 |
| Imagine preluată de pe poze.haioase.org |
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Mărturisesc că sunt încăpăţânat. Nu “înghit nemestecat” şi refuz cu îndârjire spiritul de turmă. Chiar dacă sunt 100 de persoane care susţin că ei ştiu că s-a întâmplat cutare lucru, pentru mine vorbele lor rămân la stadiul de bârfă până în momentul când îmi formez propria convingere. Iar asta nu se întâmăplă decât atunci când am argumente solide şi logica faptelor e fără cusur.
Din această cauză nu am aderat niciodată la scenarii sau teorii conspiraţioniste bazate doar pe vorbe.
Astfel, nu am crezut niciodată că preşedintele Băsescu poate influenţa activitatea unor organisme judiciare sau de cercetare, că acestea pot întreprinde acţiuni la comanda acestuia, că solicitarea unui preşedinte este dincolo de lege, că o persoană poate fi pusă sub acuzare pentru că aşa vrea preşedintele. Cum se spune că a fost în cazul domnului Verestoy.
La fel de bine nu am crezut în teoriile care care se refereau la faptul că preşedintele foloseşte instituţiile statului după pofta inimii, pe direcţii de el stabilite, pentru a înlătura persoanele care nu îi convin, cum se spune că a fost în cazul domnului Verestoy.
Nu am crezut şi nu am vrut să cred că preşedintele unei ţări îşi poate desconsidera şi umili propria ţară afirmând public şi răspicat că în România, mineritul a rămas singura sursă de generare a locurilor de muncă. Aşa cum a făcut domnul Băsescu cu ocazia ultimei cuvântări.
Nu am crezut nici faptul că preşedintele unei ţări poate răstălmăci într-atât de uluitor datele statistice încât să poată susţine că cele aproximativ o mie de locuri de muncă care s-ar crea în minerit ar scăpa România de coşmarul unui deficit de ordinul miliardelor de euro la bugetul asigurărilor sociale. Aşa cum a făcut domnul Băsescu cu ocazia ultimei cuvântări.
Nici faptul că un preşedinte poate vorbi în numele unor firme private susţinând că statul român va fi dat în judecată de respectivele firme, care habar nu au de aşa ceva nu am crezut. Sau care firme, chiar dacă au habar, nu uită că un proces este un proces şi nu se poate anticipa decizia instanţei. Aşa cum a făcut domnul Băsescu cu ocazia ultimei cuvântări.
Nu am putut crede până acum nici faptul că preşedintele unei republici parlamentare poate da dispoziţii unor instituţii ale statului sau le poate ameninţa în cea mai pură doctrină l’etat c’est moi. Aşa cum a făcut domnul Băsescu cu ocazia ultimei cuvântări.
Nu am crezut şi nu am putut crede toate astea şi încă altele aşa cum au fost rostite de gura domnului Băsescu. Dar, ascultându-i ultima cuvântare am devenit un naiv: acum le cred pe toate.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!