Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Criză! Criză, peste tot criză… Toate posturile de radio vorbesc de criză. Toate posturile de televiziune vorbesc de criză. Toţi oamenii vorbesc de criză. În curând, oamenii nu se vor saluta cu „Salutare! Ce mai faci?”, ci cu „Salutare! Ce-ţi mai face criza?”
Băncile dau faliment. Agenţii economici dau faliment. Până şi ţările dau faliment. Cursurile monedelor cresc aiuritor, după care scad la fel de aiuritor. Creşte preţul metalelor preţioase, dar curând acelaşi preţ scade. Nimic nu mai oferă siguranţă, nimic nu mai oferă certitudine. America se clatină, scrie un ziar. Asia vrea ca să ajute economia europeană, scrie un altul. Zona euro este grav afectată, spune un crainic. Dolarul scade veritiginos, spune un altul. Toate ţările, toate economiile se văd implicate cu sau fără voia lor.
Criza nu este una de supraproducţie. Nu este una nici una de subproducţie. Nu mai este nici măcar una financiară. Este o criză mult mai gravă, este o criză a lichidităţilor. Este criza lăcomiei. Pentru că aici a dus lăcomia oamenilor. Persoane care au făcut credite peste credite fără a-şi evalua lichiditatea sau posibilitatea restituirii. Bănci care au acordat credite peste credite fără a evalua solvabilitatea debitorilor sau propria lichiditate.
De ce să fac economii şi să mai aştept două sau trei luni ca să îmi cumpăr un televizor cu LCD, când pot face un credit şi îl pot cumpăra mâine, îşi spune un cetăţean oarecare.
De ce să investesc în active care îmi vor aduce un profit mediu, când pot acorda credite, credite care îmi vor aduce dobândă, dobândă cât mai mare şi mai rapidă îşi spune bancherul.
De ce să investesc în retehnologizare şi să nu folosesc profitul ca să mai îmi cumpăr două iahturi, iar retohnologizarea să o suporte banca, cu creditul pe care mi-l acordă, îşi zice patronul.
Lăcomia, lăcomia cea mare, lăcomia binecuvântată de mentorii economiei capitaliste a fost mecanismul care a adus ţările lumii aici. “Arderea” etapelor, dorinţa de a avea cât mai mult şi mai repede fără evaluarea consecinţelor a fost motorul crizei actuale. În toată această nebunie, aţi observat un loc ciudat? Este un loc unde există oameni, un loc unde există agenţi economici, există bănci şi monede naţionale, dar este un loc despre care nu vorbeşte nimeni atunci când se referă la criză. Ei, l-aţi identificat? Este vorba despre uriaşa şi neconoscuta Africă. Haidem cu toţii în Africa!
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!