Bal demascat

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Scriam în postarea anterioară despre capitalul nesperat de imagine căpătat de PNL mulţumită domnului Johannis (pentru că acesta este numele dânsului, Johannis şi nu Iohannis cum ortografiază mass-media românească). Confundarea dânsului cu PNL-ul este exact arma dorită şi aşteptată de PDL-ul cel cu blana schimbată.
Mizând pe această confuzie şi ştiind că ea nu va ţine mult, PDL-ul apasă puternic pe acceleraţie, punând la înaintare PNL-ul, partid care, o spunem cu regret, nu mai are nimic comun cu doctrina liberală, eroarea sistematică pe care o fac fiind asemănătoare cu cea a ţăranului care, având mulţi iepuri pe ogor, aduce multe vulpi ca să-i stârpească, vulpi care, mai apoi, îi mănâncă puii, ceea ce îl determină să caute alţi prădători ca să-l scape de vulpi şi aşa mai departe...
Nicicând, de douăzeci şi cinci de ani încoace, reprezentanţii PNL nu au manifestat o atitudine atât de viscerală, atâta ură nejustificată, fapt care ne întăreşte convingerea că au căpătat deja chipul PDL.
Această schimbare forţată de atitudine asociată cu graba (justificată pentru ei prin prisma ultimelor evenimente penale) de a accede la guvernare îi determină pe reprezentanţii PNL (e uşor de observat că PDL rămâne consecvent în umbră) să comită erori grave de gândire şi să lanseze silogisme pa bandă rulantă.
O primă enormitate frecvent lansată în spaţul public este aceea că, după alegerile prezidenţiale s-a schimbat majoritatea parlamentară. Nimic mai fals din simplul motiv că alegerile prezidenţiale nu au nimic în comun cu cele parlamentare. Faptul că este ales un preşedinte sau altul nu poate schimba nimic în parlament, care îşi are alegeri specifice, conform unor legi specifice, cu nimic asemănătoare cu cele care reglementează alegerile prezidenţiale, nici ca formă şi nici ca date de desfăşurare.
Dar aceasta este doar o glumă de copil pe lângă aceea debitată de domnul Nicolaescu (pe care, cu sinceritate, l-am admirat în calitate de ministru al sănătăţii) care ne anunţă cu emfază că în 2015 sau 2016 (!) actualul guvern va fi debarcat, că este un guvern “pe făraş” şi că nu are niciun drept să mai emită vreun Cod fiscal valabil până în anul 2019!. Guvernul actual are aceleaşi drepturi ca oricare alt guvern de a emite un Cod fiscal pentru oricâţi ani vrea, are aceleaşi drepturi pe care le-a avut guvernul Boc când a contractat împrumuturi uriaşe pentru termene mult mai lungi decât un an, are dreptul să guverneze pentru că de aia este guvern.
În niciun caz, chiar fiind “pe făraş”, nu are dreptul să se ducă acasă şi să nu facă nimic, aşteptând anul 2016 ca să fie debarcat, doar pentru că aşa vrea onorabilul domn. Iar exemplul viu este acelaşi guvern Boc care a guvernat până în ultima clipă înaintea debarcării şi ai cărui membrii nu s-au dus acasă să aştepte debarcarea pentru că erau “pe făraş”. Deşi, poate că era mai bine pentru ţară...
Ca un punct de vedere personal, am fi preferat o altfel de manifestare a liberalilor. De exemplu, a domnului Rareş Mănescu, ales primar de sector şase, pe care nu l-a mai văzut niciun alegător de la alegeri încoace. Nici pe dânsul şi nici roadele muncii dânsului, cum ar fi alei asfaltate, gropi astupate, parcuri finisate sau locuri de joacă, ceea ce îi poate oferi certitudinea că, şi dacă guvernul actual va pleca “pe făraş”, la alegerile locale viitoare numărul alegătorilor dânsului va fi mult mai redus.
Desigur că, din poză nu putea lipsi domnul Băsescu, nelipsitul preşedinte de televizor, care nu mai conteneşte cu declaraţiile privind necesitatea ca un preşedinte să schimbe guvernul pentru a-şi instala o echipă proprie, uitând (pentru a câta oară?) că România nu e ţara lui ca să facă ce vrea în şi cu ea, deasupra dorinţelor sale (şi alor noastre) fiind Constituţia care nu pomeneşte nimic de o republică prezidenţială sau de amestecul preşedintelui în treburile guvernului sau ale parlamentului.
Să auzim de bine!
P.S. Într-o postare anterioară ne-am aventurat în a opina că, aşa cum avem o Beyonce de România, doamna Elena Udrea se doreşte o nouă Ioana d”Arc, una de România. Iată că viaţa bate blogul şi dânsa ne confirmă supoziţia („Mai bine mă ardeaţi pe rug”).

Bal mascat

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu, nu este o cronică a celebrei opere verdiene, ci una a operetei politice dâmboviţene care tinde să devină celebră.
Aha, vor zice cei mai grăbiţi dintre voi, este vorba de nenumăratle apariţii televizate ale domnului Băsescu! Nu, nici vorbă, pentru simplul motiv că, atunci când domnul Băsescu a anuţat cu mare pompă că se va retrage din politică şi se va ocupa de nepoţi după plecarea de la Cotroceni, am fost printre puţinii care au fost convinşi că se va implica în politică din chiar a doua zi.
Este vorba de ceva cu mult mai dureros şi mai periculos. Este vorba de balul politic mascat oferit populaţiei de PNL. Populaţie cu ochii împăienjeniţi de lacrimile succesului domnului Johannis, pe care îl confundă cu PNL. Că domnul Johannis este un om decis este un lucru dovedit, din moment ce dânsul a fost ales în urma unei campanii în care a decis să nu vorbească nimic. Că domnul Johannis este un om care reţine esenţialul este iarăşi un lucru diovedit, din moment ce dânsul a declarat că nu are amintiri legate de copilărie. Că domnul Johannis îşi urmează propriul program este un lucru şi mai dovedit din moment ce şi-a ales consilierii doriţi de el şi nu de aşa zisa noastră „societate civilă”. Una peste alta, suntem convinşi că domnul Johannis va fi un preşedinte puternic, un preşedinte hotărât, un preşedinte al faptelor şi nu al apariţiilor de bâlci la televizor, aşa cum am fost învăţaţi de predecesorul său. Pornind de la aceste premise, există toate şansele ca domnul Johannis să fie preşedintele care va reda instituţiei prezidenţiale prestigiul pierdut, preşedintele care va ridica în picioare la intrarea în sală atât puterea, cât şi opoziţia, aşa cum vedem în filmele americane.
Doar că domnul Johannis nu este PNL şi nici nu a fost. Domnul Johannis a fost un candidat al PNL, iar acum este un preşedinte al românilor. Dar în niciun caz dânsul nu a fost PNL.
Parcă anticipând această confuzie, PDL-ul s-a infiltrat în rândurile PNL cu dorinţa devenită tot mai explicită de a accede la guvernare. Şi nu este vorba de un alt PDL sau de un nou PDL, ci de acelaşi PDL, cu aceeiaşi membri, cu acelaşi discurs. Că un partid doreşte puterea politică nu este un lucru anormal într-o democraţie. În fond, prezumţia de nevinovăţie se aplică şi în acest caz, ca să nu mai vorbim de dreptul la libera exprimare. Nu e nimic anormal ca un partid să considere că va guverna mai bine decât altul, ba chiar e de dorit. Că un partid recurge la alianţe sau fuziuni sau tot felul de subterfugii politice este iarăşi un lucru cât se poate de normal pe o scenă politică. Să ne reamnitim doar cazul Eba, care a demisionat din partid pentru a candida la europarlamentare, iar la cinci minute după aflarea rezultatelor a reintrat în acelaşi partid. Că membrii unui partid îşi menţin discursul, nu numai că este un lucru bun, dar este chiar de dorit dovedind o reală consecvenţă, atât de rară în zilele noastre.
Atunci ce este rău? Este rău că respectivul PDL este acelaşi PDL care tăia salarii, care tăia alocaţii, care tăia pensii (!), care închidea spitale, trimţând oamenii la moarte. Este acelaşi PDL care vira sume uriaşe de bani ministerului doamnei Udrea pentru construirea unor obiective inutile de către firme aparţinând clientelei politice. Este acelaşi PDL ai cărui membrii afişau cu o trufie inumană bogăţii imense, în timp ce impuneau populaţiei sacrificii la fel de inumane. Este acelaşi PDL ai cărui personalităţi sunt umbrite de arest, puşcăire sau grave acuzaţii de corupţie. Sunt aceeiaşi lupi din PDL care, acum, au îmbrăcat blana PNL. Asta e rău. Nu doar pentru PNL. Toată mass-media comentează acţiunile sau cuvântările PNL, dar nimeni nu comentează structura acestuia. Să fie o dorinţă perversă de încurajare a schimbării actualei guvernări? Posibil, sunt şi asemenea specimene. Important este ca populaţia să îşi dea seama că oalele se vor sparege în capul ei.
Să auzim de bine!