"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

miercuri, 2 decembrie 2009

Alegerile şi criza

Urna
Motto: - Mi-ar fi plăcut să intre Antonescu în turul doi.
- Şi? L-ai votat?
- Aaa, nu, n-am fost la vot.
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Sunt ani buni de când nu mai citesc niciun ziar. La televizor mă uit rar la ştiri; mai mult la filme. Nu urmăresc emisiunile politice şi nici talk-show-uri. Singura emisiune la care mă uit cu oarece interes este "Biz bazar" a lui Moise Guran. Nu sunt înregimentat politic şi nici nu îmi doresc. Consider că ceea ce avem noi nu se numesşte clasă politică nefiind constituită din politicieni, ci din afacerişti. Întâmplarea a făcut să văd câteva secvenţe dintr-o emisiune de analiză politică a doua zi după alegeri. Se comentau de zor rezultatele alegerilor, punându-se tot felul de acuzaţii în spinarea candidaţilor. Cele mai grele dezamăgiri erau provocate, se pare, de Crin Antonescu, în care tinerii îşi puseseră speranţa bla, bla, bla. Nu sunt analist politic şi nici nu lucrez la vreun institut de sondare a opiniei publice, dar un minim bun simţ mă îndeamnă să cred că, orice grup de alegători afirmat ca favorabil unui candidat, are următoarea structură:

1. Un număr de alegători fideli, un nucleu dur care îl votează în orice împrejurare,
2. Un număr de alegători foşti nehotărâţi, dar care au fost atraşi de mesajul candidatului,
3. Un număr de alegători care afirmă că îl vor vota, dar nu o fac,
4. Un număr de alegători care afirmă că îl vor vota, dar votează alt candidat,
5. Un număr de alegători care au fost dezamăgiţi de candidatul lor iniţial şi sunt atraşi de mesajul noului canadidat.
Lesne observăm că din 5 elemente, doar unul este cert. Restul sunt de o mare relativitate. Ce vină i se poate imputa atunci lui Antonescu, Geoană, Băsescu sau oricui altcuiva pentru faptul că nu a obţinut procentajul sperat? Vina nu este a candidatului, vina este a noastră, a celor care am zis că vrem să iasă X, dar nu ne-am dus să votăm, care am zis că vrem să iasă Z, dar l-am votat pe Y. De ce să fie vinovat Antonescu că a dezamăgit tinerii dacă, aşa cum afirma persoana din motto, ea nu s-au dus la vot? Ce să facă un candidat? Să se voteze singur în numele alegătorilor? Poate gândesc simplist, dar mi se pare normal că, dacă doresc să câştige un candidat, mă duc şi votez acel candidat. E o minimă consecvenţa faţă de mine. În încheiere, vă dau o temă pentru acasă. Cred că sunt în asentimentul vostru că în aceste alegeri au fost cheltuite sume nu de ordinul miilor de euro, nici de ordinul sutelor de mii de euro, ci de ordinul milioanelor de euro. Nu credeţi că aceste sume, private sau de la stat, acoperă de multe ori salariile nenorociţilor care au fost daţi afară sau care sunt obligaţi să lucreze 8 zile fără plată? Ai? Ce credeţi? Cum ar fi fost dacă un partid, prezidenţial sau din opoziţie ar fi luat cuvântul şi ar fi zis: Bre, noi nu vrem să băgăm niciun euro în campanie. Uite, cu banii pentru campanie acoperim salariile celor care ar trebui să fie trimişi în şomaj? Pe cine aţi fi votat atunci?
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!