Graba strică treaba

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

E ora de plecare de la serviciu. Ziua mult scurtată ne-a învăluit deja cu întunecimea ei. Cu paşi mari, dar nesiguri mă îndrept spre ieşire. E iarnă, a nins din belşug şi trotuarele, ce de obicei,  nu sunt curăţate. Sunt grăbit, am nişte probleme de rezolvat la medic şi îmi este teamă că nu voi mai găsi pe nimeni la cabinet. Ies din clădire şi mă îndrept spre poarta care ne desparte de stradă. Ajuns în dreptul barierei, la lumina gălbejită a felinarelor, văd o scenă terifiantă. Un taxi se pusese în mişcare cu uşa din dreapta spate deschisă, în timp ce un pasager cu braţele pline de pachete şi cutii se afla lângă ea. Sunt om de acţiune şi nu pot tolera aşa ceva, chiar în condiţiile actualei relaxări postbelice, aşa că mă reped pe alunecuş cu puteri înzecite şi trântesc uşa maşinii, având pe faţă bucuria faptului că am scăpat un om de la un accident grav care putea fi produs de un şofer inconştient. Cu faţa radiind de fericirea lucrului bine făcut, dau să mă îndepărtez, dar sunt interpelat nemilos de pasager:

- Ce faci, domnule? Eşti sănătos la cap? mă interoghează pasagerul cu un ton răstit şi o mimică teribil de supărată.

- Mă scuzaţi, bâigui eu, rămas bujbe de nerecunoştinţa individului, era portiera deschisă şi am crezut că evit un accident cumplit cu nesimţitul ăsta de şofer.

- Ce accident? Ce nesimţit? continuă tipul pe acelaşi ton supărat. Mă aştepta să bag pachetele în maşină şi a tras maşina ca să fie portiera în dreptul meu.

Să auzim de bine!