Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu este ziar, pe hârtie sau digital, nu este publicaţie, nu este post de radio, nu este post de televiziune care să nu pomenească de moartea lui Steve Jobs şi care să nu îi facă un panegiric.
Inclusiv, Barak Obama, care este preşedintele Statelor Unite, din câte ştiu, îi dedică un necrolog. O lume întreagă, un univers, o galaxie este cutremurată de sfârşitul acestuia. Aşa că, ce să fac şi eu? Mă aliniez tendinţei generale şi îi dedic câteva rânduri.
Fără doar şi poate, este un lucru trist şi crud decesul unui om, indiferent de forma decesului. Nu există avere mai de preţ decât viaţa şi nu există pierdere mai mare decât aceea a unui om. Asemeni lui Steve Jobs, mii sau zecii de mii de oameni mor în fiecare moment pe această planetă, iar unii în condiţii mizerabile sau groaznic de chinuitoare. Mii sau zecii de mii de oameni mor în orice moment din cauza foametei sau a bolilor, în condiţii de neacceptat pentru lumea civilizată în care pretindem că trăim.
Din păcate, aceste mii sau zeci de mii de oameni sunt anonimi, atât în viaţă, cât şi în moarte. Deşi, sărăcia sau boala poate că i-au împiedicat să fie la fel de cunoscuţi lumii întregi pentru spiritul sau realizările lor.
Nimeni nu se arată afectat de moartea sau de suferinţa lor, planeta nu este zguduită, universul rămâne în echilibru. Asta pentru că ei nu au avut capacitatea şi posibilitatea de a mai adăuga un buton pe ecranul unui telefon mobil.
Iar toate acestea în timp ce supravieţuitorii lumii în care trăim, se întreabă bulversaţi de nelinişti existenţiale: acum, că Steve Jobs a murit, ce se va întâmpla cu telefonul meu? Ce se va alege de tableta mea? Cine va mai putea vreodată să introducă un program de comandă vocală în softul celularului meu? Ce va fi viaţa mea de acum înainte fără o nouă versiune de iPhone? Voi mai putea comunica vreodată fără un nou produs Apple?
Aici, trebuie să îmi recunosc limitele şi neputinţa. Da, aşa este. Omenirea are de ce să fie neliniştită. Ce înseamnă grija faţă de ziua de mâine, ce înseamnă pierderea serviciului sau scoaterea casei şi a bunurilor la mezat, ce înseamnă falimentul sau criza mondială, ce înseamnă viaţa, boala sau moartea acum, când telefonul meu celular nu va mai fi un produs al Marelui Geniu? Cum ne vom mai petrece timpul liber în lipsa aşteptării pline de nerăbdare a unei noi versiuni de telefon?
Dintr-o asemenea nelinişte existenţială, cred că există o singură ieşire: haideţi să ne vedem de treburi mai serioase şi să fim conştienţi că nimeni, nici măcar noi, cei emoţionaţi de viitorul telefoniei mobile fără Steve Jobs, nu suntem de neînlocuit...
Să auzim de bine!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!