

Când mărul Ţarii Româneşti

Se-aduce de afară.

Nu vine Mircea cel Bătrân,

Nici Ştefan de la Putna,

Să vi-l alunge pe păgân

Când voi lăsat-aţi lupta!

Albastrul cerului senin

Se-ntunecă mai tare

De-atâţia nouri de venin,

De-atâta delăsare.

Nu voi a vă-nvăţa de rău

Ci-ncerc a vă-nţelege.

De ani şi ani cădeţi în hău,

Nimic nu vă mai merge.

Ruşine să vă fie-n veac

Că v-aţi trădat străbunii

De parcă n-aţi fi pui de dac

Ci rude-aţi fi cu hunii!

Lăsaţi pe-ai voştri guvernanţi

Să vă înece-n smoală,

Să fiţi doar simpli figuranţi

În ţara voastră goală...

Ei, cum vi s-a părut? Frumoasă, nu? Ei bine, mie nu! Pur şi simplu pentru că, printre rânduri, autorul anonim lasă să transpară o vinovăţie adresată guvernanţlor, de acum sau din anii trecuţi, lucru pe care nu-l pot accepta ca fiind cu totul adevărat.

Că guvernele postdecembriste au avut vina lor, este dincolo de orice îndoială. Lipsa oricărui program coerent, a oricărui proiect în orice domeniu, lipsa susţinerii economiei şi lipsa investiţiilor au contribuit din plin la starea jalnică de azi. Jalnică pentru că ce avem, nu mai este al nostru. Sistemul bancar este în totalitate subscris intereselor externe, industria este o umbră, nicio ramură nefiind susţinută prin investiţii, trăim din importuri şi exportăm doar materie brută, asemeni unei ţări din lumea a treia. Şi nu voi continua, pentru că este o analiză pe care deja am făcut-o.

Dar oamenii, oamenii care populează teritoriul României nu au nicio vină? Haideţi să facem doar un mic inventar. Ce au făcut românii după ce au fost re-împroprietăriţi cu păduri? Aud? Da, aşa e, le-au tăiat imediat şi le-au vândut. Asta nu guvernul a făcut-o, ci lăcomia oamenilor. Ce au făcut oamenii după ce au fost re-împroprietăriţi cu pământ? Ei? Da, aşa e, l-au vândut proprietarilor de hoteluri şi benzinării. Nici asta nu a făcut-o vreun guvern, ci tot lăcomia oamenilor. Ce au făcut ţăranii cu caii din deltă, ca să mă refer la un exemplu recent? Da, i-au făcut salam tot din cauza lăcomiei din ei şi nu puşi de vreun guvern.

Mai vreţi exemple? Găsiţi cu duiumul în orice ziar postdecembrist. Tot ce s-a putut tăia, a fost tăiat. Tot ce se putea smulge, a fost smuls. Tot ce se putea desface a fost desfăcut şi dat la fiare vechi. Tot ce se putea demola, a fost demolat. Tot ce se putea vinde, a fost vândut, inclusiv copiii... Nimic şi nimeni nu a stat în calea lăcomiei din oameni. Nu îmi aduc aminte de vreun guvern care să le fi spus oamenilor: vindeţi tot, inclusiv pământul de sub tălpile voastre ca să vă lăfăiţi în faţa unui televizor cu plasmă sau să se plimbaţi cu un SUV...

Să auzim de bine!

Importul de personalităţi

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Aşa după cum am mai declarat, sunt creştin. Fără să fiu bigot, am credinţa în mine şi, dacă mă port ca un creştin, o fac mai mult datorită concepţiilor şi educaţiei mele şi nu datorită vreunei impuneri, fie ea şi religioasă. Un singur percept nu l-am putut respecta şi nici nu cred că o voi face: cel cu palma şi obrazul. Concret, dacă primesco palmă, nu voi întoarce deloc celălalt obraz, ci voi avea o ripostă aproape instantanee şi cel puţin la fel de dură.

De la ultimele alegeri urmăresc cum poporul meu întoarce blajin şi celălalt obraz unei guvernări rupte total de orice realitate.

De la ultimele alegeri urmăresc cum poporul meu întoarce blajin şi celălalt obraz unei guvernări dispreţuitoare până la inconştienţă.

De la ultimele alegeri urmăresc cum poporul meu întoarce blajin şi celălalt obraz unei guvernări de o trufie dusă până la răutate împotriva propriilor cetăţeni.

De la ultimele alegeri urmăresc cum poporul meu întoarce blajin obrazul unei guvernări care a dus minciuna nepedepsită pe culmile absurdului.

De la ultimele alegeri urmăresc cum poporul meu întoarce blajin obrazul unei guvernări care a dus bădărănia la nivel de politică de stat.

Dar iată că românilor le-a ajuns cuţitul la os şi au simţit că bătaia doare. Rezultatul nu a putut fi decât unul singur: au ieşit în stradă. Urmărind evenimentele ultimelor zile, câteva observaţii se impun:

1. Oamenii, din propria lor nevoie şi iniţiativă au ieşit în stradă într-un număr nesperat de NICIUN lider de sindicat.

2. Oamenii, din propria lor nevoie şi iniţiativă au ieşit în stradă ca să demonstreze cu adevărat şi nu ca să danseze dansul pinguinului cu liderii de sindicat.

3. Oamenii, din propria lor nevoie şi iniţiativă au sărit la nivelul întregii ţări în apărarea unei idei bune şi a unei persoane devotate.

4. Dacă în 1989 Revoluţia a fost pornită de populaţia sărită în apărarea unui ungur, de data aceasta, populaţia a sărit în apărarea unui sirian.

Această ultimă observaţie ne face mare cinste pentru că demonstrează că românii sunt departe de şovinismul care li se atribuie şi că, în pofida unei guvernări brutale şi tenebroase, şi-au păstrat simţul valorilor.

Dar nu mă pot opri să nu mă întreb: românii au nevoie de un import de personalităţi pentru a se manifesta?
Dar iată că, în sfârșit, domnul Boc iese din vizuină și ne declară cu probitatea-i recunoscută credința sa în comunicare, uitând numărul imens de asumări și ordonanțe de urgență! Păi, cum să nu îl crezi când exact asta reclamă cei care sunt în stradă?

Să auzim de bine!

Delir guvernamental

Imagine preluată de pe livedays.blogspot.com

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Am scris numeroase articole pe tema modului în care este guvernată țara în aceste momente. După cum ați putut constata singuri, nu am scris doar despre aspecte negative, ci și despre cele pozitive. Și am căutat de fiecare dată să fiu echilibrat atât în gândire, cât și în exprimare.

Am scris despre minciunile spuse public și răspicat de către premierul României, am scris despre lipsa oricărei politici economice, singura măsură fiind aceea a trecerii poverii crizei pe umerii salariaților spoliați pe toate căile. De data asta însă, lucrurile sunt atât de aberante încât nu le pot numi altfel decât delirante.

Înțeleg că lipsa de gândire economică și coerență sunt trăsături specifice acestui guvern.

Înțeleg că incapacitatea de a gândi și aplica măsuri economice reale are doar un singur efect, și anume sărăcirea fără măsură a populației prin tăieri de salarii și creșterea de taxe și impozite.

Înțeleg că Guvernul are nevoie de bani și că nu știe cum să-i obțină decât reducând instituțiile statului la un nivel la care acestea nu mai sunt funcționale.

Înțeleg că minciuna este una din armele care pot fi folosite cu efecte maxime față de mămăliga și credulitatea românești.

Înțeleg că aplicarea acestor măsuri restrictive și antieconomice nu pot duce la creșterea veniturilor statului, ci la scăderea lor.
Înțeleg că o asemenea guvernare nu se poate înfăptui decât prin corupție, minciună și transformarea țării într-una neguvernabilă.

Dar iată că premierul Boc vine acum cu o afirmație pe care nu o pot caracteriza. Nu este minciună, nu este o măsură economică, nu este un fals, nu este o lipsă de coerență, nu este nimic. Sau este, dar ceea ce este, este un delir.

Premierul vine și ne spune public și răspicat că noua lege care este pregătită privind sistemul asistenței sociale este o măsură dreaptă, corectă, prin care populația va beneficia de un pachet minimal garantat pentru cei 5% plătiți sistemului.

Serios? Chiar așa? Dar cu contribuția de 23% plătită de angajator pentru fiecare salariat, cu banii ăia ce se întâmplă?

Să auzim de bine!

Ultimele 3 minciuni

Imagine preluată de pe cartedecitit.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Minciuna are picioare scurte, spune un dicton românesc. Ca orice proverb, din orice cultură, şi acest proverb îşi are sorgintea într-un şir de experienţe reale. Dacă deplasarea astrelor pe cer a fost un exerciţiu mai dificil necesitând durate mari de observare şi o acuitate optică deosebită, constatarea că aflarea adevărului nu durează mult a fost mult mai lesne de făcut.

Dar nicicând în istoria unei civilizaţii, minciuna nu a avut picioare mai scurte ca acum. Minciuni mari, naţionale, cu impact formidabil asupra conştiinţei cetăţenilor sau asupra economiei ţării s-au spart ca un balon de săpun după nici două zile.

Nu este un secret pentru nimeni că în spatele sintagmelor “politică” sau “compromis” se ascund, de fapt, abilităţi deosebite de a emite şi controla minciuni. Nu cred că a existat în istoria civilizaţiei vreo epocă în decursul căreia politicienii să fie slăviţi pentru cinstea lor. Nici măcar în timpul secolului lui Pericle...

Se pare că dezvoltarea civilizaţiei a contribuit la dezvoltarea în aceeaşi măsură a minciunii, a falsului şi a înşelătoriei. Nu am stat ca să contorizez minciunile naţionale din ultimii ani, nu din motive de timp, ci din motive de număr. Aşa că, fiind atât de multe, m-am gândit ca să le rememorăm pe ultimele trei.

Antepenultima minciună naţională din cele trei selecţionate îi aparţine Primului Ministru. Cu mult fast, cu mult aplomb şi cu o voce gravă, acesta a fost auzit de populaţia unei ţări spunând că, după datele pe care le are la dispoziţie, România a ieşit din criză. Dar, de fapt, nu aceasta a fost marea minciună, ci aceea că, după doar câteva zile, când presa a dezvăluit falsitatea afirmaţiei, personajul a dat vina, ca un copil, pe altul, respectiv pe F.M.I., spunând că acesta a făcut respectiva afirmaţie şi nu el! Reacţia mincinosului? Zero! Reacţia celor cinci milioane de alegători care l-au ales? Tot zero! Reacţia celor cinci milioane de alegători care nu l-au ales? Şi mai zero!

Penultima minciună naţională a fost atunci când, acelaşi Prim Ministru, ne anunţa cu aceeaşi voce gravă şi la fel de serios că, “măsurile” (le-am pus în ghilimele pentru că nu pot fi numite măsuri) luate de guvernul condus de el sunt, de fapt, rodul unei minţi geniale, un laureat al premiului Nobel fiind cel care l-a inspirat cu scrierile lui, el nefăcând altceva decât să îi repete spusele. Aici, da, minciuna a fost din prima pentru că nu au trecut nici două zile şi respectivul savant a dat cea mai categorică dezminţire posibilă. Reacţia mincinosului? Zero! Reacţia aceloraşi cinci milioane de alegători? La fel de zero! Reacţia celor cinci milioane de alegători care nu l-au ales? La fel de zero!

În sfârşit, ultima minciună naţională a fost făcută prin contagiune. Tot poporul l-a putut vedea pe acelaşi Prim Mninistru cum, fiind în stânga Preşedintelui, spunea cu un rânjet stupid: „nu reorganizare administrativă, nu fonduri de la U.E.!” Nu cred că a mai mirat pe nimeni faptul că a doua zi, cei de la Comisia Europeană au invalidat brusc şi fără drept de apel gogomănia spusă, precizând că alocarea fondurilor nu are nicio legătură cu organizarea administrativ-teritorială a ţării. Recţia mincinosului notoriu? Zero! Reacţia votanţilor de mincinoşi? Şi mai zero! Reacţia celor cinci milioane de alegători care nu l-au ales? Cumplit de zero!

Aceste au fost ultimele trei mari minciuni naţionale. Ce este interesant nu este tupeul celui care le-a comis, ci alte două aspecte:

1. Văzând răspunsul prompt al celor implicaţi pe nedrept în gogomăniile spuse, nu ar fi fost la mintea cocoşului ca să te gândeşti că cei de afară te urmăresc şi ei? Că nu poţi spune orice prostie crezând că informaţia se opreşte la vamă? Că o lume întreagă le va afla şi te va urmări? Şi, ca urmare, să încetezi cu minciunile?

2. Văzând că ai fost prins nu cu una, ci cu trei minciuni, nu ar fi fost normal ca tu, primul ministru mincinos al unei ţări, să iei o coală de hârtie, să scrii pe ea “demisie” şi să pleci undeva, într-o peşteră din creierul munţilor, ca lumea să nu mai ştie de tine?

Să sperăm că au fost ultimele...

Să auzim de bine?

Sfaturi de expert

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Ajung al domiciliul conjugal oarecum abătut. Nu am văzut nimic memorabil pe drum, nu mi-am găsit locul de parcare ocupat, la micul magazin din zonă de unde îmi cumpăr suc nu era nicio coadă, ce să vă mai spun, nimic de memorat.

Mă dezbrac, mă spăl şi îmi schimb hainele, după care încep ca să mă învârt fără rost prin casă. Soţia încă nu a venit, mâncare nu am de făcut, vasele sunt spălate, aşa că mă aşez confortabil şi încep să joc Mah Jong. Între noi fie vorba, e un joc interesant, pe care vi-l recomand călduros.

Totuşi, în casă lipseşte ceva, nu simt antrenul care dă savoare vieţii, drept pentru care îmi dau seama că trebuie ca să iau o decizie: dau drumul la player şi ascult muzică grecească sau dau drumul la televizor şi ascult prostii? În mod surprinzător, aleg ce-a de a doua variantă. Pornesc televizorul şi acesta începe să-mi redea o emisiune de pe (parcă…) TVR Info. Eram cât pe ce ca să schimb canalul, când aud pomenindu-se numele domnului Dăianu. Este o personalitate pe care o respect şi o admir, aşa că dau sonorul mai tare şi îi acord toată atenţia. Domnul Dăianu încerca să ofere câteva sugestii de natură financiară pentru perioada care va să vie. Lucruri serioase şi de bun simţ, aşa că las orice altă preocupare şi încep să asimilez cuvântarea dânsului.

Iată că intervine un moment în care, printre alte recomandării, domnul Dăianu se referă şi la chiverniseala de care vom trebui să dăm dovadă în continuare. Moderatoarea preia expresia şi, deşi se pare că nu îi cunoaşte bine sensul, continuă ideea exprimată. Mă gândesc că sunt perfect de acord cu cele spuse şi că, în perioada următoare va trebui să ne chivernisim, să fim mai calculaţi cu banii şi mai prudenţi, să ne străduim să ne facem şi o prognozare a celor ce se vor întâmpla.

Numai că, dincolo de seriozitatea discuţiei şi a temei abordate, ceva mă face să izbucnesc în hohote de râs. Ceva ce poate stârni râsul doar unui cunoscător cât de cât al limbii greceşti, drept pentru care nu le pot face vină niciuneia dintre persoanele participante la emisiune. Este vorba de cuvântul chivenisit.

În limba română, conform DEX, cuvântul are sensurile de:

1. A administra,

2. A conduce, a face economii; a agonisi.

3. A ajunge sau a face să ajungă la o situaţie materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi.

4. A (se) aproviziona; a (se) îndestula.

Este clar că cei doi interlocutori se refereau la sensul de a administra, a chibzui banul, a fi calculaţi, lucruri pe care noi, ca naţie, se pare că nu le-am prea făcut până acum. Numai că acest cuvânt, chiverniseală, are aceeaşi sorginte ca neogrecescul κυβέρνηση/kivernisi, care se traduce prin guvern. Ce mi-a provocat râsul? Păi, tocmai faptul că noi, românii, folosim pentru a reda o bună administrare un cuvânt grecesc care se traduce prin guvern, guvern blamat de toată populaţia Greciei (şi de guvernele altor ţări europene...) tocmai pentru proastă administrare!

Să auzim de bine!

Măsuri anticriză

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că, în sfârşit, după atâta aşteptare, Guvernul a elaborat primele măsuri anticriză. Să le urmărim cu atenţie:
1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizări începute în Epoca de Aur: Canalul Dunăre-Marea Neagră, Dunăre-Bucureşti, construcţia unei noi Case a Poporului etc.
2. Impozitarea consumului de hârtie igienică în funcţie de straturi, deoarece în aşa vremuri căcăcioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potenţial. Cei care nu mănâncă nimic şi, în consecinţă, nu "produc", vor plăti un impozit forfetar.
3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numărul de mc consumaţi va fi stabilit de către specialiştii Guvernului împreună cu Medici de familie în funcţie de capacitatea pulmonară a fiecărei persoane. Asmaticii au reducere de la 25% până la 100% în cazul când se opresc din respirat mai mult de 15 minute.
4. Impozitarea pe kilogram. Orice român peste 35 de kg este un "gras nesimţit'' şi va proceda conform principiului lui Băsescu "slăbuţul îl duce în spate pe cel gras".
5. Taxa pe a doua limba vorbită. Dacă au bani şi timp să înveţe o altă limbă în afară de română, să le fie ruşine şi să plătească pentru asta pentru că sigur o fac intenţionat ca să poată pleca din ţară. Taxa va fi de 50 % din valoarea totală a alocaţiei care a primit-o persoana respectivă până la vârsta de 18 ani de la stat. Sunt scutiţi de taxă ungurii din Harghita, Covasna şi Mureş deoarece ei, oricum, nu ştiu decât ungureşte, deci nu se pune problema că ar şti mai mult de o limbă.
6. Orice bărbat care are mai mult de 124.899 de fire de păr va plăti o taxă pe fir de păr echivalentă cu 10 euro/1.000 fire de păr. Peste 20.000 de fire în plus, se va considera că ai un alt cap şi se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminentă şi/sau cu şuviţă peste chelie sunt scutiţi.
7. Persoanele care îşi rod unghiile vor achita TVA-ul aferent care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un preţ care va fi stabilit de către guvern deoarece consumă un aliment şi e normal să plătească.
8. Persoanele cu dizabilităţi, care umblă în cărucioare pe străzi (scaune electrice conform D-şoarei Elena Băsescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au cărucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoană (însoţitor cu retribuţia micşorată cu 15%) vor plăti "taxa de atelaj împins/tras de animal de povară" (bou/vacă în cazul nostru). Dacă vor fi prinşi cu taxa neplătită, li se va confisca căruciorul şi vor fi trimişi acasă pe jos.
9. Taxa de căldură pentru vară, deoarece orice cetăţean care ţine geamul deschis primeşte gratuit încălzire prin bunăvoinţa Sfântului Guvern şi nu este normal. Astfel, pentru fiecare geam deschis vara, la căldură de peste 18 grade Celsius, se va plăti o "taxă de geam deschis" în valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casă şi se va impozita dublu. Pentru geamurile închise se va acorda o reducere de 50%, dar numai până la 24 de grade Celsius.
10. Sugarii şi bebeluşii care folosesc pampers (nesimţiţii!!!) vor plăti o taxă de poluare în funcţie de gradul de periculozitate pe care îl prezintă fiecare din reziduurile acumulate în scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate în care se încadrează fiecare bebeluş, se vor trimite obligatoriu la sediul Guvernului până la 1 iunie 2010 pentru fiecare copil între 0 şi 2 ani, mostre din "produsul" rezultat şi acumulat în pamperşi pentru a fi analizate. Ulterior, fiecare părinte va primi acasă o declaraţie de impozitare pe care o va achita în 24 de ore la cea mai apropiată agenţie CEC.
11. ŞI, NU ÎN ULTIMUL RÂND, TAXA PE PROSTIE CĂ MAI SUNTEM ATÂT DE PROŞTI ÎNCÂT ÎI RĂBDĂM SĂ-ŞI BATĂ JOC DE NOI!
Să auzim de bine!

O mică ieşeală

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
E sâmbătă şi ne permitem o mică ieşeală. În zonă, nu peste mări şi ţări, mai precis la un depozit cu vânzare de mobilă. Aşa cum ne plimbăm printre exponate într-o atmosferă oarecum sinistră văzând puţinătatea cumpărătorilor, ajungem la standul unei firme care expunea o garnitură de dormitor.
Ne oprim şi începem să-l examinăm. Garnitura era deosebit de interesantă, aşa că o privim şi măsurăm din toate unghiurile. Preţul? Cam piperat, adică vreo 35 de milioane de lei vechi. Nu durează mult şi apare un cetăţean despre care am aflat ulterior că este chiar fiul patronului fabricii care produce respectiva garnitură. Acesta remarcă interesul nostru şi intervine în discuţiile noastre cu intenţia vădită de a ne determina să-i cumpărăm produsul. Nu avem niciun motiv ca să cumpărăm acum o garnitură de dormitor, aşa că ne exprimăm dezacordul. Omul insistă, iar insistenţa lui se prelungeşte până a ne propune să-i cumpărăm produsul la preţul de 17 milioane de lei vechi! Nefiind interesaţi, refuzăm şi această ultimă ofertă. Punându-şi mâinile în cap, omul răbufneşte:
- Măi, oameni buni, v-am redus preţul la jumătate, vă fac transportul gratuit, vă scap şi de mobila veche, vă fac şi montajul gratuit, vă fac orice vreţi numai cumpăraţi-o! Nu mai am nicio comandă şi trebuie să dau oamenii afară!
Hopa! îmi zic mirat. Iată un om care nu a înţeles mesajul Primului Bugetar al Ţării. El nu înţelege încă lipsa oricărei legături între sectorul privat şi cancerosul sector bugetar? Cum adică nu are comenzi? Ce dacă bugetarii nu mai au bani să cumpere? El să pună mâna să producă! Doar e sector privat şi nu are nicio legătură. Ce dacă îşi bagă oamenii în şomaj? Nu va trebui acelaşi stat să le plătească şi lor ajutorul de şomaj din acelaşi buget secătuit?
Plec din depozit scandalizat de o aşa lipsă de înţelegere. Vine ziua de luni şi îmi ajută Dumnezeu să ajung la serviciu. Nu după mult timp mă sună un bun prieten, patron al unei firme prospere de proiectare în arhitectură.
- Ce faci, mă întreabă el fără niciun chef.
- Lucrez, ce să fac la ora asta!? Tu ce mai faci?
- Eu joc Solitaire.
- Bravo, îi răspund plin de invidie. Asta înseamnă să fii patron. Stai şi joci Solitaire cât e ziua de lungă.
- Păi, altceva ce să fac, îmi răspunde el necăjit. Nu mai am nicio comandă şi am dat deja patru oameni afară din cinci câţi aveam.
Simt cum mă sufoc de nervi. Cum, nici bunul meu prieten nu înţelege nimic din învăţăturile Primului Bugetar al Ţării? Cum adică nu are comenzi? Ce treabă au comenzile lui cu canceroşii bugetari? Ce dacă acestora li se taie salariile şi pensiile? Ce dacă sunt trimişi în şomaj? Doar el e privat şi nu are nicio legătură.
Nu mai pot lucra de supărare, aşa că fac o mică pauză încercând să-mi revin. Nu înţeleg nimic. De ce se supără bugetarii că li se taie salariile? Doar ACESTE SALARII reduse cu un sfert VOR INTRA în calculul pensiilor lor viitoare. Din care pensii ciuntite li se va mai tăia un 15%. Aşa că, generaţia de acum îşi va perpetua sacrificiul în vecii vecilor. Lucrurile sunt atât de simple şi de evidente încât nu văd niciun motiv de supărare. Poate cineva să creadă că aceste sacrificii vor dura doar până la sfârşitul anului, când chiar cel de Al Doilea Bugetar al Ţării precizează cu ocazia asumării răspunderii că, după reducerile salariale, se va recurge la trimiterea în şomaj? Chiar nu este nimănui clar că ACESTEA fac parte din măsurile de creştere economică ale actualului Guvern?
Să auzim de bine!

Acesta este adevărul?

Tututuror celor prezenți și viitori, salutare!
Nu mă consider analist economic şi nici nu vreau să fiu. Mi se pare o îndeletnicire la fel de periculos de responsabilă ca aceea a unui medic. Nu pornesc nici de la ideea că afirmaţiile mele sunt nişte axiome. Tot ce fac scriind aceste rânduri, precum şi altele anterioare, este să îmi refulez nemulţumirile sau „să îmi dau cu părerea”, după cum se zice, pornind de la pregătirea mea tehnico-economică sau de viaţă.
Ni se spune (nu ni se şi demonstrează) că măsurile luate sunt singurele viabile, singurele cu efect real. Să zicem că ar fi aşa. Dar, în ce condiţii?
Suntem încurajaţi pe diverse canale mass media că măsuri similare au fost luat şi în alte ţări datorită crizei. Nu contrazic afirmaţia, dar contrazic cifrele. Nici măcar în Grecia, ţară care este nominalizată ca fiind în situaţia cea mai gravă, nu au fost reduse salariile cu 25 %. Reducerea la ei a fost de doar 5 %. De cinci ori mai mică în procente!
Mai mult decât atât, mulţi dintre voi ştiu cât este salariul mediu pe ţară (deşi, personal, cifra nu îmi spune nimic, fiind o medie). Dar nu sunt mulţi dintre voi care ştiu cât este salariul mediu în Grecia. Vă spun eu: 2.000 de euro. Acum, puteţi face singuri o socoteală: cine va trăi mai greu? Cel cu un salariu de şapte milioane din care pierde un sfert sau cel cu un salariu de 2.000 de euro din care pierde 5 %?
Şi mai sunt câteva amânunte legate de paralela care se face permanent între noi şi greci. Învăţământul lor este gratuit în totalitate, asta însemnând şcoli, predare şi manuale. Studenţii au masa gratuită la restaurant. Conform tradiţiei, fetele moştenesc pensia taţilor. De ce vă spun toate astea? Simplu. Pentru că sunt elemente care provoacă „sângerări” puternice ale unui buget.
Cu toate astea, la ei reducerile salariale au fost de doar 5 %! Asta nu vă spune nimic? Ei bine, mie îmi spune ceva foarte clar. Că în economia noastră situaţia este mult mai gravă decât la greci. Şi nici nu are cum să nu fie pentru că, de departe ei au ceva ce noi nu avem şi care se numeşte turism.
Să auzim de bine!

I’auzi una, i’auzi două, i’auzi nouăzecişinouă!

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Recunosc faptul că am avut îndoieli serioase atunci când am luat cunoştinţă cu măsurile ECONOMICE de redresare a României din criză. Sunt om şi sunt supus greşelii şi subiectivismului. De aceea, îmi fac mea culpa şi încerc să fiu printre primii care popularizează aceste atât de aşteptate rezultate.
Iată că primii muguri au şi apărut. Primul este cel al măririi formidabile a numărului de cereri de pensionare. Al doilea este anunţul că vor urma sute de mii de bugetari de trimis în şomaj. Să le luăm pe rând.
Mărirea numărului de cereri de pensionari are o singură consecinţă directă, şi anume scăderea numărului de personal activ. De aici, putem vedea cât de frumos înfloresc rezultatele: scăderea numărului de persoane active, adică de plătitori direcţi de taxe, impozite şi contribuţii va duce la scăderea încasărilor la buget. Dar, în acelaşi timp, va duce la creşterea sumelor necesare pentru plata pensiilor. Să nu uităm pe cei care se vor pensiona din firmele private ajunse în pragul falimentului. Acum, cred că şi un copil înţelege că creşterea sumelor plătite dintr-un buget care încasează tot mai puţin nu poate fi decât o măsură sănătoasă. Sănătoasă pentru creşterea deficitului.
Pe de altă parte, acelaşi Guvern prin reprezentanţii săi autorizaţi, ne anunţă că vor urma concedieri masive la bugetari. Nu ne-a spus acelaşi Guvern că reducerile salariale sunt suficiente şi vor ţine doar până la sfârşitul anului? Este clar pentru oricine că aici nu este vorba de vreo minciună (cum altfel, suntem obişnuiţi), ci este rodul măsurilor ECONOMICE ale Guvernului. Nu le ştie nimeni, nu le aplică nimeni, dar rezultatele încep să se vadă cu prisosinţă.
Pentru ca lucrurile să fie clare, haideţi să citim şi Ordonanţa de Urgenţă de mai jos.
OUG Nr. 24/2010
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă
Art. 1. - În urma rapoartelor primite de la Serviciul Român de Informaţii s-a constatat că cei aproape 6 milioane de pensionari din România deţin (fără a fi trecute în declaraţiile de avere) cantităţi mari de metale preţioase (aur, argint), pietre preţioase etc şi se sustrag de 20 de ani de la contribuţia lor în domeniul energiei (gaze etc) aducând grave prejudicii bugetului de stat. S-a estimat că aceste averi nedeclarate ale pensionarilor reprezintă cam 80% din economia subterană, producând statului român pagube anuale estimate la 65 miliarde de euro.
Art 2 - Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul pensiilor, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a pensiilor potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a pensiilor, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările şi completările ulterioare se va aplica astfel:
Începând cu data de 1 iunie 2010, toţi pensionarii din România vor avea obligativitatea să depună până la data de 30 iunie 2010 declaraţiile de avere, pentru a fi impozitate toate bunurile stipulate la Art .1, după cum urmează:
- Aurul din gură,
- Argintul din păr,
- Pietrele de de la rinichi,
- Plumbul din picioare,
- Fierul din încheieturi,
- Zahărul din sânge,
- Gazele emanate pe ascuns, întrucât s-a constat că pensionarii au un uriaş potenţial energetic, neutilizat până acum şi reprezintă o soluţie ideală pentru reducerea importului de gaze din Rusia, aducând mari economii la bugetul ţării. La gaze se vor aplica accize în cuantum de 2,5 euro/mc de producţie, estimată de către specialiştii Guvernului pe bază de teste şi măsurători individuale foarte exacte.
Asta a fost o glumă. Ce este serios este ce se întâmplă cu ţara asta. Vă mai aduceţi aminte de prognoza mea? Epoca de piatră?...
Să auzim de bine!

Din maximele răposatului Ronald Reagan

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
"Socialismul ar funcţiona numai în două locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, şi în iad, unde există deja."
„Iată cele mai înfricoşătoare cuvinte din limba engleză: Suntem de la Guvern şi am venit să vă ajutăm!”
„Din cele patru războaie din timpul vieţii mele, niciunul nu a început din cauză că S.U.A. erau prea puternice.”
„M-am întrebat întotdeauna cum ar mai fi arătat Cele 10 Porunci dacă Moise le-ar fi trecut prin Congresul S.U.A...”
„Guvernul este ca un copil: Un tub digestiv cu un mare apetit la un capăt şi nici un simţ al responsabilităţii la celălalt capăt.”
„Noţiunea care se apropie cel mai mult pe acest pământ de viaţa eternă, este aceea de ‚program guvernamental’.”
„S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.”
„Politica economică a Guvernului poate fi rezumată în câteva propoziţii scurte: Dacă ceva funcţionează, taxează-l! Dacă el continuă să funcţioneze, reglementează-l! Şi dacă nu mai funcţionează, subvenţionează-l!”
„Atunci când vom uita că noi suntem o naţiune supusă lui DUMNEZEU, atunci vom deveni o naţiune supusă”.
Să auzim de bine!

Gigel

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Primesc următoarele rânduri de la un bun prieten care, la rândul lui, le-a primit de la un bun prieten care, la rândul lui le-a primit de la un alt bun prieten etc.
Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte mare: să presupunem că e de 1.100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1.100 de lei. Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1.100 de lei. Păi, la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, adică 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel odată ajuns la 28 de ani deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România. Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei/750 = 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, adică 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi pe Gigel. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?
Să auzim de bine!

Hai să fim cinstiţi!

Tuturor celor prezenți și viitori, slutare!
De zile, săptămâni şi luni nu auzim decât cuvintele „criză” şi „soluţii”. Rigiditatea manifestată de executiv este o copie fidelă a rigidităţii prezidenţiale manifestată după căderea cabinetului Boc. Lipsa de transparenţă, lipsa de comunicare şi cooperare au dus la acutizarea antagonismului „executiv-populaţie”, iar acesta e doar începutul.
Lipsa de argumente pentru soluţia adoptată este evidentă chiar şi pentru un şcolar. Singura explicaţie este că aşa s-a decis. Pur şi simplu. Afirmaţiile de genul „aşa a vrut FMI” sper să nu mai fie crezute de nimeni, atâta timp cât Guvernul (şi nu numai acesta, ci toate) şi-a ascuns neputinţa sau interesele în spatele unui asemenea gen de afirmaţii. Sunt nenumărate cazurile în care F.M.I. sau C.E. au fost nominalizate ca autoare ale unor idei de care nici măcar nu aveau habar pur şi simplu pentru că nu intră în politica acestor organisme să indice metodele, ci doar scopurile de atins.
Ce este interesant în această criză mi se pare un cu totul alt aspect. Ni se spune că aceste soluţii arbitrare ne vor scoate din criză. Haideţi, de dragul demonstraţiei, să acceptăm acest lucru ca pe un adevăr. Că vom fi obligaţi să trăim cu pensiile şi salariile tăiate doar anul acesta sau în continuare e de discutat. Că vor fi existând şi alte soluţii, iarăşi este de discutat. Dar nimeni, nici Primul Bugetar al Ţării, nici cel de-al Doilea Bugetar al Ţării nu spun o vorbă, dar nici una, despre modul de rezolvare a problemelor revelate până acum de sindicate sau de mass media.
Vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar nu ni se spune cu cât se vor micşora salariile demnitarilor.
Vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar nimeni nu ne spune cum se vor diminua salariile aberant de mari existente în regiile naţionale.
Vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar nimeni nu ne spune cum se va controla pe viitor sistemul achiziţiilor şi ce măsuri se vor lua pentru recuperarea pagubelor.
Vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar nimeni nu ne spune cum se va reduce numărul de clienţi politici pentru care se înfiinţează posturi sau departamente chiar în aceste momente.
Vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar nimeni nu ne spune ce măsuri se prevăd pentru creşterea economică, având în vedere că ceea ce s-a întreprins până acum a fost făcut doar în scop de economisire.
Vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar nimeni nu ne spune ce măsuri se preconizează a fi luate pentru combaterea corupţiei în administraţie. Adevărata corupţie pentru acoperirea căreia se dau legi.
Vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar nimeni nu ne spune ce măsuri se preconizează a fi luate pentru combaterea contrabandei de orice fel. Panourile publicitare pe această temă, ivite peste noapte (din ce fonduri?) sunt o cretinătate ruşinoasă atât pentru cei care le-au conceput, cât şi pentru cei care le citesc.
Vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar nimeni nu ne spune ce măsuri se vor lua pentru limitarea economiei subterane.
Altfel spus, vom fi obligaţi să trăim cu pensii şi salarii ciuntite, dar abuzurile, contrabanda, corupţia, minciuna şi înşelătoria vor continua în paralel fără nicio jenă.
Lipsa enunţării unor măsuri elementare pentru rezolvarea acestor probleme îmi dă certitudinea că sacrificiul cerut populaţiei nu va avea nicio finalitate, că oamenii se vor chinui fără niciun folos. Fără acest orizont al perspectivei, niciun om normal nu va accepta şi nu va înţelege asemenea măsuri.
P.S. Chiar în timp ce scriu aceste rânduri aflu că Diverta intră în insolvenţă. Din câte îmi amintesc şi alte firme mari, puternice şi PRIVATE au ajuns în acest stadiu sau în faliment. Oare de ce, pentru că nici măcar bugetari nu sunt?... Să fie rezultatul măsurilor de relansare economică concepute de Primii Bugetari ai Ţării prin care firmele private vor trebui să producă pentru nişte clienţi care nu pot cumpăra?
Să auzim de bine!

Guvernul pregăteşte marea naţionalizare a pensiilor private

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Iată ce ne spune Silviu Sergiu în "Evenimentul Zilei".
În goana disperată după bani la bugetul de stat, guvernul se gândeşte să falimenteze sistemul de pensii din România.
Ministerul de Finanţe a propus reducerea nivelului de contribuţii la Pilonul II - pensii private obligatorii, de la 2,5% la 0,5%. Guvernanţii vor astfel să finanţeze actualul deficit din sistemul public de pensii cu banii generaţiei viitoare de pensionari. Dacă decizia va deveni realitate, sistemul de pensii va continua să fie o gaură neagră, în care vor dispărea bani publici cu nemiluita.
În momentul de faţă, bugetul de asigurări sociale este finanţat masiv de la bugetul de stat, în condiţiile în care numărul celor care contribuie este insuficient, comparativ cu numărul pensionarilor. S-a ajuns în această situaţie în urma unor politici sociale iresponsabile, aplicate de toate guvernele care s-au succedat în ultimii douăzeci de ani: vârsta de pensionare a fost menţinută la un nivel prea mic, mare parte dintre angajaţii disponibilizaţi din sectoarele neperformante ale economiei au fost „salvaţi” prin scoatere la pensie, iar pensionarea anticipată a fost un fenomen scăpat de sub control.
Acum doi ani, au fost create condiţiile pentru ca deficitul bugetului de asigurări sociale să fie eliminat în timp. S-a decis ca, în 2008, 2% din contribuţia fiecărui angajat la bugetul de asigurări sociale să fie administrată în regim privat. În fiecare an, contribuţia urma să crească cu 0,5% astfel încât, în 2016, ea să ajungă la 6%. Banii viraţi către fondurile private de pensii urmau să fie plasaţi în investiţii profitabile, pentru a fi înmulţiţi şi a permite sistemului public de pensii să se autofinanţeze.
Din cauza intrării economiei româneşti în recesiune, guvernul nu şi-a respectat intenţiile iniţiale. În 2009, contribuţia a fost îngheţată la 2%, iar anul acesta a fost stabilită la 2,5%. Chiar şi aşa, lucrurile au început să se mişte.
Din datele publicate ieri de Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) reiese că, în cei doi ani de la implementarea Pilonului II, în sistem au intrat 2,63 miliarde de lei. În urma investiţiilor efectuate, activele nete administrate de fondurile de pensii au ajuns la 3,14 miliarde de lei, ceea ce echivalează cu un profit net de 511 milioane de lei. Nu ştiu de unde i-a venit această idee lui Sebastian Vlădescu, epicurianul ministru de finanţe al României. S-ar putea să fie o consecinţă a presiunilor UDMR şi UNPR de a nu reduce şi pensiile minime, de la 350 de lei la 300 de lei, prin tăierea lor cu 15%. Marko Bela, preşedintele UDMR, a insistat chiar să nu fie reduse pensiile mai mici de 1.000 de lei. Nu ştiu ce calcule se fac zilele acestea la Palatul Victoria. Mi-e şi groază să mă gândesc. Probabil guvernul vrea să demonstreze că are ”faţă umană” şi nu reduce veniturile celor aflaţi şi aşa la limita sărăciei extreme, sperând astfel să limiteze prejudiciile de imagine. Ar fi însă catastrofal ca pensiile mici să fie salvate împingând spre faliment bugetul de asigurări sociale.
Mi-e greu să cred că astfel de politici economice vor fi acceptate de Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile în care FMI a cerut reformarea din temelii a sistemului public de pensii, pentru ca acesta să nu mai fie subvenţionat de la bugetul de stat. În urma acestor presiuni, actuala guvernare şi-a luat angajamentul adoptării unei noi legi a pensiilor, care să respecte principiul contributivităţii, să elimine inechităţile din sistem şi să taie drastic pensiile care au crescut nejustificat în ultimii 20 de ani. Întrebarea legitimă este: la ce bun de vreme ce executivul vrea să naţionalizeze mascat pensiile private din România?
Să auzim de bine!

Sunt supărat

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Astăzi intenţionam să postez un articol vesel. Am abandonat ideea pentru că aseară m-am supărat. Mai bine zis, am fost supărat.
Cine m-a supărat?
O crainică de la un post de televiziune.
De ce m-a supărat o crainică de la un post de televiziune?
Pentru că mi-a dat o veste proastă.
De ce m-a supărat o crainică de la un post de televiziune pentru că mi-a dat o veste proastă?
Pentru că mi-a dat-o în timp ce făceam o iahnie de fasole.
De ce m-a supărat o crainică de la un post de televiziune pentru că mi-a dat o veste proastă în timp ce făceam o iahnie de fasole?
Pentru că mi-a dat dreptate. Iar eu m-am săturat să am dreptate.
Vă mai amintiţi articolul meu de acum câteva zile în care făceam trimitere la două postări de-ale mele din luna IANUARIE? Era vorba de faptul că statul, trimiţând oamenii în şomaj, va fi pus în faţa a două greutăţi concomitente:
1. Deşi nu are bani, va trebui să plătească (măcar o perioadă) ajutor de şomaj unor oameni care NU MAI PRODUC NIMIC şi
2. Şomerii nemaiplătind impozite şi contribuţii, vor determina scăderea veniturilor statului, venituri şi aşa subţiate din cauza punctului 1.
După cum uşor aţi observat, este vorba de un cerc vicios. Altfel spus, statul trebuie să dea bani unor oameni care nu mai produc bani. Ei bine, crainica ne anunţa că statului, din cauză că a trimis mulţi oameni în şomaj, i-au scăzut dramatic încasările la buget şi, pe cale de consecinţă, nu mai are fonduri să deconteze medicamentele către farmacii.
La Dumnezeu, la Allah, la Budha sau la cine trebuie să ne rugăm să le dea minte guvernanţilor noştri?
Să auzim de bine!