Transferul responsabilităţilor

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Statul nu este nicidecum o apariţie deus ex machina, nu este o invenţie şi nici un lux. El a apărut în mod firesc şi nu impus, ca un rezultat al progresului maimuţoilor hominizi şi al evoluţiei lor sociale. Deşi abstract în definiţie, statul este cât se poate de concret prin structura şi manifestările sale. Spre exemplu, instituţia armatei a apărut ca o necesitate practică de a avea un corp de luptători pregătiţi în orice moment pentru luptă, fără a fi nevoie de căutări, recrutări sau angajări de moment care sunt lipsite de substrat ideologic sau eficienţă. Asta, spre ciuda domnului Băsescu, care crede că armata e făcută ca să tragă cu puşca şi nu ca să fie pregătită să tragă cu puşca.

Indiferent de forma statală, instituţiile statului şi-au dovedit utilitatea, chiar în condiţiile apariţiei unor sisteme paralele, cum este, de exemplu, învăţământul privat. Iar unele s-au dovedit chiar indispensabile, cum este cea a Poliţiei. Şi să nu uităm că una din instituţiile statului este Guvernul. Printr-o practică verificată istoric, între instituţiile statului s-au stabilit relaţii şi responsabilităţi specifice, care ajută nu numai instituţia în funcţionarea sa, ci întreg sistemul.

Nu există nicio îndoială că, pentru a fi funcţionale, aceste instituţii trebuie să beneficieze nu numai de finanţarea corespunzătoare, dar şi de personal specializat. Asta într-un stat normal, cu funcţiuni normale. De exemplu, în statul normal la care făceam referire, instituţia Parlamentului este cea legislativă. Asta însemnând că acolo se elaborează legi şi, prin vot, acestea se validează. Ulterior, Guvernul este instituţia abilitată cu aplicarea respectivelor legi. Revenind la cele două condiţii de mai sus, este nevoie ca Parlamentul să aibă fonduri pentru desfăşurarea activităţii şi personal competent pentru elaborarea legilor. Iar Guvernul are şi el nevoie de bani pentru funcţionare şi personal specializat în ducerea la îndeplinire a legilor. Dar dacă un parlament nu ar mai avea personal? Sau doar jumătate din necesar? Ar mai fi funcţional? Nici vorbă! Dar un Guvern fără Prim Ministru sau jumătate din miniştrii necesari? Ar mai fi un Guvern? Şi-ar mai îndeplini responsabilităţile?

Dar o Poliţie prost plătită şi cu efectivele reduse? Ar mai fi eficientă? Dar un sistem de sănătate fără fonduri, fără spitale şi fără medici? Ar mai fi el un sistem de sănătate? Urmărind doar aceste câteva aspecte în decursul ultimilor trei ani, observăm cu uşurinţă că instituţiile statului român nu mai sunt nici pe departe funcţionale. Spitalele fără medicamente şi depopulate de medici nu mai pot acorda asistenţa medicală ce le revine, nu îşi mai pot îndeplini responsabilităţile. Parlamentul, blocat de un sistem democratic înţeles prosteşte, dar de care un partid poate profita din plin cu legea în mână, a devenit doar un instrument de decor, legile fiind validate prin asumarea răspunderii. Nici el nu îşi mai poate îndeplini responsabilităţile. Poliţia, la rândul ei, prost plătită şi cu efectivul diminuat, nu mai poate face faţă asaltului infracţionalităţii, nu îşi mai poate îndeplini responsabilităţile.

Practic, trăgând linie, observăm cu ochiul liber disoluţia statului. Dar asta nu poate împiedica populaţia să trăiască conform unor drepturi naturale sau dobândite. Ce se întâmplă atunci? Păi, ce să se întâmple? Se face transferul responsabilităţilor. Unde? În stradă. Sau în Piaţă. Sau şi în stradă şi în Piaţă. Dar cu efecte benefice şi imediate. L-a dat domnul Băsescu afară pe domnul Arafat? Piaţa l-a pus la loc. A emis domnul Boc o lege a sănătăţii idioată? Strada a anulat-o. A tăiat domnul Boc salariile jandarmilor? Piaţa le-a dat banii înapoi. E haos în TVR? Strada a reglementat situaţia. A tăiat domnul Boc salariile bugetarilor? Iată că Piaţa şi strada sunt pe cale de a le restitui. A emis domnul Boc o taxă idioată pe poluare? Piaţa a amânat-o. Şi mai sunt exemple... Mai poate cineva susţine că acum, în România democratică a secolului al XXI-lea, responsabilităţile instituţiilor statului nu au fost transferate în stradă?

Să auzim de bine!