Ziua noastră

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Ziua mea este pe 9 ianuarie. Ziua lui Mircea este pe 17 iunie. Onomastica lui Nicu este pe 6 decembrie. Şi tot aşa, putem enumera zilele de naştere sau onomastice ale tuturor locuitorilor ţării. Nu cred că cineva are nevoie de sfaturile mele în ceea ce priveşte modul în care îşi serbează ziua. Un element este însă comun tuturora: bucuria evenimentului în sine, bucuria de a fi cu prietenii sau cu cei dragi. Dar uităm că mai este un element care ne este comun: Ziua Naţională. Este o zi a noastră, a tuturor. Este o zi a cărei importanţă o conştientizează toate popoarele. Şi o celebrează ca atare. De douăzeci de ani trăim în suspiciune, ură sau neîncredere. De douăzeci de ani ne îndoim de noi sau ne renegăm propria fiinţă. De douzeci de ani uităm că suntem aşa cum suntem: buni sau răi, sinceri sau mincinoşi, hoţi sau oameni cinstiţi. De douăzeci de ani uităm că, între vicisitudinile vieţii, ea este un motiv de bucurie. Ne este ruşine cu drapelul nostru, ne este ruşine cu diacriticile noastre, ne ploconim fără demnitate în faţa oricărui străin, când ar trebui să ne mândrim că suntem. Aşa cum suntem, dar suntem. De douăzeci de ani uităm să ne bucurăm, atunci când avem un motiv foarte plauzibil să o facem. De douăeci de ani ne-am învăţat să trăim cu sufletele chinuite de angoase şi frustrări.

Ei bine, eu nu. Sufletul meu este liber. Azi am un motiv de bucurie şi mă voi bucura. În primul rând, mă bucur că sunt. Aşa cum sunt, dar sunt. De aceea, vă doresc tuturor românilor, din ţară şi de pretutindeni, la mulţi ani de ziua voastră, la mulţi ani de ziua noastră, sănătate maximă şi împlinirea tuturor dorinţelor! Dumnezeu să ne ajute!

Să auzim de bine!