Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am publicat mai demult câteva postări legate de corelaţia care, după părerea mea, nu există între uciderea unui om de către un şofer şi inexistenţa unei pedepse efective. Şi mă refeream atunci, şi mă refer şi acum, nu la obişnuitul accident de maşină din care poate rezulta o persoană decedată, ci la uciderea deliberată, asumată atunci când ai încălcat cu bună ştiinţă regulile de circulaţie.
Pentru că o situaţie este atunci când şi se rupe un pivot şi loveşti cu maşina un pieton aflat pe trotuar şi o cu totul altă situaţie este când te afli la volanul unui gipoi şi depăşeşti o coloană peste linia dublă doar pentru că tu, posesor de gipoi, nu suporţi să mergi în coloană ca toată lumea.
Interesant este aici sistemul juridic românesc, sistem care a avut cea mai bună ilustrare în cazul lui Huidu. Un sistem juridic lacunar, care a stabilit şi a permis ca un şofer, care a ucis cu bună ştiinţă trei oameni să primească o pedeapsă de doi ani de puşcărie, dar cu suspendare. Şi nu este un caz singular. Cred că sunt în asentimentul vostru dacă afirm că cei doi ani cu suspendare îl lasă rece pe orice făptaş, atâta timp cât nu înseamnă nimic concret. Şi nici nu-i descurajează pe viitorii.
Al doilea lucru ciudat este că, în cele mai multe cazuri, mass media vorbeşte de beizadele. Ceea ce, mă face să cred cu cinism că numărul mare de beizadele aşa cum rezultă din statisticile Poliţiei ne reliefează fără tăgadă creşterea numărului de oameni înstăriţi în totalul populaţiei ţării.
În puţinele minute avute la dispoziţie dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, apuc să văd o ştire. O beizadea a spulberat doi tineri pe o trecere de pietoni. Bunînţeles că şoferul era beat mangă. Până aici scenariul este deja cunoscut: avem un şofer beat, avem o beizadea şi mai avem doi tineri ucişi. Reporterul ne anunţă cu o gravitate inutilă că respectivul riscă o pedeapsă de doi ani cu suspendare. Aici lucrurile au ieşit din limitele înţelegerii mele deoarece nu văd unde este riscul: ce riscă? Să fie condamnat la ceva ce nu va executa?
Dar cazul mă duce şi la o altă idee, care îmi dă fiori. Nu cumva acceste accidente în care vinovatul este pedepsit să nu efectueze nicio pedeapsă sunt forme ale unor crime perfecte? Sunt forme prin care, atunci când îţi urăşti duşmanii, îi poţi ucide fără teama de a fi pedepsit?
Să auzim de bine!
Am publicat mai demult câteva postări legate de corelaţia care, după părerea mea, nu există între uciderea unui om de către un şofer şi inexistenţa unei pedepse efective. Şi mă refeream atunci, şi mă refer şi acum, nu la obişnuitul accident de maşină din care poate rezulta o persoană decedată, ci la uciderea deliberată, asumată atunci când ai încălcat cu bună ştiinţă regulile de circulaţie.
Pentru că o situaţie este atunci când şi se rupe un pivot şi loveşti cu maşina un pieton aflat pe trotuar şi o cu totul altă situaţie este când te afli la volanul unui gipoi şi depăşeşti o coloană peste linia dublă doar pentru că tu, posesor de gipoi, nu suporţi să mergi în coloană ca toată lumea.
Interesant este aici sistemul juridic românesc, sistem care a avut cea mai bună ilustrare în cazul lui Huidu. Un sistem juridic lacunar, care a stabilit şi a permis ca un şofer, care a ucis cu bună ştiinţă trei oameni să primească o pedeapsă de doi ani de puşcărie, dar cu suspendare. Şi nu este un caz singular. Cred că sunt în asentimentul vostru dacă afirm că cei doi ani cu suspendare îl lasă rece pe orice făptaş, atâta timp cât nu înseamnă nimic concret. Şi nici nu-i descurajează pe viitorii.
Al doilea lucru ciudat este că, în cele mai multe cazuri, mass media vorbeşte de beizadele. Ceea ce, mă face să cred cu cinism că numărul mare de beizadele aşa cum rezultă din statisticile Poliţiei ne reliefează fără tăgadă creşterea numărului de oameni înstăriţi în totalul populaţiei ţării.
În puţinele minute avute la dispoziţie dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, apuc să văd o ştire. O beizadea a spulberat doi tineri pe o trecere de pietoni. Bunînţeles că şoferul era beat mangă. Până aici scenariul este deja cunoscut: avem un şofer beat, avem o beizadea şi mai avem doi tineri ucişi. Reporterul ne anunţă cu o gravitate inutilă că respectivul riscă o pedeapsă de doi ani cu suspendare. Aici lucrurile au ieşit din limitele înţelegerii mele deoarece nu văd unde este riscul: ce riscă? Să fie condamnat la ceva ce nu va executa?
Dar cazul mă duce şi la o altă idee, care îmi dă fiori. Nu cumva acceste accidente în care vinovatul este pedepsit să nu efectueze nicio pedeapsă sunt forme ale unor crime perfecte? Sunt forme prin care, atunci când îţi urăşti duşmanii, îi poţi ucide fără teama de a fi pedepsit?
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!