Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
De la început vă mărturisesc că nu sunt regalist. Iar Casa Regală de România îmi inspiră şi mai puţine afinităţi. Îmi este greu să îi spun alteţă unui fost prezentator TV. La fel de greu îmi este să mă gândesc la o Casă Regală care, timp de cincizeci de ani, nu a făcut nimic, dar absolut nimic concret pentru ţara asta. Iar de la revenirea în ţară nu ştie altceva decât să ceară proprietăţi şi despăgubiri... Şi îmi este şi mai greu ca să mă gândesc la Mihai ca la un rege, atât timp cât episodul trenului cu tablouri este cât se poate de real.
Dar asta e una, iar respectul şi bunul simţ cu totul altceva. Văd şi aud mass media vuind de revoltă ca urmare a ultimei isprăvi băsiste. Ce nu înţeleg nu este modul vituperat al exponenţilor diferitelor categorii, ci faptul că uită un lucru esenţial: omul care a adus bădărănia la nivel de stat a fost ales cu cinci (5) milioane de voturi! Jumătate din numărul alegătorilor! El este jumătatea noastră, aşa cum a fost dorită de jumătate dintre noi, după ce timp de un mandat s-a dat în spectacol. Este chiar jumătatea imaginii noastre: bădărani mâncători de seminţe pe stradă şi iubitori de manele, cu unghia degetului mic mai lungă şi cu lanţ de un kilogram de aur la gât. Asta e jumătatea noastră, de ce ne mirăm? De ce se revoltă azi cei care ieri l-au ales?
Este un fapt care pe mine nu mă miră, atât timp cât este actul unui om iresponsabil. Iar prin iresponsabil înţeleg o persoană care nu se gândeşte că, prin faptele lui, îşi pune propria poziţie în joc. Există o serie de protocoale, de reguli de conduită la nivelul şefilor sau foştilor şefi de stat. La sărbătoarea de 1 Decembrie a refuzat în mod făţiş ca să dea mâna cu foştii preşedinţi ai ţării. Ce va zice şi ce va simţi acest individ când, peste nu mulţi ani, la un eveniment asemănător, va fi tratat cu aceeaşi monedă, şi preşedintele care va fi atunci în funcţie va refuza ca să dea mâna cu el? Sau poate, mai ştii, se va simţi bine, dacă ne gândim că mitocănia estre regula lui... Nu am auzit de nicio comisie prezidenţială de specialitate şi nici ca Preşedintele să aibă vreo pregătire în domeniul istoric, care să îi permită emiterea unei judecăţi de valoare într-un domeniu atât de delicat. Nu sunt istoric, dar o abdicare silită rămâne o abdicare silită şi nimic altceva. Credeţi măcar o singură secundă că Băsescu le-ar fi spus cotropitorilor ruşi: „Împuşcaţi-mă, dar eu nu abdic!”. Îi minţea şi pe ei la fel ca atunci când a minţit la suspendare… Ne văităm că el, ca simbol al celei mai înalte instituţii a statului este neglijat, umilit şi evitat la întrunirile conducătorilor de state şi, implicit, şi România? Staţi să vedeţi de acum încolo... Pentru că niciun conducător al vreunui stat civilizat nu şi-a permis ca să emane asemenea păreri despre un predecesor, indiferent ce ar fi făcut acesta. Dacă nu din bun simţ, măcar la gândul că îi va veni şi lui rândul ca să fie un fost... Pentru asta sunt plătiţi nişte persoane care sunt numite istorici.
Şi în acest caz, ca şi în cel cu împărţirea teritorială, el nu a făcut decât să emane o prostie proprie, o prostie de om care nu îşi anticipează consecinţele faptelor sale...
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!