România ca o floare, noi vrem fotbal, nu mâncare!

Imagine preluată de pe gsp.zing.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Recunosc de la bun început că nu sunt microbist. Nu am fost şi sper că nu voi fi. Sunt om de acţiune şi, dacă mi-a plăcut un sport, am preferat ca să îl practic, iar nu să stau în faţa televizorului şi să mă umflu de bere... Dar nu pot să neg faptul că, dacă am timp (ceea ce nu prea se întâmplă), îmi sacrific zece minute ca să arunc o privire la un meci de volei, de baschet, o cursa de ciclism sau o partidă de snooker. Dar nu mai mult de atât şi niciodată la un meci de fotbal. Şi, indiferent ce veţi spune despre mine, nu înţeleg şi nu voi înţelege patima inutilă a microbiştilor, care se dau cu turul de pământ de ce un antrenor a băgat sau nu un anume jucător în joc când, este clar ca lumina zilei că pe respectivul antrenor îl doare în cot de părerea lor, cel puţin datorită faptului că habar nu are de ea...

Lucrez în bucătărie la prepararea unei iahnii de fasole (deh, meniu de criză...) când, cu urechea dreaptă, percep un sunet. Da, este o ştire emisă pe post, lucru mai rar întâlnit, aşa că devin atent. Reportera anunţă pe un ton dramatic faptul că mii de oameni (peste cinci mii, după spusele ei) au ieşit pe străzile Timişoarei din cauză că echipa lor de fotbal (a lor e un fel de a spune...) nu ştiu ce a păţit.

Sunt constrenat: peste cinci mii de oameni demonstrează inutil pe străzile Timişoarei în favoarea echipei lor favorite de fotbal! Având în vedere populaţia oraşului, sunt convins că printre demonstranţi sunt şi şomeri recenţi, şi pensionari cu pensiile reduse la fel de recenţi, şi salariaţi cu salariile diminuate şi mai recenţi.

Ei bine, în mod curios, toate aceste necazuri reunite nu au reuşit ca să îi scoată în stradă în număr atât de mare şi atât de vehemenţi. Nu i-a scos în stradă faptul că şi-au pierdut slujbele, nu i-a scos în stradă faptul că au rămas cu salarii de nimic, nu i-a scos în stradă faptul că firma în care lucrează nu mai are comenzi, nu i-a scos în stradă scumpirea fără rost a carburanţilor, nu i-a scos în stradă faptul că pensionarii au rămas fără pensii şi medicamente, nu i-au scos în stradă minciunile guvernanţilor, nu i-a scos în stradă scumpirea continuă a alimentelor (ca să nu mai vorbesc de ţigări şi băuturi, atât de utile în activitatea de microbist...). Nimic, nicio molimă sau pacoste căzută pe capul acestui popor nu a reuşit ca să-l scoată instantaneu în stradă.

Nimic din toate grozăviile care împing oamenii mai slabi la cedări nervoase sau chiar sinucideri nu a reuşit ca să îi mobilizeze. Doar fotbalul a reuşit! Nicicând acest popor nu a dovedit mai pregnant ca acum că suntem un popor de microbişti, indiferent despre ce activitate este vorba. Preferăm ca să stăm pe tuşă şi să bombănim, în loc ca să ne implicăm. Iată de ce guvernanţii îşi permit ca să facă ceea ce fac: pentru că ştiu că guvernează un popor de microbişti, care acceptă orice umilinţă dacă nu e legată de fotbal. Iar adevăratele probleme nu fac două parale în faţa singurei şi unicei probleme existente pentru noi: fotbalul!

Ca urmare, mă gândesc ca să le dau o mână de ajutor liderilor de sindicat: ia anunţaţi, fraţilor, că s-a desfiinţat echipa naţională de fotbal! Dumnezeule, vom vedea o ţară întreagă ieşind în stradă!

Să auzim de bine!