Umilirea naţiei (1)

Imagine preluată de pe boromir.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

De peste două decenii asistăm pasivi la un proces de umilire la care, mulţi din noi sunt participanţi prin chiar pasivitatea lor. Umilirea care începe cu limba vorbită, ştiut fiind faptul că ea este primul element al unei identităţi naţionale. Impus din afară sau ca rezultat al propriei noastre firi apatice, procesul a căpătat în ultimul timp proporţii de neimaginat, fără ca un singur reprezentatnt al mult lăudatei societăţi civile sau al instituţiilor de guvernare să spună un cuvânt.

Cuvinte englezeşti sunt utilizate sau schimoniosite fără discernământ, deşi există echivalenţe româneşti cât se poate de funcţionale. A vorbi doar româneşte, fără a utiliza termeni anglicizaţi a devenit o nesăbuinţă care te poate costa acceptarea într-un mediu social.

Fără nicio intenţie, apuc să observ pe un post de televiziune o reclamă la covrigii de Buzău fabricaţi de Boromir. Înainte de a micşora volumul sonorului, aud un personaj glăsuind. Ştiţi ce spune personajul din reclamă la sfârşit, după ce gustă un tradiţional covirg de Buzău? Mmm, e fanchi! Covrigii de Buzău sunt fanchi! Mamă, mamă, mai dă-mi un covrig de Buzău că e fanchi! strigă dănciugii alergând desculţi şi în cămaşă pe uliţele mahalalei vreunui oraş. Nevastă, nu uita să-mi pui şi doi covrigi de Buzău în merinde, că sunt fanchi, îi spune ţăranul nevestei, înainte să plece la muncile câmpului. Bre, da’ fanchi mai e covrigii ăştia! îi zice şoferul traseistei agăţată în parcare. Gigele, nu uita să-ţi mănânci covrigii din pacheţel, că sunt fanchi, îi spune mama grijulie copilului care pleacă la şcoală. Toţi românii, indiferent de vârstă sau starea de alfabetizare ştiu că merită să cumperi tradiţionalii covrigi de Buzău pentru că sunt fanchi. Nu buni, nu gustoşi, nu aromaţi, nu proaspeţi, ci fanchi.

Vi se pare că am exagerat în critica mea? Vi se pare o chestie superficială? Pentru ca lucrurile să fie mai clare, haideţi să mai vedem un exemplu cât se poate de grăitor. Pe la diferite posturi de televiziune s-au perindat tot felul de concursuri, unele din ele cu temă muzicală. Una dintre participantele la concursul Vocea României, Lora pe numele ei (probabil de artistă) vine cu o declaraţie care a stârnit multe controverse, pentru că făcea referire la unele incorectitudini existente în lumea muzicală. Dar nimeni, absolut nimeni nu am auzit să spună un singur cuvânt despre ceea ce consider că a fost partea cea mai importantă a declaraţiei numitei Lora: “... eu nu am voie să cânt în româneşte dacă mai vreau să intru pe anumite frecvenţe...”.

Aţi înţeles spusele ei? Nu are voie să cânte româneşte! Aţi pătruns sensul vorbelor? NU ARE VOIE! Cântă în româneşte? Va fi o ratată! Nu contează faptul că posturile româneşti emit pentru o populaţie vorbitoare de limba română. Ele sunt filiale ale unor posturi străine şi nu ai voie să cânţi în româneşte. Nu contează că în Franţa dacă foloseşti un singur cuvânt străin de limba franceză, sare Academia Franceză în sus de indignare. În România nu ai voie să cânţi în româneşte! Nu contează că pe posturile germane nu auzi altă limbă decât germana. În România nu ai voie să cânţi în româneşte! Nu contează că toate popoarele îşi apără identitatea naţională şi îşi păstrează limba cu sfinţenie. În România nu ai voie să cânţi în româneşte! Şi ne mai mirăm că nişte banali şi tradiţionali covrigi sunt fanchi...
Credeţi că tânăra solistă bate câmpii? Atunci, acordaţi un aparat de radio pe primul post românesc din scală şi mai vorbim după aceea... Limba română? Ce e aia? O limbă primitivă folosită de nişte barbari care se încăpăţânează să o vorbească! Ce-s ăia români? O mulţime de stupid people care vorbesc româneşte. Dar avem noi ac de cojocul lor... Lege? NOI facem legea! Tradiţii? NOI vă facem noile tradiţii! Limba română? NOI vă impunem ce limbă să vorbiţi!

Este cineva dintre voi, cititorii acestui blog, care să fi auzit de o altă ţară mai batjocorită şi mai umilită? Este cineva dintre voi, cititorii acestui blog, care să fi auzit de o naţie mai apatică şi mai indiferentă faţă de propria fiinţă ca naţia românească?

Să auzim de bine!