Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
"Nu am nicio Îndoială că meşterul Manole a bântuit sub diferite pseudonime prin toţi Balcanii ca, până la urmă, să-şi ia cetăţenie românească şi să se stabilească definitiv la noi, unde tragedia lui nu constituie excepţia, ci regula.
"Trebuie să-ţi alegi locul unde vrei să-ţi ratezi viaţa", spunea Cioran, iar aici e locul cel mai potrivit.
În afara de începuturi, de lucruri neduse niciodată la bun sfârşit, de linşaje mediatice, ne mai reuşesc, am spus-o deseori, înmormântările. Şi, mai ales, cele ale valorilor pe care le-am ignorat pe când erau în viaţă. La moartea lor: salve, militari, decoraţii postume, cuvântări patetice urmate, în buna tradiţie daco-getică, de fireştile petreceri. De vreo două mii de ani încoace, Zalmoxe n-a avut încotro, se vede, a fost nevoit să se obişnuiască nu numai cu mirosul de vin, ci şi cu cel de mici şi sarmale. Şi să descopere şi el, precum întristata adunare, ce mari valori i-au ajuns la sân.
Acum ne aflam înaintea altui început. Nu mă gândesc la noul guvern - nou, parţial, dar foarte vechi prin maniere, ci la faptul că lumea a trebuit să înţeleagă, în sfârşit, că situaţia este mult mai gravă decât pare, că bogaţi şi săraci, specialişti sau ignoranţi sunt obligaţi să-şi pună, cu nelinişte, câteva întrebări despre soarta noastră, despre ce se va întâmpla mâine. Sau, cum aud tot mai frecvent: ce se va alege de noi?
În ultimele zile, şi nu chiar din întâmplare, mi-am amintit o întrebare rostită cu toată duritatea de Emil Cioran într-o carte de tinereţe: Schimbarea la faţă a României: ,,Doamne! Ce vom fi făcut o mie de ani?! Toată viaţa noastră, de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns să ne dăm seama că n-am făcut nimic..." Sigur, despre cele ce ni s-au întâmplat în cele două milenii, nu este locul şi momentul să discutăm. Trecutul a fost cum a fost, cu înălţări şi căderi, dar cele ce se petrec în aceste zile ne fac să ne întrebăm cu spaimă: ,,Doamne, ce am făcut în ultimii douăzeci de ani?" Şi, iarăşi, fiindcă nu avem de ales, trebuie să ne amintim răspunsul filosofului, si anume, că ,,nu avem nimic înapoi pentru a avea regrete". Din nefericire, totul trebuie început iarăşi, dar din alt punct. Fireşte, dacă vrem să existăm. De la mizeria comunistă la cea capitalistă, drumul a fost neaşteptat de scurt, mai ales că nu s-a făcut absolut nimic pentru a ne determina să o uităm pe cea dintâi. Cât despre cauze... sunt convins că, oricât ar părea de ciudat, analfabetismul ne-a ajutat să rămânem o insulă latină într-o mare slavă, dar a-l întreţine în continuare, mi se pare înspăimântător. De două decenii, nu facem decât să ne cultivăm cu îndărătnicie defectele. Învăţământul, ignorat, supus unor neîncetate reforme, terorizat de politică şi de subfinanţare, este într-o situaţie disperată. Cartea nu mai interesează nici măcar în vorbe. Demagogii au omis-o demult din promisiunile lor. Foamea şi sărăcia nu au nici o legătură cu instrucţia şi cu libertatea. De aceea, mai gravă decât brutala criză economică, mi se pare criza morală. Nimeni nu mai răspunde de nimic, toţi strigă, ameninţă şi se urmăresc unii pe alţii zi şi noapte. De două decenii, mahalaua s-a întins peste tot ca o pedeapsă. Politicienii de azi nu au fost capabili să facă ceva pentru ţară sau să respecte legile pe care ei înşişi le-au făcut, ci se luptă pentru ocuparea micilor ecrane pe care nu-şi mai au loc actorii şi valorile adevărate. De "pe sticla" tv s-a condus şi se conduce ţara, de acolo s-a pronunţat justiţia, acolo s-au frânt destine, s-au conturat biografii false, valori false, ţara ajungând un rai al neisprăviţilor şi hăitaşilor. Un trist fight club. Sau, pentru a ne menţine în limitele spaţiului nostru spiritual, mi se pare mult mai convingătoare explicaţia dată de compozitorul german Flechtenmaher regelui Carol I, care a dorit să afle de ce autorul Imnului intenţiona să părăsească definitiv România: ,,Prea mult p...mo-tii, Majestate!" Astăzi, cred că doar înjurătura ne mai aparţine, căci în rest, s-a vândut tot şi nu s-a pus nimic în loc. A dispărut, cum încerca să glumească cineva, chiar şi praful de pe tobă! E adevărat, am trăit atâţia ani în minciună şi fals încât nu e de mirare că adevărul nu mai este luat în serios şi nu are asupra oamenilor efectul pe care ar trebui să-l aibă. Criza începe să ne deschidă ochii, facându-ne să înţelegem că eterna întrebare ,,Doamne ce se întâmplă cu noi?" îşi aşteaptă răspunsul. Există, fireşte, un scepticism al laşilor, o imbecilă lene intelectuală, dar şi o teamă a celor mai mulţi de a înfrunta realitatea. Mă urmăreşte încă imensa iresponsabilitate a celor peste 73% dintre inconştienţii sau disperaţii, mai degrabă, care-şi doresc un conducător puternic. Şi asta, după numai două decenii de la împuşcarea celuilalt. Sigur, toate sunt bipolare: plus şi minus. Poate că de dragul echilibrului în lume, nouă, celor din Est, ni s-au dat mai ales răul, suferinţa, orbirea. Şi pentru că l-am citat pe Cioran, nu pot să trec cu vederea unul din avertismentele sale: ,,Tiranii sunt mari cunoscători ai oamenilor. Nu sunt cretini. Ei ştiu cum poti manipula oamenii, pâna unde poţi merge. Un tiran imbecil, aşa ceva nu există. Tiranii sunt oameni care vor să facă experienţe, care înaintează tot timpul, merg până la capăt, până la momentul când totul se duce de râpa. Istoria e pe trei sferturi istoria tiraniilor, a sclavajului omenesc."
În loc să înveţe din experienţa altora, politicienii noştri izolaţi de lume repetă idei şi momente asupra cărora istoria şi-a dat verdictul. După dorinţa de sânge proaspăt, după lupta cu bătrânii şi cu băutorii de cafea, ar mai rămâne în arsenalul politic expirat înca un vis al Răposatului, care s-a îndeplinit abia după moartea lui: omul nou. Pentru cunoscătorii realităţii româneşti, nu este un secret că acesta a apărut abia după Revoluţie. Şi, mai mult, el ne conduce spre cele mai înalte culmi ale... capitalismului! Este la îndemâna oricui să-l recunoască: incult, agresiv, nesătul, mitocan, demagog, versatil.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!