Explozia

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Ştefan e colonel şi e prietenul meu. Nu e colonel pentru că e prietenul meu şi nici nu e prietenul meu pentru că e colonel. Asta ca să nu fie loc de interpretări deplasate. Ştefan are doi copii, un băiat şi o fată, lumina ochilor lui. Dar, de multe ori, riscă să-şi piardă această lumină din cauza poznelor băiatului.

Ştefan a participat la o aplicaţie. A venit mort de oboseală, de frig şi de foame. Până îi pune masa Mariana, soţia lui, omul decide să se întindă câteva minute pe canapeaua din sufragerie. După un minut şi unsprezece secunde (s-a stabilit la reconstituire) dormea tun, ajuns de oboseală. Bogdan, fiul lui, îi dă târcoale salivând abundent. Imaginaţia lui lucreză febril: ce glumă vie ar putea să îi facă? Condiţiile îi sunt favorabile: mama e în bucătărie, tata doarme dus, sora e plecată la cumpărături, nu detectează niciun obstacol natural. Tiptil, se duce la un sertar, scoate o pungă de hârtie şi o umflă bine. Cu paşi de pisică se apropie de urechea stângă a tatălui, ridică punga şi, cu o mişcare rapidă, o loveşte de palma celeilalte mâini. Buum! explodează punga.

Să nu uităm profilul profesional al tatălui: este militar. De ani buni. Armata i-a intrat în sânge. Drept pentru care, prima lui senzaţie a fost că a explodat o bombă, aşa că îi vine să strige:

- A explodat o bombă!

În timp ce era în aer (pentru că sperietura l-a aruncat la o înălţime de aproximativ douăzeci de centimetri deasupra canapelei) se trezeşte şi civilul din el, ceea ce îl face să-şi dea seama că e acasă, pe canapeaua lui iubită din sufrageire, aşa că ar vrea să strige:

- A explodat o pungă!

Din cele două avertizări i-a ieşit pe gură renumita expresie, folosită acum şi de trupele din Irak (după cum menţionează unii cronicari):

- A explodat o BONGĂ!

Să auzim de bine!