Nu sunt bani!

Imagine preluată de pe colectum.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

O după-amiază liniştită se anuţă la orizont. Şi chiar la zenit, dacă mă iau după lipsa oricăror urme de nori. Asta dacă nu vin televiziunile cu vreo ştire bombă.

Exact când gustam din plin savoarea acestor clipe, iată că nenorocirea se întâmplă. Un reportaj la Antena 3 ne prezintă un fapt cutremurător: o fetiţă de 14 ani a dat naştere unui copil! În studioul postului sunt invitaţi diverşi care emit păreri la fel de diverse. Unul dintre ziariştii prezenţi este aparţine chiar etniei respectivei copile.

Las alte activităţi, cum ar fi terminarea mesei, pe planul doi şi încerc să mă concentrez asupra celor prezentate. Fac acest efort pentru că, la prima vedere, două aspecte se desprind cu putere.

Primul aspect este cel al vârstei copilei. 14 ani mi şi ni se pare extrem de puţin. Dar aşa să fie oare? Greu de spus... greu de acceptat. Dar putem ca să facem o evaluare a perioadei copilăriei care e prelungită tot mai mult odată cu progresul civilizaţiei când ne gândim la următoarele aspecte. Dacă ne vom interesa, vom putea afla cu uşurinţă că aceasta cam era vârsta la care străbunele noastre începeau să nască. 14-15 ani era vârsta optimă de măritiş şi începere a procesului de procreere. Care e nivelul maturităţii acum, în zilele noastre pentru copiii de 18 ani, nu de 14? Păi, nu avem altceva de făcut decât să le urmărim declaraţiile elevilor date după ce au picat examenul de bac din primăvară de anul acesta... Şi pe cel din toamnă...

Al doilea aspect legat de evoluţia sau involuţia maturităţii odată cu dezvoltarea socială, ne va dezvălui lucruri surprinzătoare dacă ne gândim ce vârstă avea William I al Angliei sau William Cuceritorul atunci când a început ca să fie susţinut de regele Henric I al Franţei, datorită reputaţiei pe care şi-o câştigase în calitate de conducător de oşti: 20 de ani! La 20 de ani era un reputat conducător militar! Iar cavalerul Bayard, cel fără teamă şi prihană, câţi ani credeţi că avea când a cucerit regatul Neapolelui? Păi, tot 20. La 20 de ani, avea deja o reputată carieră militară în spate şi cucerea un regat... Ce fac copiii noştri la 20 de ani? Păi, ce să facă, sunt tot copii...

Desigur, prin prisma legilor, moraliăţii şi a culturii societăţii de azi, discuţia despre biata copilă este mult mai amplă. Dar dacă ne referim doar la maturitate, atunci lucrurile sunt mult mai simple...

Al doilea aspect este legat de conţinutuil discuţiilor purtate de către invitaţi. În timp ce, pe o jumătate de ecran, se derulau discuţiile în studioul postului, pe cealaltă jumătate erau prezentate diverse realizări ale etniei respective, cum ar fi chiolhanurile monstruoase, kilogramele de aur purtate la gît sau numeroase palate cu turnuleţe. În acest timp, discuţia capătă o turnură tregică prin afirmaţia ziaristului menţionat mai sus că nu sunt bani, că nu sunt bani pentru educarea copiiilor lor. NU SUNT BAAANI? îmi vine să strig ca un apucat la auzul spuselor. Cum adică nu sunt bani? Dar chiolhanurile prezentate cu ce sunt susţinute? Dar zecile de maşini luxoase cu care participanţii vin la respectivele petreceri pe ce au fost cumpărate? Nu pe bani? Dar kilogramele de aur aflate la gâtul lor? Alea ce sunt? Nu tot bani? Dar miile de palate construite pe tot locul, cu ce au fost construite şi mobilate? Nu cu bani? Cum adică nu sunt bani, când ultima lor modă la festinuiri este cravata din aur? Cum nu sunt bani, când internetul e plin de pozele lor cu kilograme de bijuterii pe degete sau la gât? Nu au bani pentru educaţia copiiilor, dar au bani pentru ghiuluri cât pietrele de moară?

Ce bani mai vor? Ai cui bani? Ai mei? Să aştepte mult şi bine... Ai voştri? Vă priveşte, dacă acceptaţi asemenea baliverne...

Să auzim de bine!