Păstorel Teodoreanu

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Nu este prima postare pe care o fac despre Păstorel Teodoreanu. Iată o nouă postare, cu noi epigrame, la fel de savuroase, la fel de sclipitoare, în continuarea celor din postarea http://bloguldindrumultaberei.blogspot.com/2010/08/pastorel-interzis.html#axzz1kHO5DHmm.

Alexandru O. Teodoreanu (1894 - 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. În caz că numele Teodoreanu sună cunoscut,... a fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 - 1954) (La Medeleni, Uliţa copilăriei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia).

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă. Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână

S-ar preface-n vin Cotnar

Aş lăsa limba română

Şi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, i-a spus nu în sens peiorativ, ci admirativ:

"Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă."

Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în Bucureşti). Posibil să fi fost ultima lui epigramă. A murit după câteva zile.

Drăgălaşe păhărele:

Drăgălaşe păhărele

Dinainte-mi să se pună

Să se toarne vin în ele,

Poftă bună!

Să golim toţi în tăcere

Iar cuiva vin de nu-i place

Bea-atunci mai bine bere,

Bea în pace!

Cine-i ameţit prea tare

Pe sub mese să se culce

Şi în zgomot de pahare,

Doarmă dulce!

Să nu fie vorbă lungă

Doară ştim ce scurtă-i viaţa

Să bem până să ne-ajungă,

Dimineaţa.

Epigrama:

Epigrama nu e scula

Care-ţi poate şterge crima,

Dupa ce că scrii cu sula

Vrei să regulezi cu rima?

Scriitori:

În ţara asta prefăcută

Căcaţii scriu în loc sa pută.

Iar scriitori-adevaraţi

Sunt daţi afară de căcaţi...

Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian. Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că Păstorel compune:

De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)

Să nu-mi laşi bani,

Să-mi laşi obrazul

Să-mi fac din el bocanci.

Venea o moară pe Siret

Legănându-se pe-o coastă,

Şi-n ea un autor şiret

Măcina făină proastă!

Naşul lui Păstorel, Sadoveanu, ţine o conferinţă la Ateneu: "Lumina viine de la Răsărit" în care îi pupă-n fund pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre Răsărit. Atât i-a trebuit lui Pastorel:

Naşu' sfătuit de-un rus

Întoarse curu' la Apus

Şi arătă Apusului

Care-i faţa rusului...

Americanilor:

Dacă şi de astă dată

Se retrag din Orient,

Mă fac porumbelul păcii

Şi mă cac pe occident!

Lucreziei Karnabat, autoarea cartii "Sexul de peste drum":

Sexul doamnei Karnabat,

De vreo lună mi se pare,

A sporit mult la vânzare,

Căci se vinde separat,

Fără doamna Karnabat

Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel:

Când a pornit lugubrul zvon

Cum că murit-ai la Carlton

Mi-am zis atunci: - cu adevărat

O fi el mort, însă mort beat.

La care Păstorel, îi răspunde:

La Carlton eu ca dintr-un vis

Lugubrei morţi scăpat-am trenul

Însă aflai că m-a ucis

La Iaşi, Codreanu' cu catrenul.

Lui Iuliu Maniu:

Într-un moment de grea povară

Pentru sărmana ţară-a mea,

Eu unul stâlp de cafenea,

Închin pentru un stâlp de ţara!

Epitaf

Aici zace Păstorel,

Veşnic şi nemângâiat

Că e prima dată mort

Fără ca să fie beat...

V-au plăcut?

Să auzim de bine!