O întrebare

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Am scris atâtea postări despre politica economică a guvernului român, încât îmi este greu ca să le număr. Desigur, sunt convins că sunt întrebări sau analize pur retorice, pentru că nu visez că cineva le-ar lua în seamă.

Am mai scris despre victoria diferitelor reforme care nu se mai termină şi nu ne oferă niciun rezultat pozitiv palpabil.

Singura “măsură economică” luată până acum de guvern a fost aceea de tăiere sau de desfiinţare. Că este o măsură intensivă, primitivă şi contraproductivă am mai discutat şi nu mai are rostul să reluăm subiectul.

Când premierul ne-a asigurat revoltat cu ocazia unui interviu că “pe timpul crizei nu se măresc taxele”, cuvântarea lui nu a făcut decât să-mi dea fiori la gândul ce va urma şi realitatea mi-a confirmat temerile: s-au mărit TVA şi accizele.

Firul roşu al acestor „măsuri” a fost acela de a minimiza cheltuielile. Ceea ce, după calculul economiştilor guvernamentali, ar fi dus la maximizarea profitului. De aceea au fost trimişi oameni în şomaj, de aceea s-au tăiat salariile şi pensiile, de aceea s-au închis spitale sau şcoli etc.

Acceptând ca reală logica guvernamentală (care după părerea mea umilă este un sofism, deoarece reducerea cheltuielilor nu implică creşterea profitului), ar rezulta chiar şi după cea mai simplă logică faptul că statul are mai mulţi bani. Chiar menţinând bugetul la nivelul anilor anteriori, statul ar trebui ca să aibă mai mulţi bani la dispoziţie pentru că nu mai are de plătit atâtea salarii bugetarilor, reducerea numărului spitalelor a dus la scăderea cheltuielilor cu întreţinerea acestora, trimiterea poliţiştilor în şomaj a redus cheltuielile cu dotarea şi echipamentele acestora etc.

Dar noi, cetăţenii acestei ţări, trăim o viaţă reală, nu de poveste şi nici de statistică. Ne ducem viaţa prin spitale reale, plătim preţuri reale, suntem protejaţi de poliţişti reali şi aşa mai departe. Lucruri, situaţii sau oameni cât se poate de reale/reali, care se pot evalua comparativ cu situaţia anterioară acestor “măsuri” revoluţionare de reformă. În această situaţie, dragii mei, vă rog să-mi daţi voie să mă întreb şi să vă întreb: Dacă acum, statul român are mai mulţi bani la dispoziţie, de ce nu a crescut calitatea serviciilor sau numărul acestora?

Să auzim de bine!