Ce cuvinte folosim (5)

Imagine preluată de pe kissfm.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Încep articolul de azi cu un cuvânt banal, comun: barcă. Unul din echivalentele greceşti ale cuvântului barcă (cuvânt de sorginte latină de data asta) este καράβι/caravi. Ei, acum vedeţi legătura? Caravi, corabie, caravelă... cuvinte foarte cunoscute şi foarte folosite. Interesant este ca un cuvânt românesc să provină dintr-un cuvânt grecesc provenit la rândul lui dintr-un cuvânt latin...

Iată un alt cuvât, pe cât de frumos, pe atât de ciudat ca etimologie. Este vorba de unul din puţinele cuvinte care au un sens atât de adânc, încât e bine ca să te fereşti a-l descrie: patrie. Cuvântul provine din grecescul πατρίδα/patrida=patrie. Şi în limba română şi în limba greacă, cuvântul este de genul feminin şi este oarecum normal dacă ne gândim că patria este mama cetăţenilor ei, este matricea lor. Până aici, toate bune şi frumoase, numai că πατρίδα provine, la rândul ei, tot dintr-un cuvânt grecesc, πατέρας/pateras=tată, cuvânt care, trebuie să recunoaştem, este de genul masculin, oricum ai întoarce-o, iar referirea este cât se poate de clară la partea masculină a părinţilor.

Haideţi ca să mai vedem un cuvânt interesant. Algoritm. Conform DEX, prin algoritm se înţelege un ansamblu de simboluri folosite în matematică şi în logică, permiţând găsirea în mod mecanic (prin calcul) a unor rezultate. În general succesiune de operaţii necesare în rezolvarea unei probleme oarecare. Frumos până aici, nu? Numai că, ce să ne mai mirăm, şi aici apare o rădăcină grecească. Prefixul αλγος/algos, care nu înseamnă altceva decât durere! Ce are durerea cu matematica sau cu operaţiile matematice, eu nu ştiu! Poate doar faptul că repetarea pe o durată mai lungă a unor operaţii matematice este un proces dureros pentru unii...

Haideţi ca să mai vedem şi alt cuvânt. Pedagog. Cuvânt prea uzual ca să ne mai ocupăm de descrierea definiţiei româneşti, având derivatele pedagogie, pedagogic etc. Cuvântul provine, cum altfel, din grecescul παιδαγωγός/pedagogos, cuvânt ce defineşte persoana care se ocupa în Atena antică de educaţia tinerilor până la momentul când aceştia erau predaţi spre educaţie unui φιλόσοφος/filosofos. Dar, la rândul lui, şi acest provine din alt cuvânt, la fel de grecesc, şi anume παιδί/pedi, care nu înseamnă altceva decât copil. Mi se pare una dintre cele mai frumoase etimologii, aceea de a lega definiţia educaţiei de definiţia cuvântului copil...

Şi încă un cuvânt. Nimfă. Personaj mitologic, care întruchipează gingăşia şi puritatea. Fecioare tinere şi frumoase, acestea erau iubite de zei şi, de ce nu, chiar de muritori. Nimfele au făcut obiectul unor cunoscute poveşti de dragoste şi au rămas, de-a lungul timpului, subiectul adoraţiei secrete a muritorilor. Dar ştiţi cum se spune în greceşte la mireasă? Νύμφη/nimfi! Nu ştiu dacă termenul de mireasă a provenit din cel de nimfă sau invers. Cert este că asocierea este deosebit de frumoasă şi de reuşită.

Iar acum, ca de obicei, un mic bonus pentru cei care au citit această postare. Eschil (în greceşte Αίσχύλος/Aishilos) este cunoscut nu atât pentru curajul dovedit ca soldat în bătăliile de la Marathon şi Salamina, cât pentru faptul că a rămas în cultura mondială drept părintele tragediei. La fel de celebră însă, este şi moartea lui. Legenda spune că era atât de chel încât, un vultur care zbura la înălţime cu o broască ţestoasă în gheare cu gândul ca să o spargă de o piatră, a confundat chelia lui cu un bolovan şi a dat drumul broaştei cele ţestoase direct în capul lui...

Să auzim de bine!