Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Totul a început uşor, pas cu pas, cam cu doi ani în urmă. La început, câte o bere băută în picioare în parcarea dintre blocuri, ascunşi de nişte copăcei. Apoi, amenajarea de scaune improvizate din câteva cărămizi şi bucăţi de scândură. Acum, sunt scaune şi o masă în toată regula. Pe aceste scaune şi în jurul mesei cu pricina stă o turmă de bivoli. Sintagma "turmă de bivoli" se referă la un număr de 5 sau 6 masculi, tineri sau mai puţin tineri, dar toţi zdraveni şi în plină putere. Care beau bere încontinuu, asezonând-o cu comentarii urlate despre fotbal. Şi aici mi-am permis o mică licenţă, pentru că acele "comentarii" sunt un şir neîntrerupt de răgete şi vorbe porcoase. În timpul săptămânii este greu de stabilit când încep programul, dar la ora 6 seara când ajung eu acasă feţele lor au căpătat deja o culoare uşor albăstrie. Sâmbăta şi duminca lucrurile sunt mult mai clare: la 10.30-11 ei deja sunt pe poziţii. Dacă începuturile şedinţelor de beţie colectivă pot fi stabilite cu o orecare relativitate, sfârşitul nu poate fi nici măcar prognozat. Că este ora 12 din noapte? Că este ora 2 din noapte? Că este ora 3 din noapte? Eu, unul nu am putut afla pentru că, oricât de târziu m-am culcat, ei erau acolo. Niciun locatar dintre cei aflaţi pe latura blocului orientată spre ei nu poate sta vara cu geamurile deschise din cauza gălăgiei. Câteodată le acord 2 sau 3 minute din timpul meu ca să mă uit şi să mă minunez cum este posibil ca nişte măgădani în plină putere, în condiţiile în care viaţa le oferă atâtea lucruri de făcut (şi aici mă refer doar la treburile gospodăreşti) pot sta ca nişte animale în jurul câtorva sticle de bere. Nu contează anotimpul, nu contează ora, ei beau de rup şi urlă. Deja semnele alcoolismului sunt evidente: burţi disproporţionat de mari, feţe congestionate şi buze arse. Nu au ruşine şi nu au credinţă. Spun asta pentru că, de Paşte s-au apucat de băut ca de obicei, a trecut şi Învierea, se făcuse ora 4 dimineaţă şi ei tot acolo erau. Nişte brute care fac de ruşine bărbaţii de oriunde. De unde dezamăgirea mea? De la faptul că, acum câteva zile, vorbind cu o cunoştinţă din alt cartier despre ei, răspunsul pe care l-am primit a fost:
- Daaa? Şi voi aveţi beţivi între blocuri? Credeam că numai noi.
Să auzim de bine!
Totul a început uşor, pas cu pas, cam cu doi ani în urmă. La început, câte o bere băută în picioare în parcarea dintre blocuri, ascunşi de nişte copăcei. Apoi, amenajarea de scaune improvizate din câteva cărămizi şi bucăţi de scândură. Acum, sunt scaune şi o masă în toată regula. Pe aceste scaune şi în jurul mesei cu pricina stă o turmă de bivoli. Sintagma "turmă de bivoli" se referă la un număr de 5 sau 6 masculi, tineri sau mai puţin tineri, dar toţi zdraveni şi în plină putere. Care beau bere încontinuu, asezonând-o cu comentarii urlate despre fotbal. Şi aici mi-am permis o mică licenţă, pentru că acele "comentarii" sunt un şir neîntrerupt de răgete şi vorbe porcoase. În timpul săptămânii este greu de stabilit când încep programul, dar la ora 6 seara când ajung eu acasă feţele lor au căpătat deja o culoare uşor albăstrie. Sâmbăta şi duminca lucrurile sunt mult mai clare: la 10.30-11 ei deja sunt pe poziţii. Dacă începuturile şedinţelor de beţie colectivă pot fi stabilite cu o orecare relativitate, sfârşitul nu poate fi nici măcar prognozat. Că este ora 12 din noapte? Că este ora 2 din noapte? Că este ora 3 din noapte? Eu, unul nu am putut afla pentru că, oricât de târziu m-am culcat, ei erau acolo. Niciun locatar dintre cei aflaţi pe latura blocului orientată spre ei nu poate sta vara cu geamurile deschise din cauza gălăgiei. Câteodată le acord 2 sau 3 minute din timpul meu ca să mă uit şi să mă minunez cum este posibil ca nişte măgădani în plină putere, în condiţiile în care viaţa le oferă atâtea lucruri de făcut (şi aici mă refer doar la treburile gospodăreşti) pot sta ca nişte animale în jurul câtorva sticle de bere. Nu contează anotimpul, nu contează ora, ei beau de rup şi urlă. Deja semnele alcoolismului sunt evidente: burţi disproporţionat de mari, feţe congestionate şi buze arse. Nu au ruşine şi nu au credinţă. Spun asta pentru că, de Paşte s-au apucat de băut ca de obicei, a trecut şi Învierea, se făcuse ora 4 dimineaţă şi ei tot acolo erau. Nişte brute care fac de ruşine bărbaţii de oriunde. De unde dezamăgirea mea? De la faptul că, acum câteva zile, vorbind cu o cunoştinţă din alt cartier despre ei, răspunsul pe care l-am primit a fost:
- Daaa? Şi voi aveţi beţivi între blocuri? Credeam că numai noi.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!