Amicul Ion

de Ion Pribeagu

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare! Mai jos vă prezint o nouă creaţie de-a poetului Ion Pribeagu, o poezie cu largi implicaţii practice şi cu o morală pe măsură.

La vestitul doctor Costea

Vine Ion de la Copou:

- Bună ziua, domnu' doctor,

Mi-a intrat o ţeapă-n... ou!

Pacientul se dezbracă

Doctorul îl urcă-n pat

Şi cu mare atenţiune

Cercetează-n lung şi lat.

Ia luneta

O fixează

Ia penseta

O flambează

Scoate ţeapa

Pensulează

Pune vată

Bandajează

Pune fese

Şi pansează

Scoală omul

Şi-l aşează.

Pacientu-achită taxa

Şi apoi satisfăcut

Îi dă doctorului mâna:

- Bună ziua! - Vă salut!

Peste-un timp, aproape-o lună,

Vine amicul Ion din nou

- Uite, domnu' doctor, iarăşi

Mi-a intrat o ţeapă-n ou!...

........................................

Pacientul se îmbracă

Şi achită taxa-n grabă...

Când, deodată, domnul doctor

Foarte curios, întreabă:

- Ia să-mi spui domnule dragă

(Care vii de la Copou)

Cum se-ntâmplă că întruna

Îţi tot intră ţeapa-n.... ou?

- Mă iertaţi, domnule doctor,

A răspuns omul, "solemn",

Dar nevastă-mea e şchioapă

Şi-are un picior de lemn!

Ei, sper că v-a plăcut poema. Şi nu cred că este o întâmplare cu aplicabilitate doar în dulcele târg al Ieşilor...

Să auzim de bine!