Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Încerc să nu fiu şi să nu mă manifest ca un tip apatic, ci ca o persoană cu sânge în veioză, cum se spune prin lumea bună din cartier. Asta face ca să nu tac atunci când dau de o vânzătoare nesimţită sau de un golan care aruncă hârtii pe jos, dar nici atunci când pot susţine pe cineva cu laudele mele sau când pot participa la o glumă colectivă.
Aşa se întâmplă şi azi. Ca nişte ecologişti practicanţi ce suntem, ne deplasăm pe jos în grup compact spre locuinţa socrilor. Atmosfera este oarecum apăsătoare gândindu-ne la momentele grele care vor urma: aperitive, fripturi, salate şi tot felul de licori, probleme grave după cum se vede, care ne vor solicita la maximum posibilităţile. Îmi este şi acum vie în minte ultima lui aniversare care s-a soldat din partea mea cu un refuz total de hrană pentru două din zilele care au urmat festinului. Gemând la gândul celor ce vor veni, îmi îndrept privirea întrebătoare spre soţie, în timp ce încerc un ultim reglaj al curelei de la pantaloni.
Ghicindu-mi întrebarea tacită, îmi răspunde cu glas şoptit, ca să nu implice şi copila:
- Da, l-am văzut pe tata că a cumpărat şi o ditamai punga cu ceafă de porc…
Icnesc a neputinţă şi ne continuăm drumul. În faţă ne apare un grup format din doi tineri, dintre care unul se joacă cu o proteză dentară aflată pe trotuar… După cum vă spuneam, nu rezist tentaţiei şi mă adresez râzând celui care ţinea proteza pe vârful pantofului:
- Ţi-ai pierdut-o, ai?
Izbucnind în râs, acesta ridică privirea la mine şi îmi răspunde aproape instantaneu, dând dovadă de un spirit deosebit:
- Aşi, e a colegului! I-am tras un pumn de i-au căzut dinţii…
Ne depărtăm râzând în hohote cu toţii, ca un preambul la distracţia ce va să fie…
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!