Ba pe-a mă-tii!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Hopa! vor zice cititorii acestui blog, omul ăsta (adică eu, proprietarul blogului, cel care scriu articolele, autorul, frate, ca să n-o mai lungesc) a început să vorbească vulgar. Cum adică, omul acesta care a respectat cu stricteţe politica blogului în ceea ce priveşte bunul simţ (dacă nu şi ortografia) a început să publice articole cu un asemenea conţinut? Dar vai, amarnic vă înşelaţi şi veţi vedea care este adevărul din rândurile de mai jos.

Expresia din titlul postării este una argotică, binecunoscută cetăţenilor care populează spaţiul carpato-danubian. Practic, este o expresie de recul, o expresie prin care unul din interlocutori îşi exprimă refuzul faţă de o acţiune iniţiată de celălalt. Te trimite şeful într-o delegaţie tocmai când este mai frig afară? Ba pe-a mă-tii! e răspunsul pe care i-l acorzi mai mult sau mai puţin explicit. Şi exemplele pot continua...

Nivelul de utilizare a acestei expresii este totuşi unul coborât, argotic, după cum spuneam chiar la începutul postării. Aşa că m-am gândit să ridic puţin ştacheta, propunându-vă utilizarea ei la un nivel mult mai elevat, la un nivel politic.

Ei, hai că eşti tare! vor zice unii dintre voi. Cum adică, propui ca politicienii noştri, oameni de mare cultură şi probitate, oameni cu mainere alese şi gusturi fine să integreze asemenea expresii în vocabularul lor? Nu se poate aşa ceva! Nu vei găsi unul singur ca să accepte!

Sunt şi eu convins de acest lucru, aşa că nici măcar nu voi căuta. Pentru că nu la politicienii noştri m-am gândit atunci când v-am sugerat respectiva propunere. M-am gândit la sistemul electronic din săli, atât ale Parlamentului, cât şi ale Guvernului.

Haideţi să vă explic funcţionarea. Printr-un contract de prestaţii încheiat cu o firmă de software (nu cu aceeaşi care a făcut şi softul care NU funcţionează în sistemul asigurărilor sociale...) acest mesaj (adică Ba pe-a mă-tii!) scris cu fonturi roşii aldine cât mai mari, boldat şi clipind, va trebui să apară pe monitoarele din respectivele săli. Dar nu tot timpul, ci doar atunci când se supune la vot o lege sau o hotărâre de guvern. Practic, în secunda când un ales al poporului sau un ministru apasă butonul pentru DA, acest mesaj să apară instantaneu şi să se menţină timp de o lună. De exemplu, hai să zicem că parlamentarii vor să voteze legea pensiilor. Pac! apasă pe buton şi pac! apare mesajul. Abia după ce mămica fiecărui parlamentar va trăi o lună după respectiva lege mesajul va putea fi şters de pe monitor. Sau, să zicem că la Guvern se supune la vot o hotărâre privind tăierea salariilor. Pac! apasă pe buton şi pac! apare mesajul. Abia după ce mămica (şi, eventual, tăticul) respectivului ministru va (vor) trăi o lună conform noilor prevederi, abia atunci mesajul va putea fi şters. Sau pe prompterul unui ministru care anunţă plin de aplomb că, în 2011 au crescut pensiile şi salariile. Cum apasă pe butonul prompterului, cum hopa! apare şi mesajul. Şi dispare numai după ce mămica sau tăticul vorbitorului va confirma că i s-a mărit pensia sau salariul.

În continuare vă las pe voi să sugeraţi şi alte aplicaţii ale sistemului legate de toate legile, hotărârile şi decretele care, de câţiva ani încoace nu fac altceva decât să ne dezbine, să ne umilească, să ne sărăcească, să ne depopuleze şi să ne...

... vă las pe voi să completaţi, aşa cum v-am promis.

Să auzim de bine!