Mass media şi compasiunea

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Motto: Maşina mea, maşina mea... (primele vorbe spuse de Huidu după ce a băgat trei oameni în mormânt).
Întâmplător, dau drumul la televizor exact în momentul când exploda ştirea evenimentului produs de Şerban Huidu. Nu intru în detaliile privind cauzele producerii. Că a depăşit linia continuă, că avea viteză, nu ştiu şi nici nu mă interesează, atâta timp cât există organe abilitate ca să dea verdictul şi nu posturi de televiziune care, mai au puţin şi îi scot voinovaţi pe cei morţi… Huidu un pericol la volan? Vai de mine, cum se poate aşa ceva? Ce dacă anul trecut a avut permisul suspendat pentru exact aceeaşi abatere în exact acelaşi loc… Ce dacă îl vedeam la televizor că abia putea lega două vorbe...

Acest eveniment mi-a dat prieljul, pentru a câta oară, ca să asist la manifestarea unei mass media deşănţate şi lipsită de profesionalism. Ce vreau ca să spun? Haideţi ca să le luăm pe rând.

La Antena 3, moderatoarea unei emisiuni în derulare îşi întrerupe emisiunea pentru a difuza noutăţi de la locul evenimentului. În timp ce ea ne vorbeşte de un gip şi un Logan roşu, pe ecran se derulează la nesfârşit imagini cu o dubiţă şi un Cielo alb!

Nu rezist prea mult şi comut pe Realitatea. Aici, îmi este dat ca să văd o nouă confirmare a modului în care orice ageamiu poate ajunge corespondent, pentru că transmisia unui corespondent aflat la faţa locului sună cam aşa: mpă… mă aflu chiar lângă… mpă… locul unde… mpă… mpă… s-a produs accidentul în care un gip condus de mpă… mpă… Şerban Huidu a mpă… mpă… lovit o maşină… şi “mpă”-urile continuă la nesfârşit, făcând mesajul de neînţeles.

Oscilez între vizionarea diferitelor posturi şi spectacolul lamentabil continuă. Ce am mai observat? Am observat că toată lumea spunea “maşina” sau „gipul condus de Şerban Huidu”, fără a preciza că este vorba de un Mercedes, dar spuneau Logan, atunci când se refereau la maşina bietelor victime. Ceva mai târziu, asist la elucubraţiile unui avocat (?) care, înainte de a se pronunţa vreo instanţă, declara cu seninătate că el crede că Huidu va lua doar trei ani cu suspendare, având în vedere lipsa antecedentelor. Zău? Chiar aşa? Păi atunci, poate şi cei doi morţi vor lua doar o moarte cu suspendare, având în vedere lipsa antecedentelor…

Pentru că, dragii mei, aici e esenţa problemei. Toată lumea, reporteri sau invitaţi, corespondenţi sau admiratori de-ai lui Huidu, la televizor sau pe Facebook, nu a făcut altceva decât să îşi exprime compasiunea şi solidaritatea cu suferinţa lui şi a familiei lui cea greu încercată de, am auzit şi asta, blesteme. Dar nimeni, până seara târziu, nimeni, absolut nimeni nu şi-a exprimat nicio compasiune faţă de bietele victime sau faţă de familiile acestora. Sau faţă de persoana aflată în star gravă la spital. Şi am scris persoana, pentru că, până seara târziu, nu am aflat nici măcar dacă e vorba de o femeie sau un bărbat… Pentru mass media se pare că a fost o vietate asexuată. Bona familiei Huidu este traumatizată, ni se spune. Bona, fraţilor, BONA familiei Huidu nu se simte bine! Toate posturile ne dau starea bonei, nimic nu se compară cu o BONĂ! Mai ales dacă e a familiei Huidu. Dar persoana care a decedat în spital, ea cum se simte? Ce zice sau ce simte familia persoanei? Cum se simt familiile celor morţi? Dacă au şi ei BONE? Bonele lor cum se simt? Soţia lui Huidu a fost externată. Memorabil moment. Dar persoana, persoana a fost şi ea externată de la morgă? Prin ce şocuri post-traumatice trec familiile decedaţilor? Sunt ele oare mai grave sau mai puţin grave decât ale familiei Huidu? Familia Huidu a optat pentru un anumit tip de maşini de salvare. Cei decedaţi, pentru ce tip de dricuri au optat? Pe nimeni nu a interesat de unde veneau, încotro se duceau, dacă aveau copii sau nu, ce spun familiile lor, ce vârste aveau sau oricare din amănuntele care ni s-au oferit din belşug tocmai despre cel presupus vinovat.

Se pare că, dacă ne luăm după mass media, românii simpatizează mai mult cu o persoană traumatizată şi presupus vinovată, dar vie, decât cu una netraumatizată, dar sigur nevinovată şi moartă… Sper că acum mă înţelegeţi de ce îmi este atât de silă de mass media românească.

Să auzim de bine!