Laura de la Vodafone

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
„Secretele vedetelor”, „Totul despre vedete”, „În intimitatea vedetelor”, „Vedete fără secrete” şi multe asemenea emisiuni tembele se pot urmări de dimineaţa până seara pe toate posturile de televiziune (mai puţin pe posturile NAŢIONALE TVR 1 şi TVR 2 care nici măcar de Ziua Naţională nu au binevoit să transmită imagini de la festivităţi). Toate aceste emisiuni sunt nişte apologii ale nimicului, nişte lucruri făcute fără conţinut şi mesaj. Permanent vedem aceleaşi figuri, dar în ipostaze diferite, bălăcărindu-se sau etalându-şi cu nonşalanţă cele mai intime momente ale vieţii, campionii realizatorilor fiind băiatul acela cu o buză mai mare, Bancu parcă pe nume şi un altul, Capatos, dacă nu mă înşel. Trăsătura comună a acestor invitate este faptul că au ajuns vedete după ce au pozat goale în cine ştie ce reviste şi au devenit neveste de fotbalişti sau prezentatoare de televiziune. Ni se spune totul despre ele, ni se bagă pe gât cele mai penibile intimităţi cu o osârdie demnă de cauze mai bune.
În acelaşi timp, nimeni nu pomeneşte un cuvânt de bine despre oamenii reali, oamenii simpli care muncesc pentru banii lor, oameni care se scoală de dimineaţa ca să meargă la serviciu şi se întorc seara frânţi de oboseală, milioane de oameni anonimi şi harnici, modeşti şi tăcuţi, care robotesc de dimineaţă până seara fără să aibă pretenţia că sunt vedete. Nimeni nu e interesat de realizările acestora, de bucuriile sau necazurile care îi petrec, de dorinţele sau realizările lor. Nimeni nu se arată interesat nici măcar de faptul că aceştia există.
Am fost nevoit să merg la sediul Vodafone din Bd. Milea pentru rezolvarea unor probleme. Bonul primit a făcut ca să fiu repartizat unei domnişoare, Laura dacă ne luăm după numele scris pe ecuson. O tânără aflată în jurul vârstei de 22 – 24 de ani. Ei bine, dragii mei, mi-a fost dat să întâlnesc o profesionistă. Iute ca o zvârlugă, zâmbetul nu a părăsit-o nicio secundă, chiar dacă a fost întreruptă de colege care îi solicitau ajutorul. Iute în mişcări şi precisă, cu o privire sinceră, nu a uitat niciodată să-mi mulţumească după ce m-a solicitat într-o privinţă sau alta. În doi timpi şi trei mişcări mi-a rezolvat problemele fără greşeală. Calmă şi stăpână pe ea, i-am urmărit atitudinea în timp ce rezolva problemele unui client mocăit şi cârcotaş. Acelaşi comportament ireproşabil, fără intimităţi deplasate sau vorbe fără rost, acelaşi zâmbet şi vioiciune. Iată o fată care îşi face munca cu plăcere, mi-am zis eu. Iată că există şi oameni serioşi, mi-am continuat momentul de satisfacţie.
Cine e Laura? Habar n-am. Tot ce ştiu despre ea este că este una din milioanele de persoane anonime care muncesc pentru salariul lor. Mai ştiu că nu este o vedetă şi că nimeni nu a vorbit despre ea. Dar asta nu o împiedică să-şi facă munca cu profesionalism. Asemenea ei, sunt sigur că mai există aici sau aiurea şi alţi salariaţi, şi alţi anonimi pe care nu îi bagă nimeni în seamă, care nu sunt invitaţii emisiunilor de televiziune, dar care îşi fac munca aşa cum trebuie. Despre aceşti oameni şi alţii asemenea lor voi mai scrie pe blogul meu.
Această postare nu se constituie ca o reclamă pentru furnizorul de telefonie mobilă specificat şi nici pentru salariaţii acestui furnizor. Mai mult, între mine şi respectivul furnizor există o relaţie cu caracter conflictual. Este relatarea unui moment real de viaţă, petrecut cu oameni reali, nu cu vedete.
Să auzim de bine!