Legi avem. Sunt ele idioate?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Motto: o soţietate fără prinţipuri, care va’zică nu egzistă!
Despre necesitatea şi utilitatea legilor nu cred că mai este cazul să discutăm. Dacă până în ‘89 aveam – nu aveam legi, aderarea la grupul NATO şi intrarea în Uniunea Europeană au impus creşterea numărului lor.
În mod automat, existenţa unui grup format din mai mult de o persoană impune apariţia unor reglementări legale. În măsura creşterii numărului membrilor grupului, creşte şi numărul reglementărilor legale, având drept corolar şi creşterea în paralel a numărului de nemulţumiri.
Nu a existat nicio orânduire sau formă statală care, prin sistemul său legislativ, să-şi mulţumească toţi membrii. Din purul şi simplul motiv că nu există două persoane identice. Dar, indiferent de numărul mulţumiţilor sau nemulţumiţilor, o lege trebuie să fie dreaptă. Cu atât mai mult în cazul unor reglementări legale care impun pedepse sau revendicări. Vi s-ar părea dreaptă o lege care pedepseşte un hoţ de buzunare cu închisoare pe viaţă? Cu siguranţă că nu. Dar una care pedepseşte un violator înrăit sau pedofil cu două zile de puşcărie fără executare, vi s-ar părea dreaptă? Cu siguranţă că nici asta. Dar o lege care are doreşte corectarea unei nedreptăţi fără a specifica nicio pedeapsă sau pedepsind alte persoane decât cele vinovate, cum vi s-ar părea?
Cum, vor zice cei mai curioşi dintre voi, există o asemenea lege? La noi în ţară? Nu se poate! Ba uite că se poate.
Un număr de funcţionari, aparţinători ai unuia sau două ministere, au greşit nişte calcule. Ca urmare a greşelii lor, un număr de pensionari au primit pensii mai mari decât cele cuvenite. Până aici lucrurile par clare şi, dincolo de orice prevedere legală, doar pe baza bunului-simţ, cei care au primit bani necuveniţi e firesc să îi returneze. Vi se pare corect? Sigur că da. Iată că legiuitorul, într-un gest de bunăvoinţă, decide să amnistieze pensionarii vizaţi şi emite o lege în acest sens. Vi se pare corect? Sigur că da, atât timp cât această problemă este reglementată printr-un act legislativ. În fond, oamenii nu au avut nicio vină că li s-au virat sume mai mari decât cele cuvenite. Nu ei au făcut calculele şi nici viramentele.
Dar iată că legiuitorul român se opreşte aici, la amnistierea sumelor de returnat. Asta vi se mai pare corect? Ca să ne fie imaginea mai clară, haideţi să recapitulăm. Nişte funcţionari greşesc calcularea unor pensii, pensionarii primesc pensi mai mari, leguitorul decide să amnistieze restituirea surplusului, dar nu pe seama funcţionarilor vinovaţi, ci pe seama populaţiei.
Ca vinovaţii acestor calcule greşite să nu păţească nimic, iar recuperarea să se facă pe seama unor nevinovaţi, asta vi se mai pare corect?
Să auzim de bine!

Pensia ce va să vină

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că o dovadă că românul este născut poet. Şi nu numai… Este un poet inedit şi înrăit, care face tot timpul haz de necaz. Niciun tragism balzacian sau de altă sorginte nu-i zguduie încrederea în talentul poetic cu care este hărăzit. Alţii, mai grobieni şi mai inculţi ies în stradă cu toţii, fac greve generale, răstoarnă guverne sau reuşesc să-şi impună punctul de vedere pentru că, deh, sunt mai mulţi şi cam asta înseamnă democraţia… Românul, nu, el rămâne neclintit în turnul lui de fildeş făcând poezii. Haideţi să ne amuzăm puţin.
"Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine, pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează
Din 35 ani servici,
Care vor fi socotiţi
Iţi scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi-aduni.
Împarţi tot la cinci, apoi
Ce-ţi dă, înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit,
Pui un zero la sfârşit.
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
(Adică ani de război.)
(Socotind că-n vremea asta
te-ai războit cu nevasta.)
La totalul obţinut,
Pui trei zero la-nceput.
Scazi anii de celibat,
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază,
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă, brută,
Scazi 4 şi 8 la sută.
Trei la mie, la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric.
Apoi nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat,
Verşi două treimi la stat
Şi restul (***) ţi se cuvine
Nu pot sa exprim prea bine!"
V-a plăcut? A fost veselă, trebuie să recunoaştem. Asta e…, ca să folosesc o expresie deosebit de dragă românilor cu sânge năvalnic…
Să auzim de bine!

Pe cine am văzut la televizor

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cititorii fideli ai acestui blog poate îşi mai amintesc postarea mea din 18 iunie (adică acum două luni http://bloguldindrumultaberei.wordpress.com/2010/06/18/pe-cine-vreau-sa-vad/). La acea dată îmi exprimam o dorinţă. Sau o profeţie. Sau cum vreţi să o numiţi. La acea vreme, îmi doream să-i văd pe toţi bugetarii şi pensionarii (îndeosebi pensionarii!) care l-au votat pe Băsescu aliniaţi frumos la televizor şi dând explicaţii pentru votul lor.
Ei bine, urmărind aseară ştirile am descoperit că ea s-a realizat. Din păcate. Şi mii de bugetari, pensionari, viitori şomeri şi viitori sinucigaşi erau aliniaţi frumos în jurul clădirii Parlamentului, toţi făcând referire la votul lor pro Băsescu.
Nu mă bucură confirmarea lipsei de maturitate a alegătorului român la care făceam referire mai dăunăzi. Nu mă bucură injuriile la adresa lui Băsescu. Nu mă bucură răul atâtor mii şi mii de oameni.
Ba, pot spune cu mâna pe inimă că sunt atât de supărat încât nimic nu mă mai bucură. Sunt atât de supărat încât nu îmi este ruşine să spun că cine a băut ieri în cinstea celor întâmplate este o canalie, iar ciuntirea pensiilor şi condamnarea părinţilor şi bunicilor noştri este cel mai samavolnic act de când este România stat independent.
Să auzim de bine!

Post Scriptum la postarea de alaltăieri

Imagine preluată de pe stocklogos.com

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Ei, acum, citind ce se întâmplă cu banii nefericitului Gigel, poate vom începe şi noi să ne maturizăm. Poate, acum vom înţelege de ce se insistă atât de mult pe creşterea vârstei de pensionare. Statul şi politicienii vor avea de câştigat din toate punctele de vedere:
1. Salariatul va lucra mai mult, plătind astfel mai multe taxe şi impozite, nemaivorbind de valoarea adăugată,
2 Lucrând o perioadă mai lungă, salariatul va plăti un CAS sporit către stat,
3. Lucrând o perioadă mai lungă, se va bucura de o pensie mai scurtă.
Ce se va întâmpla cu câştigurile astfel obţinute? Asta tot noi putem decide dacă ne maturizăm şi înţelegem să ne purtăm ca atare.
Să auzim de bine!

Gigel

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Primesc următoarele rânduri de la un bun prieten care, la rândul lui, le-a primit de la un bun prieten care, la rândul lui le-a primit de la un alt bun prieten etc.
Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte mare: să presupunem că e de 1.100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1.100 de lei. Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1.100 de lei. Păi, la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, adică 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel odată ajuns la 28 de ani deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România. Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei/750 = 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, adică 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi pe Gigel. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?
Să auzim de bine!

Guvernul pregăteşte marea naţionalizare a pensiilor private

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Iată ce ne spune Silviu Sergiu în "Evenimentul Zilei".
În goana disperată după bani la bugetul de stat, guvernul se gândeşte să falimenteze sistemul de pensii din România.
Ministerul de Finanţe a propus reducerea nivelului de contribuţii la Pilonul II - pensii private obligatorii, de la 2,5% la 0,5%. Guvernanţii vor astfel să finanţeze actualul deficit din sistemul public de pensii cu banii generaţiei viitoare de pensionari. Dacă decizia va deveni realitate, sistemul de pensii va continua să fie o gaură neagră, în care vor dispărea bani publici cu nemiluita.
În momentul de faţă, bugetul de asigurări sociale este finanţat masiv de la bugetul de stat, în condiţiile în care numărul celor care contribuie este insuficient, comparativ cu numărul pensionarilor. S-a ajuns în această situaţie în urma unor politici sociale iresponsabile, aplicate de toate guvernele care s-au succedat în ultimii douăzeci de ani: vârsta de pensionare a fost menţinută la un nivel prea mic, mare parte dintre angajaţii disponibilizaţi din sectoarele neperformante ale economiei au fost „salvaţi” prin scoatere la pensie, iar pensionarea anticipată a fost un fenomen scăpat de sub control.
Acum doi ani, au fost create condiţiile pentru ca deficitul bugetului de asigurări sociale să fie eliminat în timp. S-a decis ca, în 2008, 2% din contribuţia fiecărui angajat la bugetul de asigurări sociale să fie administrată în regim privat. În fiecare an, contribuţia urma să crească cu 0,5% astfel încât, în 2016, ea să ajungă la 6%. Banii viraţi către fondurile private de pensii urmau să fie plasaţi în investiţii profitabile, pentru a fi înmulţiţi şi a permite sistemului public de pensii să se autofinanţeze.
Din cauza intrării economiei româneşti în recesiune, guvernul nu şi-a respectat intenţiile iniţiale. În 2009, contribuţia a fost îngheţată la 2%, iar anul acesta a fost stabilită la 2,5%. Chiar şi aşa, lucrurile au început să se mişte.
Din datele publicate ieri de Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) reiese că, în cei doi ani de la implementarea Pilonului II, în sistem au intrat 2,63 miliarde de lei. În urma investiţiilor efectuate, activele nete administrate de fondurile de pensii au ajuns la 3,14 miliarde de lei, ceea ce echivalează cu un profit net de 511 milioane de lei. Nu ştiu de unde i-a venit această idee lui Sebastian Vlădescu, epicurianul ministru de finanţe al României. S-ar putea să fie o consecinţă a presiunilor UDMR şi UNPR de a nu reduce şi pensiile minime, de la 350 de lei la 300 de lei, prin tăierea lor cu 15%. Marko Bela, preşedintele UDMR, a insistat chiar să nu fie reduse pensiile mai mici de 1.000 de lei. Nu ştiu ce calcule se fac zilele acestea la Palatul Victoria. Mi-e şi groază să mă gândesc. Probabil guvernul vrea să demonstreze că are ”faţă umană” şi nu reduce veniturile celor aflaţi şi aşa la limita sărăciei extreme, sperând astfel să limiteze prejudiciile de imagine. Ar fi însă catastrofal ca pensiile mici să fie salvate împingând spre faliment bugetul de asigurări sociale.
Mi-e greu să cred că astfel de politici economice vor fi acceptate de Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile în care FMI a cerut reformarea din temelii a sistemului public de pensii, pentru ca acesta să nu mai fie subvenţionat de la bugetul de stat. În urma acestor presiuni, actuala guvernare şi-a luat angajamentul adoptării unei noi legi a pensiilor, care să respecte principiul contributivităţii, să elimine inechităţile din sistem şi să taie drastic pensiile care au crescut nejustificat în ultimii 20 de ani. Întrebarea legitimă este: la ce bun de vreme ce executivul vrea să naţionalizeze mascat pensiile private din România?
Să auzim de bine!