Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Se pare că, pe suprafaţa Pământului există şi locuri de vis, locuri în care oamenii trăiesc o viaţă corectă şi demnă. Exceptând viaţa pe o insulă cu cocotieri din Pacific, cred că oricine şi-ar dori ca să trăiască într-un mediu asemănător cu cel descris de mai jos. Doar că pentru noi, românii, apare o problemă existenţială: ce a fost mai întâi, oul sau găina? Cu ce trebuie ca să începem: cu educaţia ca să avem parte şi noi de un trai civilizat sau cu un trai civilizat ca să avem o bună educaţie? Din această dilemă nu putem ieşi, vorba lui Caţavencu...
Rândurile de mai jos descriu, în special, situaţia învăţământului din Finlanda, dar se poate vedea clar printre rânduri efectul învăţământului asupra civilizaţiei. Personal, lucrurile mi se par atât de frumoase încât nu mă ruşinez ca să-i întreb pe cititorii mei din Finlanda: este CHIAR aşa, fraţilor?
“Finlanda este, în acelaşi timp, şi una din ţările cu cele mai ridicate nivele de trai din lume. În urma perioadei de gravă recesiune economică din anii '90, guvernul a hotărât ca să dedice fonduri importante educaţiei, cercetării şi tehnologiei. Rezultatul: în mai puţin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunăstare socială şi bogăţie.
Exemplul Nokia: la început, un sat cu o singură fabrică de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrică de televizoare. În sfârşit, pe baza alianţei dintre patronat şi sindicate, se mizează pe telefonia celulară. Astăzi sunt lideri mondiali, înaintea Germaniei, Japoniei şi Statelor Unite.
De ce este atât de obişnuit ca în Finlanda, un adolescent normal să termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă şi citind o carte pe săptămână?
07:45 - Saili (15 ani) aşteaptă autobuzul urban care îl va lăsa la poarta şcolii (nu există autobuze şcolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor independenţi de mici. Pe foarte puţini dintre ei, părinţii lor îi duc cu maşina până la şcoală. Biletul este subvenţionat de către municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de şcoală. În exterior, instalaţiile şcolii dau o impresie spartană. Niciun muc de ţigară, nicio hârtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizează pe studiile de limbă maternă, matematică şi engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată ţara. Restul îl alege şcoala, de acord cu profesorii, părinţii şi elevii. Orele sunt scurte, intense şi, mai ales, foarte participative. În interiorul şcolii, curăţenia este şi mai evidentă. Totul pare recent dat în folosinţă. Pe bănci şi pupitre nu sunt semne şi nu se scrijeleşte nimic. Şcoala este publică şi, bineînţeles, gratuită, dar cu instalaţii demne de un colegiu "scump" din Spania. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu peşti tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiţionat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator. O duzină de maşini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri... O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru şi o sală de mese cu autoservire. Cărţile sunt gratuite, materialul şcolar e gratuit, mâncarea e gratuită.
12:00 - Mâncare caldă, nutritivă şi gratuită. Saili are o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul şcolii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv şi cu multe feluri de salate şi fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le plăteşte municipalitatea fiecărui oraş. Dacă orele se prelungesc până după amiaza, şcoala are obligaţia de a oferi o gustare elevilor.
16:05 - Înapoi acasă, Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic. Nu există delincvenţă, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili şi fratele lui, care au învăţat să gătească la şcoală, pregătesc cina pentru părinţii lor, dacă aceştia întârzie la serviciu.
18:30 - Cina şi sauna (aceasta, de 3 ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se află împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorinţele, progresele şi nevoile lor. Dar, în aceeaşi măsură, se fac şi planuri de vacanţă pentru toată familia, în comun.
20:15 - Temele şi la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, deşi Saili le termină rapid, într-o oră sau două, pentru că de-abia aşteaptă ca să se urce în pat şi să citească “Harry Potter” în engleză. Pentru Saili, şcoala este ca un serviciu.
- "Dacă un copil doreşte să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una saracă".
- Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniţă până la absolvirea unei universităţi. "Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre".
- Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2,50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.
- Elevii au un respect total faţă de profesori şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.
- Într-o şcoală din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.
- Temele sunt sfinte. Şi este foarte rău văzut ca un elev care să copieze, chiar şi de către ceilalţi elevi. Este de neconceput ca un elev să scoată o fiţuică la un examen. Cel care ar face-o, ar fi izolat de către restul de elevi. "De ce să rişti, când poţi ca să studiezi?" Pe aceeaşi linie, ca adulţi, nu-şi vor imagina ce este evaziunea fiscală. Nu e de mirare că Finlanda se află în fruntea ţărilor cu cele mai ridicate statistici de transparenţă şi cea mai scăzută corupţie publică.
- Preşedinta Finlandei, Tarja Halonen, licenţiată în Drept şi profesoară: "Când îi cert pe studenţii mei, le spun că irosesc banii contribuabililor".
- Nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv că viaţa însăşi nu se trăieşte decât o singură dată". Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.
- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensă, de la 8 până la 3. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreaţii se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raţionamentul critic înaintea memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, hockey, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce preferă. Şi, încă odată, se încurajează gândirea critică şi se discută.
- "Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo. Chimie, medicină veterinară sau creaţie de jocuri video. Îl întreb dacă este fericit. Fără ca să clipească, îmi răspunde că da."
Da, dar secretul este altul: pe la anul 1600, s-a legiferat o lege că cine nu ştie să scrie şi să citească, nu are voie cav să facă copii...!” Erh, mi se pare că finlandezii au toate motivele ca să-şi ureze:
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!