"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

marți, 7 iunie 2011

Gata cu ecologia!

Imagine preluată de pe wn.com
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am scris în numeroase din articolele mele despre comportamentul meu (şi al familiei mele) de ecologist practicant. Nu îmi plac afirmaţiile gratuite şi de aceea, puteţi fi convinşi că sunt cu adevărat un asemenea exemplar al speciei.
Am stins toate luminile la Ora Pământului, frigiderul e reglat pe funcţionare ecologică, am becuri ecologice la toate corpurile de iluminat din casă, reciclez hârtia şi toate ambalajele cu care mă procopseşte comerţul modern, ce să vă mai spun, le fac pe toate.
Inclusiv mersul cu autobuzul. Lunar îmi cumpăr abonament RATB pe toate liniile şi îl folosesc cu prioritate. Doar dacă am ceva greu sau voluminos de cărat sau am de făcut drumuri contra cronometru, ei bine, doar atunci folosesc autoturismul personal. Cu timpul chiar am descoperit unele avantaje ale acestui sistem de transport. De exemplu, pot citi o carte (că ziare mă feresc) sau pot urmări un film pe telefon sau un clip muzical cu Alexis Jordan sau Elli Kokkinou. Pot dezlega un careu rebus sau o integramă. Pot vedea clădiri şi oameni vii, care vorbesc, se ceartă sau se ţin de mână, pot auzi păsărele cântând (cât aştept autobuzul) sau pe ţiganii care colectează sticle goale. Pot să urmăresc un poliţist cum dă o amendă sau pot fi lovit pe trecerea de pietoni de un şofer bucureştean (care, se ştie, conduce cu capul în traistă...). Ce să vă mai spun, viaţa devine mai reală odată ce am ieşit din cuşca numită habitaclu. Adăugaţi şi doza de mişcare pe care simt nevoia ca să o practic zilnic şi veţi vedea că, per total, obţin un rezultat pozitiv.
Se pare că viaţa este frumoasă, nu? Aşa ar fi dacă...
Dacă nu ar trebui să folosesc linia autobuzului 381. Linia în sine nu are nimic dăunător. Nici şoferii şi nici autobuzele. Atunci cine? Călătorii? Ei bine, da! Dar nu toţi, ci doar unii dintre ei. Şi mă refer aici la aurolacii care folosesc această linie la modul intensiv pentru deplasare sau chiar adăpost. Dacă pe timpul iernii lucrurile au fost cât de cât suportabile, acum, cu venirea căldurii, au întrecut orice limită. Pestilenţial este puţin spus despre mirosul pe care îl emană. Cu hainele pline de cea mai crasă murdărie (ca să mă limitez aici cu descrierea...) se aşează fără niciun complex pe scaunele pe care vei sta tu, cu hainele tale pe care te-ai chinuit ca să le cumperi, să le speli şi să le calci. De cele mai multe ori, din cauza duhorii emanate, călătorii se grupează terorizaţi într-unul dintre capetele autobuzului. Nici chiar călătoria cu nasul la sub braţ (ca să acoperi duhoarea cu mirosul deodorantului) nu mai dă rezultate. Au devenit stăpânii autobuzelor, fără jenă sau ruşine şi repetă la nesfărşit parabola cu mărul stricat într-o ladă cu mere bune, un singur aurolac terorizând un autobuz întreg. Oricum, din cauza lor şi a celor care strănută în palmă şi apoi pun mâna pe bară, eu nu mai folosesc barele de susţinere din autobuze de ani buni.
Pe lângă faptul că aceste călătorii confirmă zilnic teoria existenţei mămăligii româneşti, totuşi nu pot ca să nu mă întreb: există o lege privind interzicerea călătoriei persoanelor murdare în mijloacele de transport în comun. Cine trebuie ca să o aplice? Noi, călătorii? Să nu credeţi că acestea sunt rândurile unui şovin. Atâta doar că mă consider un bărbat curat care îşi doreşte ca să trăiască într-o lume pe care şi-o doreşte curată. Pe care nu vreau ca să o amestec cu a lor.
Până ce se vor lămuri lucrurile, eu vă declar că renunţ la calitatea de ecologist practicant şi voi folosi zilnic şi din plin autoturismul propriu.
Să auzim de bine!

4 comentarii:

  1. Eu am lucrat intr-un loc unde veneau tot felul de oameni. Ca sa nu avem "probleme" cu stomacul, bagam nasul sa ne mirosim pe noi. A venit odata o "reprezentata" a romilor. Tanara, frumoasa, vopsita, machiata, dar... nu se putea sta langa ea. Colega mea a crezut ca face bine sa ii zica sa se spele ca umpluse biroul de miros. Si ce sa vezi? Cand a inceput "romanca" sa injure, a facut-o pe colega mea ca pe la ea pe acasa. Si unde mai pui ca nu stia sa scrie, iar colega mea a trebuit, ca sa semneze ce avea de semnat, sa ii ia degetul sa il pun ape act!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. Prima parte a postarii este una pozitiva, cvasi-ideala, de om deprins cu civilizatia, desi cred ca, in timp ce ai castile in urechi (akousate elliniki tragoudhia!) nu numai in 381 ci si in ORICARE alt autobuz, troleu, "41"...etc...si mai dezlegi si un rebus, exista intotdeauna "cineva" interesat de o asemenea persoana care are atentia distrata, adica indeosebi de borseta sau de geanta sa, de la care, prin decuparea fina cu o lama, se poate "mangli" ceva...Doar stii astfel de cazuri!
    2. Daca tu utilizezi 381 zilnic, atunci trebuie sa schimbi denumirea blogului. :))) Dupa cate stiu eu, traseul lui 381 e mai spre dreapta, trecand chiar si peste zona (Zoster?) a lui.... "nenea Vanghelie"... :))) Nu trece prin Drumul Taberei....!
    3. Daca exista o "Politie pt.animale" si o "Politie pt.oameni", atunci, prin ....noua restructurare a Politiei, poate ca va aparea si o politie..."hibrida", care sa-si faca datoria in cazul aurolacilor.....Ar trebui sa apara fundatia ...."Zwei Pfoten" ! :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Marco Polo: Mă amuz copios de râdurile tale. 1. Da, chiar aşa fac, ascult muzică grecească. Cum de ai ghicit? 2. He he, o să-i schimb numele în Blogul din Drumul Taberei care se plimbă cu 381... 3. Chestia cu poliţia hibridă Zwei Pfoten mi se pare gernială! O să moară de ciudă ăia de la Vier Pfoten...

    RăspundețiȘtergere
  4. @ mihaeladr: Da, exact aşa făceam şi eu: îmi băgam nasul sub braţ ca să neutralizez duhoarea cu mirosul deodorantului. Cazul expus de tine nu face decât să confirme lucruri dureroase despre conduita lor, despre mentalităţile pe care nu vor să şi le schimbe oricâte ONG-uri ar lucra la asta...

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!